O mie de cuvinte despre Salonul de Artă fotografică

Mia NAZARIE - PanDora. Corn

Spre sfârşitul anului 2015, în Bacău au avut loc mai multe evenimente artistice. Printre ele s-a numărat şi  multaşteptatul „Salonul anual de artă fotografică”, iniţiat de artistul Ioan Viorel Cojan , membru U.A.P. Şi de data aceasta s-a ales ca motto dictonul „O fotografie vorbeşte cât o mie de cuvinte”, aserţiune despre care am mai zis altă dată că nu o prefer, dar care a arătat bine ca însemn grafic pe elegantul afiş al evenimentului. Se pare că există o competiţie acerbă între imagine şi cuvânt, deşi există destule cazuri când se împlinesc reciproc într-o creaţie artisitică. Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, creatorii de imagini s-au inspirat  din creaţiile literare, pe de altă parte, operele literare de cele mai multe ori conţin şi ele imagini, descrise prin cuvinte. Mari artişti ai lumii au simţit nevoia să spună ce înseamnă pentru ei imaginea. Una dintre cele mai uimitoare definiţii îi aparţine lui Edgar Degas: „O imagine e ceva ce necesită la fel de multă viclenie cât la comiterea unei crime.”

Întorcându-ne la salonul fotografic, putem spune că am avut ocazia să admirăm lucrări frumoase, fie alb-negru, fie color, din care nu au lipsit fotografiile glamour, portretele, peisajele, fotografiile de artă stradală etc. Am privit cu încântare peisaje din natură și instantanee reflectând realităţi cotidiene, m-au fascinat imaginile încărcate de metaforă. Viorel Cojan a adus în expoziţie o atrăgătoare istorioară despre seducţie, în care femeia este prezentată ca o „vulpiţă”. O mască a feminităţii, conturată în spirit ludic, etalată în lucrări rafinate prin lumină şi culoare. La o privire atentă, expoziţia s-a aflat destul de mult sub semnul „eternului feminin”, un alt fotograf redutabil, Valentin Sarca, prezentând o colecţie în care apelează la o ingenioasă paralelă: femeia care se „naşte” (de fapt, se maturizează) precum fluturele, eliberându-se dintr-un cocon. Ioana Mardare Piu a ales să ilustreze frumuseţea feminină prin metafora instrumentelor muzicale. Graţie şi mister în portretul feminin semnat de Cătălin Niţu. Portretele realizate de tânăra Georgiana Barcan nu puteau trece neobservate, remarcabile ca estetică, dar şi prin calitatea printării, lucrările foarte mari având o patină de vechi. Privirile contemplative, surprinse de Geo Barcan, m-au dus cu gândul la personajele feminine din filmele lui Michelangelo Antonioni, în care regizorul a colaborat cu directorul de imagine Gianni di Venanzo, „Il grido”, „La notte”, „L’eclisse”.

