blue moon: Viorica Zaharia

Se afișează postările cu eticheta Viorica Zaharia. Afișați toate postările

Vernisaj Viorica Zaharia. Marea retrospectivă

Draga mea, de dincolo, prietenă
Înainte de fiecare vernisaj, cei care suntem prietenii Vioricăi încă mai aşteptăm un telefon de la ea, cu impulsul simplu, dar atât de convingător: "Hai la vernisaj!". Apoi, auzeai imediat râsul ei plin de viaţă... Haideţi la vernisaj! E vernisajul Vioricăi Zaharia, de care ne este dor. Ne este dor de artista Viorica Zaharia, ne este dor de buna ei dispoziţie, ne este dor de prietenia ei. Bucuria ei, tristeţile şi mângâierile, împlinirile şi uneori, nemărturisirile ei (cine nu pomeneşte în evocarea ei marea discreţie?!) - toate acestea, şi mai mult decât atât; marea ei inimă se reflectă în picturile la care a lucrat cu pasiune arzătoare, dar totodată cu deosebită atenţie, profesionalism, inteligenţă. De la o expoziţie la alta, Viorica Zaharia schimba registrele, de aceea expoziţia retrospectivă de vineri, care cuprinde peste 200 de picturi, este una în care întâlnim teme diverse. Ele cuprind partea cea mai frumoasă din viaţa unei artiste, al cărei zbor a fost frânt prea devreme... şi această frângere este revelată plastic. Artistă de mare sensibilitate, găsim în picturile ei un aer diafan şi enigmatic, culori care ne alină, dar şi multă siguranţă. Pictura Vioricăi Zaharia este de o rară frumuseţe, având calitatea deosebită de a îmbina armonios geometria cu graţia.
Fie că aţi cunoscut-o şi cu siguranţă aţi îndrăgit-o, fie că abia acum o descoperiţi, nu rataţi şansa să veniţi la vernisajul din 11 noiembrie, cu o rază de lumină caldă, pe care sigur o veţi avea în privire, când vă veţi afla în faţa unor picturi minunate. Viorica Zaharia, în marea ei generozitate, continuă să dăruiască. Lumină, culoare, fluturi, jocuri din lumea copilăriei, cifre, semne, sentimente, sentimente...

VERNISAJUL va avea loc vineri, 11 noiembrie, la Galeriile FRUNZETTI Bacău.

Concept/editare album și afiș: Geanina Ivu, Viorel Cojan
Curator expoziţie: Geanina Ivu
Organizator: Mihai Zaharia și Galeriile Frunzetti Bacău

Draga mea, de dincolo, prietenă

în amintirea pictoriței Viorica Zaharia

Draga mea prietenă, te-am revăzut

în visul întâi. Spun întâi deşi nu

a mai fost un altul, dar un vis de

acesta nu rămâne fără urmări.

În primul vis, răsfoiam un album

de cărţi poştale. Peste umăr

mai privea cineva fără chip.

L-am auzit întrebându-mă cine

a pictat tabloul din reproducerea

pe care abia apucasem să o ating.

Dintr-un reflex, de care acum mă

ruşinez, întâi m-am uitat în colţul

din dreapta, după semnătură. Apoi

am privit imaginile. În faţă era

o bancă din lemn pe care şedeam

noi două, una lângă alta.

La ultima noastră întâlnire, am stat pe

băncuţă, în parcul din faţa blocului tău.

N-am îndrăznit să ridicăm ochii spre

fereastra întunecată a apartamentului

pe care l-ai părăsit, lăsându-ţi acolo

singurătatea învelită în picturile tale,

cu aripi de fluturi, cu jocuri de copii,

cu armonii abstracte, cu zâmbetele

ale căror melancolii le adăposteai.

În stânga, erau doi arbuşti orna

mentali, cu flori galbene. După două

săptămâni, întregul oraş strălucea din

lumina aceleaşi flori. Într-o zi de Înviere,

stăteam într-un hamac cu cealaltă

cea mai bună prietenă a ta, de vârstă mai

tânără. Vorbeam despre tine şi mi-am

arătat mirarea pentru că în grădina ei

au apărut cei doi copăcei din visul meu.

Ea te visase mult, mult. Eu, o singură dată.

