Draga mea, de dincolo, prietenă

            în amintirea pictoriței Viorica Zaharia

Draga mea prietenă, te-am revăzut

în visul întâi. Spun întâi deşi nu

a mai fost un altul, dar un vis de

acesta nu rămâne fără urmări.

În primul vis, răsfoiam un album

de cărţi poştale. Peste umăr

mai privea cineva fără chip.

L-am auzit întrebându-mă cine

a pictat tabloul din reproducerea

pe care abia apucasem să o ating.

Dintr-un reflex, de care acum mă

ruşinez, întâi m-am uitat în colţul

din dreapta, după semnătură. Apoi

am privit imaginile. În faţă era

o bancă din lemn pe care şedeam

noi două, una lângă alta.

La ultima noastră întâlnire, am stat pe

băncuţă, în parcul din faţa blocului tău.

N-am îndrăznit să ridicăm ochii spre

fereastra întunecată a apartamentului

pe care l-ai părăsit, lăsându-ţi acolo

singurătatea învelită în picturile tale,

cu aripi de fluturi, cu jocuri de copii,

cu armonii abstracte, cu zâmbetele

ale căror melancolii le adăposteai.

În stânga, erau doi arbuşti orna

mentali, cu flori galbene. După două

săptămâni, întregul oraş strălucea din

lumina aceleaşi flori. Într-o zi de Înviere,

stăteam într-un hamac cu cealaltă

cea mai bună prietenă a ta, de vârstă mai

tânără. Vorbeam despre tine şi mi-am

arătat mirarea pentru că în grădina ei

au apărut cei doi copăcei din visul meu.

Ea te visase mult, mult. Eu, o singură dată.

În planul îndepărtat erau multe buchete

cu flori de câmp, în toate culorile. Ți-am

spus că le-am adus de la munte, pentru

tine. Veselă, foarte veselă, aşa cum toţi

prietenii te ştiau a fi, mi-ai dăruit cei doi

arbuşti. Nici nu am ştiut cum se numeşte

această plantă până în ziua de azi. Când

am citit un poem al lui Ștefan Manasia.

„Armada galbenă”.

Forsythia (sau forsiţia pe româneşte)

preferă solurile uşoare. Uşor să îţi fie

cerul în care ai acum rădăcini, Viorica!

Această specie rezistă la secetă şi

ger. Specie rară fiind, cât de mult

urai frigul! Forsythia x intermedia

se adaptează bine în marile oraşe,

suportând poluarea. Dar tratamentele

dure cu cito? Citesc mai departe...

Preferă locurile însorite. Da, da,

împreună cât am mai căutat soarele!

Câte ierni ne-am plâns una alteia

de scăderea luminii! La căldură,

planta este „forţată” să înflorească!

Aprindeţi, prieteni dragi, candele,

dragei noastre să-i fie uşoară trecerea

spre înflorire! „Forsithya se tunde

imediat după înflorire.” Forsithya se

tunde imediat după înflorire... După

înflorire, vom aranja totul cum era

înainte... După înflorire, noi, prieteni

ai tăi, îţi promitem, noi nu vom folosi

nimic ascuţit. Fără decupaje, doar

flori, flori galbene împrăştiate

peste tot, un covor imens de flori

galbene. 

Forsiţia se mai numeşte în popor

Ploaie de aur. 
                                        
                      Violeta Savu      

Notă: Poezia prefațează albumul retrospectiv Viorica Zaharia. De asemenea, a mai fost publicată în Revista Vitraliu și face parte din volumul de poeme Franjuri (Ed. Tracus Arte, 2016)