Devenire și fragilitate umană
Uneori cineva din apropierea noastră (legătura e de fiecare dată mai mult
sufletească decât fizică, dar realizăm întotdeauna mai târziu) se stinge,
pleacă din această lume lăsându-ne mai înspăimântați decât eram de spectrele bolii,
singurătății sau chiar ale morții; uneori anxietatea își înfige în psihicul
omenesc tentaculele sale; uneori în țări mai aproape sau mai depărtate se duc războaie
nedrepte și sângeroase; uneori cineva drag sau chiar noi înșine suferim din
cauza anumitor nedreptăți de la cei cunoscuți sau din cauza unui sistem social
nedrept (dar există oare sistem social drept?); uneori chiar noi suntem cei
care îi rănim pe ceilalți sau un întreg univers, din rea-voință, egoism sau
ignoranță, și, de multe ori, nu ne mai putem găsi liniștea pentru simplul fapt
că ne-am trădat pe noi înșine și propriile sentimente și credințe. Câteodată, în
viață, apar fericirea, bunătatea, iubirea, prietenia și, mai ales, speranța în
triumful acestora. Despre frământările, durerile și bucuriile vieții cu greu ne
putem exprima în cuvinte, dar dintre toate artele este rostul teatrului să ne
sensibilizeze, să formuleze în locul nostru frazele încărcate de acele emoții,
pe care noi le-am trăit, experimentat sau observat în jurul nostru; mesagerii
care fac să ajungă la public frumusețea acestei arte sunt actorii. De aceea a
avea un festival de teatru în propriul oraș este ceva rar și care trebuie
prețuit pentru folosul social și mai ales spiritual.
Dacă am început cu tonalitate gravă această prezentare este pentru că la ediția
din acest an, cea de XXIX-a, a manifestării Bacău
Fest Monodrame, referitor strict la recitalurile prezentate în concurs, majoritatea
textelor au avut un fond existențialist, vorbindu-ne despre devenirea și
fragilitatea ființei umane, despre singurătate, alienare și/sau neant. Ca
argument este suficient să redăm titlurile spectacolelor, notând distribuțiile
și fragmente din descrierile preluate din prietenosul caiet-program, menționând
că la fiecare în parte, cu mici excepții, actorul/actrița a conturat un
personaj credibil, diferențele au ținut mai mult de nuanțe, de intensitatea
emoțiilor sau de experiența scenică: Amalia
respiră adânc (cu Mihaela Alexandru, text de Alina Nelega, regie, Rodica
Sîrbu) – „Textul vorbește, cu umor, despre privațiunile, visele frânte și viața
grea din perioada comunistă și proaspăt dobândită în democrație.”; Sufletul pereche (cu Bogdan Buzdugan,
text de Petre Barbu, direcția de scenă, Gheorghe Balint) – „Sufletul pereche este o comedie. Una
umană. A fiecăruia dintre noi și a daimonului însoțitor. Care ne locuiește pe
dinlăuntru și ne asigură o permanentă androginie mântuitoare.”, afirmă Doru
Mareș; #NuEu (cu Andreea Tănase, după
un text de Samuel Beckett, regie, Casandra Topologeanu) – „O femeie aflată în
izolare încearcă să-și recupereze viața confruntându-se cu propriul trecut.”; Pattern (cu Daniel Beșleagă, un
spectacol de Daniel Chirilă) – „Un fiu care și-a imaginat de-a lungul vieții
figura paternă din povestirile și întâmplările trăite de ceilalți, un tată
creat asemenea unui puzzle, o figură dominantă chiar și prin absență”, punctează
însuși regizorul Daniel Chirilă; Iona
(cu Alexandru Beteringhe, text de Marin Sorescu, regie și scenografie, Mateea
Marin) – „Tema este singurătatea ființei umane, frământarea omului în efortul
de aflare a sinelui. Iona întruchipează figura speranței eterne până la ultimul
său gest pe care îl săvârșește în acest sens.”; Oglinda neagră (cu Ionuț Caras, după nuvelele Roaba și Suflul, de Luigi
Pirandello; regia, Roberto Bacci) – „Luigi Pirandello ne așază în fața unei
oglinzi în care e dureros și, totodată, necesar să ne observăm. Dar cine se
află, cu adevărat, în fața acelei oglinzi? Să fie oare «personalitatea»
noastră? [...] Sau este oare «esența» noastră?”, astfel ne interoghează Roberto
Bacci; Nu atingi niciodată victima (cu
Ecaterina Hâțu, text de Maria Manolescu Borșa, regie, Irina Slate) – „Olga este
o mamă aflată în căutarea fiului pe care l-a înstrăinat din cauza propriilor
prejudecăți.”; Fata din Curcubeu (cu
Marcela Motoc, text și regie de Lia Bugnar) – „Fata din Curcubeu este o lume într-o coajă de ou. Un pumn în stomac
care doare cu duioșie. Un zâmbet care îți răsucește cuțitul în rană.”; Kontrabass (cu Ihor Titov, text de
Patrick Suskind, regie, Pavel Gatilov) – „Toate sentimentele pozitive ale
personajului sunt legate de muzică, dar aceeași muzică îi aduce și tragedia în
viață.”; Individual compus (cu Bogdan
Iancu, text, regie și lumini, Andrei Măjeri) – „Într-o permanentă fugă,
protagonistul glisează cu mult umor printre obiceiuri casnice, voyeurism, job
într-o corporație, relații colegiale bizare, un libido exacerbat și o
fascinație ierarhică soră cu patologia.”; Vinovat-ă
(cu Oana Pușcatu, text și regie, Sînziana Koenig și Nico Vaccari) – „Vinovat-ă este un one-woman show care
confruntă criza schimbărilor climatice, cea mai mare amenințare a dreptății
sociale din zilele noastre.” După cum lesne se poate constata, în recitalurile-concurs
nu a fost nicio comedie, poate ici-colo s-a mai strecurat, subtil, câte o
farsă... tragică. Dar adevărul este
că de la fiecare recital, noi, spectatorii, am plecat mai îmbogățiți, mai
atenți la jocurile existenței cu semnificațiile profunde.