Ca desprinse dintr-un film sunt cele nu mai puţin de nouă fotografii realizate de artista Mia Nazarie, care iarăşi s-a întrecut pe sine. Trei lucrări fac parte dintr-o serie mai amplă, purtând titlul „Apocalypto”, la fel ca filmul regizat de Mel Gibson. Mia Nazarie pleacă de la o idee din acest film, dar construieşte o poveste originală, diferită de cea relatată în film, iar misterul fetei (model Jessica Anna Anyès), senzuală dar şi războinică precum o vikingă, este potenţat de introducerea unui instrument african vechi, kora, asupra căruia Mia Nazarie a intervenit cu pictură. Alte cinci fotografii fac parte dintr-o serie intitulată „PanDora”, proiect deosebit de complex, la care Mia Nazarie a colaborat, pentru accesorii, cu artista Camélia Otero, iar model a fost Dora Alias Keys. „PanDora” a avut iniţial ca sursă de inspiraţie filmul „12 years a slave”, din nou artista fotograf construind o poveste proprie, cu imagini de o frumuseţe ce-ţi taie răsuflarea. În „PanDora” sunt introduse multe simboluri: frânghia (simbol al persecuţiei, dar şi al închiderii în sine), cornul de suflat (referinţă la vânătoare, dar şi semnal-dorinţă de eliberare), coarnele de antilopă sau din crenguţe de arbori (tandreţe feminină, dar şi stigmat). Într-un alt portret, pe fruntea modelului Laetitia Ribes , vreascuri mărunte au fost aşezate ca o coroniţă de spini (aluzie la sacrificiu). În cazul în care vă întrebaţi cum de apar atâtea nume străine, explicaţia este aceea că, în urmă cu un an, Mia Nazarie s-a mutat în Perpignan (Franţa). De acolo a trimis, prin email, un emoționant mesaj, special pentru publicul din Bacău: „Mă feresc de perfecțiune în general și mai ales în fotografie. Îmi doresc ca o imagine a mea să transmită, iar cel care o privește să mai stea ca și cum ar citi și reciti un rând preferat. Eu vânez stări și împart ce văd în mine, când povestea și expresia viziunii mele poate deveni realitate în fotografie, sunt fericită. Ioan Viorel Cojan mi-a dat al doilea start, cel de simț artistic, m-a învățat să mi-l descopăr pe al meu, să mi-l dezvolt. Așa mi-am creat propriul stil. Am pus suflet în tot ce am clădit acolo în acești ani și... am plecat cu bagajul ăsta. Aici am altă încărcătură, la un alt nivel, altă inspirație, e nou și mă bucur și mă descopăr pe mine altfel, diferit. Mai departe împart cu voi pentru că e bucuria mea, voi sunteți acasă. Aici (în Perpignan – n.m.) încă totul e nou, iar eu trebuie să adun și să descopăr încă. Aici nu mai bat străzile stăpână pe mine, nu mai cunosc locurile, oamenii, asta se câștigă în timp. Cum era când făceam doi pași și salutam pe unul din voi? Mulțumesc colegilor, oamenilor cu care am lucrat sau am împărțit păreri. Mulțumesc celor care m-au susținut! Eu nu apăs, nu apăs decât dacă simt! Vă îmbrățișez!”

Anul 2015 a fost rodnic pentru fotografii băcăuani, cu numeroase expoziţii, la cele organizate sistematic la galeria „Hello art”, adăugându-se cele deschise în cadrul evenimentului Theaterstock, Viorel Cojan cu expoziţia tematică „AvigX3non”, Geo Barcan cu expoziţia „Frumosul din Ţara lui Bacovia”, imagini făcute la Theaterstock a expus Alin Leancă în holul Teatrului Bacovia, iar la Galeriile „Frunzettti” ale U.A.P. Bacău au avut expoziţii Maria Vlad şi Constantin Broşu (despre expoziţia lor aici), iar Mihnea Baran, artist plastic, în expoziţia personală de la începutul lunii septembrie, a propus un ingenios dialog între două tehnici, fotografie şi grafică.

„Salonul anual de artă fotografică” a fost vernisat pe 20 noiembrie 2015, generosul spaţiu al Galeriilor „Frunzetti” cuprinzând în jur de 150 de lucrări, semnate de nu mai puţin de 37 de fotografi: Ştefan Alexiu, Georgiana Barcan, Mihnea Baran, Ioan Burlacu, Constatin Broşu, Roxana Cociorvă, Ioan Viorel Cojan, Tudor Chertz, Adrian Cristea, Adrian Constantin Gheorghiu, Alex Mircea Iacobeţ, Narcis Ilie Doru, Teodora Iacob, Diana Iftime, Alin Leancă, Cristian Macovei, Ioana Mardare Piu, Liviu Maftei, George Maftei, Ion Mihalache, Romeo Mărăndici, Silvia Miler, Anca Elena Movilă, Mia Nazarie, Cătălin Niţu, Alin Ojog Stratulat, Ştefan Obreja, Lucian Popa, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Liviu Terinte, Adrian Toma, Ovidiu Ungureanu, Andreea Ungureanu, Maria Vlad, Geanina Ivu Vlad, Marius Vlad.

Odată cu această enumerare s-au terminat şi cele o mie de cuvinte despre salonul de artă fotografică. Un salon care a atras un public foarte numeros dar şi un public nou, care sperăm că va avea suficiente motive să viziteze şi în viitorul apropiat galeriile de artă băcăuane. (V.S.)