În planul îndepărtat erau multe buchete

cu flori de câmp, în toate culorile. Ți-am

spus că le-am adus de la munte, pentru

tine. Veselă, foarte veselă, aşa cum toţi

prietenii te ştiau a fi, mi-ai dăruit cei doi

arbuşti. Nici nu am ştiut cum se numeşte

această plantă până în ziua de azi. Când

am citit un poem al lui Ștefan Manasia.

„Armada galbenă”.

Forsythia (sau forsiţia pe româneşte)

preferă solurile uşoare. Uşor să îţi fie

cerul în care ai acum rădăcini, Viorica!

Această specie rezistă la secetă şi

ger. Specie rară fiind, cât de mult

urai frigul! Forsythia x intermedia

se adaptează bine în marile oraşe,

suportând poluarea. Dar tratamentele

dure cu cito? Citesc mai departe...

Preferă locurile însorite. Da, da,

împreună cât am mai căutat soarele!

Câte ierni ne-am plâns una alteia

de scăderea luminii! La căldură,

planta este „forţată” să înflorească!

Aprindeţi, prieteni dragi, candele,

dragei noastre să-i fie uşoară trecerea

spre înflorire! „Forsithya se tunde

imediat după înflorire.” Forsithya se

tunde imediat după înflorire... După

înflorire, vom aranja totul cum era

înainte... După înflorire, noi, prieteni

ai tăi, îţi promitem, noi nu vom folosi

nimic ascuţit. Fără decupaje, doar

flori, flori galbene împrăştiate

peste tot, un covor imens de flori

galbene.

Forsiţia se mai numeşte în popor

Ploaie de aur.

Violeta Savu

Notă: Poezia prefațează albumul retrospectiv Viorica Zaharia. De asemenea, a mai fost publicată în Revista Vitraliu și face parte din volumul de poeme Franjuri (Ed. Tracus Arte, 2016)

Viorica Zaharia şi infinitul copilăriei

Acest articol l-am scris pe la începutul anului 2009. Era postat pe blogul viosavu.ablog care mi-a fost desfiinţat. Am crezut că l-am pierdut definitiv, mai ales că nu îl publicasem decât pe blog. L-am regăsit în email.
Îl postez aici chiar dacă are multe stângăcii de natură stilistică, o fac întru amintirea Vioricăi, pictoriţa cu ochi mari de copil, prietenă minunată!... Mi-e tare dor de Viorica!
VIORICA ZAHARIA (28 octombrie 1955 - 7 februarie 2015)

Expoziţia pictoriţei Viorica Zaharia, organizată la Galeria Nouă din Bacău, 31 mai 2008. Acea expoziţie o păstrez vie în memorie. Văd şi acum cu ochii minţii câteva tablouri: cel în care nuditatea copiilor este cât se poate de firească. Copiii sunt purtaţi de către un animal fabulos, albastru, într-o lume feerică, a visului, a fanteziei, într-o lume de basm. Cei doi copii, un băiat şi o fetiţă au sub ocrotire o maimuţică. De fapt fetiţa „ţine pe braţe” maimuţica, iar băiatul stă lipit de spatele fetiţei pe care o protejează. La fetiţă se poate citi deja spiritul matern, baiatul are ceva din siguranţa masculină.

Îmi amintesc relaxarea pisicii care picotea pe „cuverturi” moi, pufoase, calde, ademenind la un somn liniştit. Băieţelul cu capul rotund ca o minge, cu doi ochi de cărbune în care poţi admira uluirea de a descoperi universul înconjurător. E surprins într-un moment când pare satisfăcut de alegerea făcută între două opţiuni: maşinuţa era mai importantă decât ursuleţul cu cheiţă.