 |
| Bogdan Buzdugan |
Spre exemplu, Sufletul pereche vorbește despre degradarea fizică și psihică versus dorința de tinerețe și de creație, iar Bogdan Buzdugan a creionat foarte bine stările, nuanțând lupta dintre corporalitate și idealul artistic; în Iona se deschid firave căi de a câștiga libertatea, pentru ca la scurt timp să se închidă automat, aruncând personajul într-o nouă și atroce disperare – mi s-a părut că lui Alexandru Beteringhe i-au ieșit mai bine pasajele reflexive, că la cele de revoltă ceva nu a funcționat în interpretare, poate și din cauza vârstei prea tinere pentru un text încărcat simbolic și, de asemenea, folosirea în partea introductivă a unei asistente care a mânuit o marionetă cred că n-a ajutat prea mult, ci a îngreunat jocul protagonistului.
În Oglinda neagră, în prima parte, personajul se autoanalizează fără menajamente, nu ezită să fie caustic cu proiecția lui din oglindă, a doua parte e un regal despre moarte, privită și analizată ca putere misterioasă, ce poate surprinde prin dimensiunea ei tragică, dar și prin frapantul potențial tămăduitor.
 |
| Ionuț Caras Trofeul Bacău Fest Monodrame |
 |
| Marcela Motoc |
Fata din Curcubeu, cu accente melodramatice, ne-a prezentat cazul trist al unei tinere, care în ciuda faptului că este nevoită să își ofere serviciile sexuale pentru a putea supraviețui, își păstrează candoarea, sinceritatea și delicatețea; personajul a fost interpretat de Marcela Motoc, care a transmis căldură și emoție, a trecut cu rafinament prin stări diferite și, ceva ce mi-a fost dat mai rar să văd, pur și simplu s-a transfigurat în timp ce juca, ea a avut cel mai luminos chip din întreg festivalul.
Toate spectacolele s-au jucat, cum s-ar spune, cu „casa închisă”,
dar la Individual compus, publicul a
dat pur și simplu năvală, atrași atât de notorietatea regizorului de teatru
Andrei Măjeri, cât și de personalitatea tânărului actor Bogdan Iancu, cunoscut
și pentru prestațiile sale din cinematografie. Individual compus a fost un spectacol plin de dinamism, sper să nu
greșesc, dar cred că a fost singurul din concurs care a avut și o coregrafie
profesionistă, semnată de Sergiu Diță, iar Bogdan Iancu a confirmat marile
așteptări: a debordat de energie și ne-a făcut să apreciem și mai mult textul
cu care anul trecut Andrei Măjeri câștiga, în cadrul aceluiași festival,
premiul II, la concursul de dramaturgie Valentin
Nicolau. Un alt spectacol care merită subliniat a fost Kontrabass, o psiho-dramă despre un instrumentist marcat de
singurătate și vanitate, în care actorul ucrainean Ihor Titov a fost convingător,
mai ales tehnic, dar în jocul lui s-a putut observa o anumită oboseală. Foarte
emoționant a fost discursul său de la sfârșit, când s-a adresat direct
publicului, vorbind despre tragediile războiului din Ucraina, îndemnându-ne „să
prețuim fiecare clipă”. Venite de la el, aceste cuvinte simple au căpătat
greutate (a tradus pentru noi, nu știu dacă din limba rusă sau ucraineană,
actrița Daniela Vrînceanu). Oana Pușcatu a demonstrat o deosebită capacitate de
a trece prin registre diferite și abilitatea de a prinde, într-un adevărat
maraton, mai multe personaje, în recitalul Vinovat-ă,
un spectacol complex și solicitant, atât prin gravitatea poveștilor relatate,
cât și prin scenografia semnată de Gabi Albu.