   Îmi mai amintesc copilaşul acela sfios, drăgălaş de somnoros, îmbrăcat în pijamale roz, însoţit de o pisică îndrăzneaţă cu ochi oblici, sticloşi şi galbeni. Dar şi pisica verde privind ca într-o vitrină, la nedumerirea copilaşului. Păstrez vie în memorie căsuţa, la care Viorica Zaharia a primit o scrisoare pe care scria cu litere de o stângăcie înduioşătoare, „La mulţi ani, mami!”. Iar în camera cu cărţi m-am văzut intrând, recitind cu aceeaşi plăcere minunatele poveşti ale copilăriei, admirând frumoasele ilustraţii ce nu trebuie să lipsească din cărţile pentru copii.
    Expoziţia s-a aflat sub semnul copilăriei cu trăsăturile fundamentale: jocul, tandreţea, gingăşia, candoarea şi visarea. Expoziţie luminoasă, caldă, solară, care a deschis o uşă spre universul copilăriei, acea Copilărie după care tânjim fiecare dintre noi oamenii mari, fie că recunoaştem sau nu. Artista a creat o atmosferă în care trecerea timpului este lipsită de vreo importanţă. Viorica Zaharia a realizat cu inteligenţă plastică un univers magic şi unitar-armonios, prin esenţializare şi geometrizare.
     Viorica Zaharia s-a bucurat de aprecieri desosebite iar la sfârşitul anului 2008 ea a fost unul din cei doi artişti plastici premiaţi de către Uniunea Artiştior Plastici din România – Filiala Bacău.
Notă importantă: Despre această expoziţie au scris articole pertinente Carmen Istrate Murariu , pe blogul ei pot fi admirate mai multe imagini Viorica Zaharia şi culorile copilăriei şi, în revista "Ateneu", iulie 2008, p. 18, criticul de teatru şi artă Carmen Mihalache - "Când nu mai suntem copii"
(daţi click pt accesarea directă a postărilor)

De la stânga la dreapta: Geanina Ivu, Bogdan Antochi, Elena Lupaşcu, Viorica Zaharia,
pe rândul de jos: Violeta Savu, foto de C-tin Broşu

Expoziţie Tristan Tzara la Moineşti

(s-a întâmplat la la Moineşti, la vernisajul expoziţiei de pictură şi colaje "Trsitan Tzara", la Galeria "MansARTA", 26 aprilie 2013... Dragele mele prietene artiste m-au rugat la vernisaj să spun şi eu acolo două vorbe... Am fost luată pe nepregătite şi am încropit pe loc un discurs ... dadaist, că tot ne aflam la "Simpozion Tristan Tzara Moineşti DADA").

Deci, notă plastică. Improvizaţie...

Plimbare prin expoziţie (oarecum dadaistă)

Am văzut chipul unui om ciudat, cu semi-transparenţe... Am mers mai departe, în mintea mea s-a ivit imaginea unei maşini răsturnate, la parterul unui bloc. Cotidian, prea mult cotidian, prea multe locuinţe suprapuse.

(de la stânga la dreapta, două lucrări de Teodora Nicodim, a treia de Dorel Făcăuaru)

Îmi aduc aminte un vers din Sylvia Plath "incomensurabila răutate a cotidianului"... Am ieşit din blocul acela şi am intrat într-o lume a fanteziei, cu personaje din vis, poartă haine de arlechin şi dansează. Dar în dansul lor e multă nelinişte.

(Elena Lupaşcu)

M-am gândit să le trimit scrisori dar n-am găsit foi albe de hârtie. Am răscolit prin casă şi-am dat de scrisori vechi, cu timbre ştanţate, primite de la rude şi prieteni.

(Luminiţa Radu)

Am scris pe marginile rămase albe şi scriind atât de mărunt am simţit nevoia să îmbin geometria cu graţia.

Aici am găsit şansa de evadare, prin ceea ce eu văd o fereastră. Îmi doresc să pot privi lumea din acest punct, intuiesc o panoramă frumoasă.

(Viorica Zaharia)

Floare a soarelui, ... amestec starea de galben cu starea de negru!

(Geanina Ivu)

Negrul din care şi dadaiştii spuneau că izvodeşte lumina este culoarea de care le este dor unor bieţi orbi. Ne spune Borges în eseurile lui despre orbire.

Dau peste numele unui alt poet, Tristan Tzara. Da, da! Dada!

(Bianca Rotaru)

Am obosit... Îmi oferă odihnă un scaun cu trei picioare pictate. Patru e umbra albastră şi... Rubick!

(art-obiect de Elena Samburic, în spate patru lucrări de Viorica Zaharia şi un colaj de Luminiţa Radu)

Mă ridic, privesc în faţa mea... fierul negru-negru şi lemnul mângâiat...

(Ion Văsâi)

(Valentin Vârtosu)

Şi fierul negru-negru şi lemnul mângâiat...

Anuala Bacau 2010

Vernisajul expozitiei a avut loc pe 17 decembrie 2010. O galerie cu lucrari atractive pentru publicul iubitor de frumos. Anul 2010, din punct de vedere plastic, a fost fructuos. Galeriile bacauane au fost ofertante pentru iubitorii de arta. Dintre cele de grup, expozitiile cu cel mai mare impact la public au fost Salonul foto 2010, Zoomorfe, Atelier 35, Erotic Art, Bacau-Limousin, B'20. Dintre expozitiile personale imi amintesc cu deosebita placere de cele semnate de Dionis Puscuta si Mihai Docea, Teodora Nicodim, Carmen Poenaru, Elena Lupascu si, cu precadere, de doua expozitii ce au avut si un aer de maretie vizuala, semnate de : Dumitru Macovei, respectiv Ion Mihalache, cei doi au castigat premiul "Artistul Anului 2010", iesind la egalitate in urma votului dat de juriul profesionist.
O frumoasa reusita pe plan international, dar din pacate trecuta oarecum cu vederea chiar de catre bacauani, a fost cea a artistilor Mihai Docea si Carmen Poenaru care au expus in Emiratele Arabe Unite, la Abu-Dhabi (Salwa Zeidan Gallery) unde au avut un deosebit succes, starnind admiratia publicului. O parte din lucrarile celor doi artisti au ramas in Emirate, fiind achizitionate de colectionari de arta. [dati click pe numele artistilor pt a vedea lucrarile lor pe site-ul salwazeidangallery]
La Saloanele Moldovei amintim ca au obtinut premii valoroase artistele Viorica Zaharia si Luminta Radu.
Expozitia aniversara Anuala 2010 nu da o nota caracteristica pentru evenimentele de arta ale anului 2010. Au fost artisti care s-au manifestat cu deosebita maiestrie in 2010, care au obtinut rezultate frumoase fie in premii, fie recunoasterea unei valori deosebite din partea publicului sau a breslei, care nu sunt neaparat reflectati sau evidentiati in expozitia Anualei. Expozitia Anuala 2010 este in acest sens o reuniune in care un artist daca a dorit a adus un cadou vizual pentru publicul spectator. Mie mi-a placut expozitia, mi s-a parut din punct de vedere valoric cu cel putin un grad mai ridicata decat cea din anul 2009. Putem trece expozitia Anuala 2010 in randul expozitiilor de grup cu succes la public.
In concluzie, 2010 a fost in Bacau, un an plin de imagini artistice incantatoare.

Galerie de imagini din expozitia Anuala Bacau 2010

Iustinian Scarlatescu, Cristi Gaspar, Dionis Puscuta, Marius Craita-Mandra, Dragos Burlacu, Sergiu Mazerschi

Bacau-Limousin, impreuna prin arta

Ioan Văsâi

Expoziţia, foarte luminoasă, a impresionat publicul. Lucrările de pe simeze au satisfăcut toate gusturile: picturi diafane, cu elemente decorative şi corespondenţe între culori şi caractere grafice (litere, cifre) - propuse de Viorica Zaharia; decorativul abstract, geometric al artistului Ioan Văsâi; în sfera neomodernismului, în care sunt prezente elemente de figurativ abstract, se înscriu picturile lui Dionis Puşcuţă, aşa cum ne-a obişnuit, cu apariţii dintr-un bestiar funambulesc, deosebit de expresive, relevând un dramatism agresiv; Marius Crăiţă-Mândră, în tonuri tari galben-roşu-oranj, portretizează asfixierea dorinţei de tandreţe şi armonie, iar personajele lui Willy Lafargeas sunt inspirate din benzile desenate, sunt comice şi pitoreşti, fiecare spunând o poveste aparte. Privind picturile lui Mihnea Baran ne putem imagina o călătorie fantastică în interiorul unui corp definit de pictor, ca fiind astral. Filonul tradiţionalist este reprezentat de maestrul Ilie Boca, dar şi de Geanina Ivu Vlad, ale cărei lucrări au fost inspirate de originalul Cimitir Săpânţa. Simbolul crucii, folosit cu asupra de măsură, este redat plastic în sens existenţialist.
(Violeta Savu in Revista Ateneu, septembrie 2010, pag.12)

Premiile Saloanele Moldovei 2010

Viorica Zaharia - "Semne creştine"

Luminiţa Radu - "Plimbare"