După atâta încordare și tensiune dramatică, am găsit că au fost foarte
inspirate alegerile organizatorilor pentru spectacolele invitate, publicul
având ocazia să se deconecteze serile la „comedii ușoare”, bucurându-se
totodată de performanțe actoricești de înaltă clasă. În prima seară ne-am
distrat cu Tzuki și Tati (cu Marius
Bodochi și Florin Piersic Jr., text și regie, Florin Piersic Jr.), au urmat Ciao, Bella! (cu Clara Flores, Ioana
Farcas și Maria Miruna Lazar, text și regie, Antoaneta Zaharia); Moș Nichifor (cu Marcel Iureș și
Ruxandra Maniu, după Moș Nichifor
Coțcariul, de Ion Creangă, regie, Alexandru Dabija) și One Man aproape show, cu și de Pavel Bartoș. În ultima zi a
festivalului, Centrul Replika a
oferit pentru cadrele didactice din Bacău spectacolul Limite (cu Mihaela Rădescu, text de Michaela Michailov și Radu
Apostol, versuri de Bobi Dumitraș, regie&light-design, Radu Apostol). Festivitatea
de premiere a fost urmată de producția Teatrului „Bacovia”, Uzina artiștilor (text de Matei Lucaci
Grunberg și Sever Bârzan; regie, Matei Lucaci Grunberg), spectacol comentat de
Carmen Mihalache, critic de teatru, în cotidianul Deșteptarea, din cronica intitulată Un spectacol de echipă cuceritor decupăm: „Dar teatrul înseamnă, în
primul rând, echipă, pentru că este o artă colectivă, iar în acest spectacol
chiar vedem o echipă bine sudată, tânără, dinamică, mlădioasă, adaptându-se
inteligent la mai multe stiluri de joc, într-un spectacol de declarată factură
eclectică, în genul unui musical istoric”.
Ne întoarcem la programul festivalului ca să spunem că a conținut și două
importante conferințe: „Metode și mecanisme de construcție a rolului” și „Rolul
teatrelor în dezvoltarea culturală a comunităților locale”. Publicul s-a arătat
interesat și de spectacolele-lectură ale celor trei piese nominalizate la
Concursul de Dramaturgie – Monodramă; au intrat în finală dramaturgii Codruța
Cadar, Andrei Măjeri și Dana Voicu, cu textele Chimia unei gume de mestecat aruncate pe stradă, True blue și, respectiv, 8 Martie, iar lecturile au fost
susținute de actori ai Teatrului Bacovia – Vlad Nicolici, Ștefan Alexiu,
respectiv, Alina Simionescu.
În acest an, am remarcat la recitalurile din concurs că nu s-a urmărit
divertismentul, ci s-a pus accent pe arta actorului, textele prezentate au avut
teme profunde, iar juriul preselecției și-a făcut datoria, respectând criteriul
valoric. Cât despre membrii juriului concursului putem spune că nu au fost
deloc capricioși: nu s-au zgârcit cu aplauzele, nu s-au ferit să discute unul
cu celălalt pe holurile teatrului, analizând nivelul performanței artistice a
concurentului/concurentei (chiar dacă erau auziți și de simpli spectatori). Mi-a
plăcut această transparență, a contribuit la aerul de familiaritate. A fost o
ediție prietenoasă, iar publicul a umplut, în unele cazuri până la refuz,
sălile de spectacol, iar o asemenea efervescență umple inimile de bucurie. Și
chiar dacă vremea a fost doar în primele două zile favorabilă, în teatru era
lumină și o căldură domoală.
La ediția a XXIX-a a manifestării Bacău Fest Monodrame, desfășurate în
perioada 5 – 10 mai 2023, juriul recitalurilor în concurs a fost format din
criticul de teatru Maria Zărnescu, regizorul Sânziana Stoican și actorul George
Ivașcu, decanul Facultății de Teatru din cadrul Universității Naționale de Artă
Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București. În urma vizionării celor
11 spectacole care au intrat în finală, juriul a nominalizat trei actori: Ionuț
Caras, Marcela Motoc și Oana Pușcatu, și a decis ca Trofeul Bacău Fest Monodrame să-i revină actorului Ionuț Caras, de
la Teatrul Național din Cluj, pentru spectacolul Oglinda neagră.
Premiul actorilor Teatrului Bacovia,
„Actori pentru actor – Dinu Apetrei”,
a fost acordat lui Bogdan Buzdugan, pentru rolul din spectacolul Sufletul pereche. Premiul voluntarilor –
Ștefan Iordache a fost acordat
actriței Marcela Motoc, pentru rolul din spectacolul Fata din curcubeu.
Juriul Concursului de Dramaturgie – Monodramă, alcătuit din Monica
Andronescu, critic de teatru, redactor şef al revistei Artitudini, Claudiu Groza, critic de teatru şi Andrei Huțuleac,
actor și regizor, a decis ca Premiul Valentin
Nicolau să meargă la Codruța Cadar, pentru textul Chimia unei gume de mestecat aruncate pe stradă.