La evenimentul artistic de anvergură „Saloanele Moldovei” a devenit o tradiţie ca premiile oferite de instituţiile de cultură băcăuane să revină cu preponderenţă artiştilor din Republica Moldova şi viceversa, cele oferite de instituţii de gen din Republica Moldova, ajung în majoritate, la plasticieni din România. Deciziile se iau de un juriu format de specialişti, anul acesta, la cea de-a XX-a ediţie, datorită numărului mare de lucrări bune şi foarte bune, deosebite ca stil şi tehnică, misiunea juriului a fost cât se poate de dificilă. Este grăitor în acest sens faptul că pe lângă cei şapte artişti onoraţi cu premii, au fost nominalizate alte 49 de creaţii, semnate de artişti de o incontestabilă valoare, printre ei numărându-se Vasile Crăiţă-Mândră, Ion Văsâi, Ion Mihalache, Alexandru Rurac, Simion Zamşa, Gheorghe Zărnescu, Mihai Chiuaru.
Am remarcat că întâmplător sau nu, parte din lucrările premiate au o notă comună. Inspirat panotate în expoziţie, una în vecinătatea celeilalte, trei dintre tablourile premiate recurg la semne şi simboluri, elemente grafice, spirituale şi spiritualizate. Spiritul copilăriei, plăcerea jocului, descifrarea labirintului sunt acumulate în colajul Luminiţei Radu. Criptic şi pictural, Marin Gherasim ne-a propus una din cunoscutele sale realizări încărcate de mitologie românească şi sacralitate. Rămânând în zona religiosului, în pictura artistei Viorica Zaharia găsim simboluri creştine, într-o interpretare calofilă, senzitiv emoţională şi diafană. Printre semnele creştine, am identificat şi delicatul porumbel, revelând o atingere sufletească, un zbor lin. Sugestia mişcării de plutire a înaripatei este reuşită şi în tabloul lui Vasile Grama. Cu elemente grafice fin conturate, abstract şi gestual, Andrei Negură atrage atenţia printr-un excelent echilibru compoziţional. Ceramistul Valeriu Vânagă a făurit, din porţelan, figurine abstracte care comunică între ele într-o izolare de restul lumii. Sculptura semnată de Parascheva Popa-Donoi surprinde prin îmbinarea îndrăzneaţă dintre lemnul masiv şi culoare.
Putem trage concluzia că în acest an, juriul a fost foarte sensibil la temele încărcate de spiritualitate, idealism şi enigmatic.

Juriul, alcătuit din Preşedinte Ţăruş Mihai, membrii Ilie Boca, Ecaterina Ajder, Eleonora Brigalda, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Tudor Fabian, Mariana Popa, Georgeta Barbu, a decis decernarea următoarelor premii: Premiul Ministerului Culturii şi Turismului din Republica Moldova: Viorica Zaharia (Bacău) - „Semne creştine”, Premiul Centrului Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu” Bacău: Valeriu Vânagă (Chişinău) - „Dialog”, Premiul U.A.P din Republica Moldova: Marin Gherasim (Bucureşti) - „Pietre de hotar”, Premiul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău: Luminiţa Radu (Bacău) - „Plimbare”, Premiul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău: Andrei Negură (Braşov) - „Procesiune”, Premiul Consiliului Judeţean Bacău: Vasile Grama (Chişinău) - „Planare”, Premiul oferit de Primăria Bacău: Parascheva Popa-Donoi (Chişinău), „Combinaţie”. (Violeta Savu)

* Notă: Imagini ale celor şapte lucrări premiate vizualizaţi aici http://muzeuldeartabacau.wordpress.com/2010/07/13/premii-si-nominalizari-saloanele-moldovei-editia-a-xx-a2010-bacau-chisinau-2/

Zoomorfe, semne şi simboluri via homo ludens

[Articol prezentat in REVISTA ATENEU mai 2010, p. 22 (numarul este frumos ilustrat cu lucrari din expozitie)]

Expoziţia Zoomorfe deschisă la Galeria Frunzetti Bacău pe data de 30 aprilie 2010 se remarcă prin spiritul ludic şi umor. Între universul real şi imaginar în care sunt reprezentate pe pânze animalele, liantul este jocul, prezenţa personajelor animate. Dar nu trebuie să minimalizăm valoarea lucrărilor care redau fidel anatomia fiinţelor necuvântătoare. Astfel, la începutul expoziţiei, cu un desen minuţios semnat Sergiu Mazerschi, suntem întâmpinaţi de figura feroce a lupului. În ciuda caracterului său devorator, chiar şi lupul visează ... fireşte, oi. Alăturea putem admira alte sălbăticiuni ale pădurilor: vulpea şi cerbul.
Două simboluri antinomice sunt surprinse unul lângă celălalt pe pelicula artistului fotograf Viorel Cojan. La Arles, lângă o veche statuie a unui leu, animal care întruchipează puterea, grandoarea, triumful, s-a aşezat gingaşul porumbel, pasărea care simbolizează pacea, dragostea, speranţa.
Frumuseţea pe care o poate avea trupul unui animal o recunoaştem în tabloul în care graficianul Ovidiu Marciuc a ilustrat acei cai, despre care, Carmen Mihalache spunea în cartea „Dialoguri în atelier” că au „un aer nobil, mândru, liber”.
De la bestiarul real, trecem la cel imaginar. Animale fabuloase sunt descrise în tablourile lui Dionis Puşcuţă. Un fel de hibirid între pisică şi taur, o creatură fantastică pare înspăimântată de realitatea crudă a lumii terestre. Teama în faţa necunoscutului o determină să aibă şi o atitudine agresivă. O altă creatură ciudată e un Centaur-Ianus, arhetip pentru dualitatea firii omeneşti şi capacitatea de a privi în urmă, în trecut, dar şi înainte către viitor.
Circul .... ne prezintă pentru distracţie, animale aşa-zis sălbatice. Tabloul lui Carmen Cretzu ne transmite că sensul circului este acela de a ne oglindi existenţa ca bâlci al deşertăciunilor. Cu tuşe calde, cu blândeţe şi suavitate, Cristina Ciobanu ne prezintă melancolicul prizonier al circului: elefantul. Îmbrăcat în culori pastelate, uriaşul timid poate fi o jucărie doar în ochii nevinovaţi ai copiiilor. Aceeaşi pictoriţă ne introduce, prin umbra albă a unei feline aristocrate, într-un univers magic. Deasemenea, sub semnul oniricului şi al calofiliei se situează reprezentările oferite de Carmen Poenaru. În plus, artista reflectă aluziv relaţiile afective ce se pot stabili între fiinţele necuvântătoare şi om. Semnificând iubire, devoţiune, loialitate, căluţul din cadru poate fi şi imaginea unei jucării, o reminiscenţă din copilăria lipsită de griji. Fiinţele evocate de Dumitru Macovei par a veni dintr-o imaginaţie a subconştientului, privitorul sensibil rămâne cu impresia unor reverii senzoriale. Inspirând rafinament, eleganţă şi delicată feminitate, pisica desenată de Viorica Zaharia, priveşte cu un interes narcisist la o geometrie abstractă. Graţioasă, felina este întoarsă cu spatele, păstrându-şi caracterul enigmatic.
Peste toate reflecţiile acestea misterioase, patronează polipticul maestrului Ilie Boca. Evocările cu motive zoomorfe sunt bogate imagistic iar spiritul lor este un cumul fascinant de hieratic, arhaic, ingenuu şi mitic.
După cum este ştiut, acrostihul grec ihtys înseamnă peşte iar imaginea lui era semnul de recunoaştere al primilor creştini. Peştele este frumos redat în lucrările artiştilor Anca Muşat şi Adrian Paiu, care a plusat pe simbolistica religioasă, folosind drept suport lemnul, metaforă a sacrificării eului.
Deşi ponderea fantasticului este destul de mare, nota dominantă a expoziţiei este cea a umorului, a destinderii oferită de parodiile plastice. Dintre cele mai hazlii sunt picturile cu influenţe pop-art semnate de Raluca Bârzu. Un căţel roşu ne aminteşte că nu doar oamenii cunosc plăcerea jocului, ci şi animalele. Dar jocul e şi un pretext de a ridiculiza starea de fapt a societăţii moderne româneşti, în care dovezile de bun-simţ atrag după sine marginalizarea. La vernisajul expoziţiei, una dintre cele mai simpatizate lucrări s-a dovedit cea în care un iepuraş din desenele animate ne amuză cu o glumă despre arta seducţiei feminine. Tot prin intermediul unui iepuraş animat, însă unul miniatural, Marius Crăiţă-Mândră ne prezintă fiinţa meditativă – Omul, copleşit de propria raţiune, sufocat de gânduri, încovoiat de tehnologia avansată creată de el însuşi.
Salvarea este posibilă prin caracterul de homo ludens. Iar expoziţia „Zoomorfe” este un exemplu în acest sens, ea demonstrează că jocul artiştilor poate să delecteze iubitorii de artă, să-i deconecteze şi chiar să-i amuze!
Galerie de imagini din expozitia Zoomorfe
Cristina Ciobanu

Viorica Zaharia

Carmen Poenaru

Dionis Puşcuţă

Raluca Bârzu

Marius Crăiţă-Mândră

Expoziţie aniversară B'20

În urmă cu douăzeci de ani, la iniţiativa maestrului Ilie Boca se deschidea în Bacău Filiala Facultăţii de Arte „Mihai Eminescu” Iaşi. Din păcate, această facultate a dus trei generaţii de studenţi, desfiinţându-se mai apoi din motive legate de spaţiu.
După cum demonstrează şi expoziţia aniversară „B’20” (deschisă la Galeriile „Frunzetti” pe 12 februarie 2010) licenţiaţii acestei facultăţi au devenit cu timpul adevăraţi profesionişti. Fiecare şi-a găsit drumul lui artistic în funcţie de temperament, orizont de cunoaştere sau perseverenţă. Panotate cu dibăcie, lucrările de pe simeze sunt dovada talentului celor care au fost altădată studenţi, în marea lor majoritate atingând astăzi un nivel de maturitate artistică. O expoziţie luminoasă, cu o notă de familiaritate, în care profesorii şi studenţii de altădată se întâlnesc în calitatea de artişti consacraţi. Subiectele centrale, limbajele plastice, manierele de lucru, apartenenţele la un anumit curent artistic sunt diverse şi diferite de la un artist la altul. Expoziţia cuprinde genuri multiple: peisaje, portrete, compoziţii cu elemente abstracte sau figurative, colaje, grafică, sculptură. O parte din lucrările expuse sunt remarcabile prin culoare, armonii pastelate, altele prin bogăţia imaginaţiei şi metaforă vizuală pregnantă.
Să-i amintim pe cei care ţin afişul (profesori - Ilie Boca, Vasile Crăiţă-Mândră, Ovidiu Marciuc, Carmen Poenaru, Gheorghe Zărnescu, Danny Zărnescu; absolvenţii Marius Crăiţă-Mândră, Viorica Zaharia, Geanina Ivu-Vlad, Dumitru Macovei, Dionis Puşcuţă, Liliana Dumitriu, Adrian Paiu, Tamara Antal, Doina Munteanu, Constantin Tănăsache, Ştefan Suditu, Dan Palade, Dorel Făcăoaru, Constantin Ciupercă, Carmen Istrate, Monica Carp şi regretatele Viorica Cocioiu şi Camelia Budău). Cele aproximativ 70 de lucrări strânse de aceste semnături justifică din plin atenţionarea pe care o făcea însuşi domnul Ilie Boca la vernisajul expoziţiei. În centrul universitar băcăuan, este necesară înfiinţarea unei secţii de artă! Argumentele?! Vizitaţi expoziţia „B’20” şi deja ar fi suficient pentru a vă convinge că în oraşul Bacău există artişti valoroşi. Ar fi păcat ca tinerele talente, elevi în prezent la Liceul de Artă „George Apostu”, să se piardă în timp din cauza lipsei de oportunităţi.
Cei care mai ieri erau la început de drum au avut şansa de a fi luptat pentru ei până la capăt, doi artişti de mare valoare, şi care, pe deasupra au avut şi vocaţie pedagogică, Ilie Boca şi Vasile Crăiţă-Mândră. Au făcut aceasta din generozitate, nobleţe şi mai ales din dorinţa ca în Bacău spiritul artistic să se păstreze viu. Gestul lor ne induce în memorie celebrul motto stenheirdtian devenit dicton „Dăruind vei dobândi!”.
Pe 21 februarie Ilie Boca împlineşte respectabila vârstă de 73 de ani - ne înscriem în rândul admiratorilor care îi preţuiesc deosebita valoare artistică şi modul de a trăi frumos, şi îi spunem un cald şi sincer „La Mulţi Ani, Maestre!”
[Revista de cultură Ateneu, nr. 2 (486), februarie 2010, p. 19]

Galerie imagini

Marius Crăiţă-Mândră