(Articol publicat in Revista Ateneu, Ianuarie 2016, p. 2)

Mia Nazarie - Coarne, Model: Dora Alias Keys

Mia NAZARIE - PanDora, Model Dora Alias Keys

Mia NAZARIE, Model: Laetitia Ribes

Mia NAZARIE - Apocalypto, Model: Jessica Anna Anyès

Geo Barcan

foto de Ioana Mardare Piu

Valentin SARCA

Viorel Cojan

Romeo Mărăndici

Mihnea Baran

Alin Leancă

 

foto de Lucian Popa

Adrian Toma

Maria Vlad

Constantin Broşu

afis conceput de Viorel Cojan

vernisaj

Mia Nazarie. Salonul foto Bacău 2015

Salonul anual de artă fotografică / Bacău / 2015

Lucrări expuse de Mia Nazarie

  

 

Mesaj MIA NAZARIE (+ crez artistic)

"Mă feresc de perfecțiune în general și mai ales în fotografie. Îmi doresc ca o imagine a mea să transmită, iar cel care o privește să mai stea ca și cum ar citi și reciti un rând preferat. Eu vânez stări și împart ce văd în mine, când povestea și expresia viziunii mele poate deveni realitate în fotografie, sunt fericită. Ioan Viorel Cojan mi-a dat al doilea start, cel de simț artistic, m-a învățat să mi-l descopăr pe al meu, să mi-l dezvolt! Așa mi-am creat propriul stil. Am pus suflet în tot ce am clădit acolo în acești ani și... am plecat cu bagajul ăsta. Aici am altă încărcătură, la un alt nivel, altă inspirație, e nou și mă bucur și mă descopăr pe mine altfel, diferit. Mai departe împart cu voi pentru că e bucuria mea, voi sunteți acasă. Aici încă totul e nou, iar eu trebuie să adun și să descopăr încă!! Aici nu mai bat străzile stăpână pe mine, nu mai cunosc locurile, oamenii, asta se câștigă în timp. Cum era când făceam doi pași și salutam pe unul din voi? Mulțumesc colegilor, oamenilor cu care am lucrat sau am împărțit păreri. Mulțumesc celor care m-au susținut! Eu nu apăs, nu apăs decât dacă simt!! Vă îmbrățișez!!"
- a transmis Mia NAZARIE

(de la min. 1:36 se transmite mesajul Miei Nazarie)

imagini foto si concept grafic:
MIA NAZARIE

Vitraliu în alb şi negru

Ea atinge cu tâmpla fereastra şi pletele ei lungi absorb umezeala. Priveşte în

vale, la un tablou gotic. Sub palele ceţoase ale lunii, un bărbat înalt trece în fugă.

Poartă haine lungi și rugoase, iar deasupra-i pluteşte un vultur cu umerii albi.

Umbre de liane trec peste chipul franciscan aşa cum ar trece

valurile înspumate ale mării peste nisipul fierbinte şi neluminat.

Chipul fetei din adânc strălucește! Pentru ea copacii se înalţă şi se lipesc

cuminţi şi foarte trişti de fereastră.

Întunericul se despleteşte în raze. În locul călugărului se poate

vedea silueta subţire a unui felinar. În grădină, sub lumina fânarului, păstăile

stejarului sunt negre. Din aripa de răsărit a castelului se revarsă o arie. La pian,

Hélène Grimaud. Vrăjiţi se apropie lupii cei albi. 

Violeta SAVU

Dionis Puşcuţă, Ioan Viorel Cojan, Violeta Savu
fotografie de Geanina Ivu

Fotografii cu poveste

În luna martie, cei care au vizitat Galeriile Frunzetti din Bacău s-au putut bucura de o impresionantă expoziţie de fotografie. Salonul foto este proiectul înfiinţat şi condus de Viorel Cojan, artist vizual, membru U.A.P. Anul acesta, pentru prima dată în acest proiect, au expus şi fotografi de peste hotare, doi din Franţa (Charlotte Martin şi Nicolas Sac), unul din Statele Unite ale Americii (Rene Herteux). Nu doar prezenţele internaţionale au ridicat nivelul calitativ al expoziţiei, participanţi mai vechi sau mai noi s-au întrecut în a veni cu propuneri foarte bine realizate, cu subiecte inedite, incitante şi foarte diverse. Am admirat portrete (Ionuţ Boncu, Cătălin Niţu, Ion Mihalache, Mihai Andoni, Gheorghe Frantz, Ştefan Alexiu), peisaje din natură (Ovidiu Ungureanu, Nicolas Sac, Cristian Macovei, Oana Vasâi, Ilie Doru Narcis), peisaje urbane (Adrian Cristea, Cezara Dragodan, Valentin Sarca), reportaj (Liviu Maftei), spiritualitate (Ioan Burlacu), fotografii abstracte (Ovidiu Bobeică). De fapt, cam toţi cei numiţi au introdus abstractul în modul de a fotografia, au surprins şi evidenţiat arhitecturi interioare, linii frânte ale naturii, lumini stranii sau anatomii cu perfecţiune geometrică. 

Constantin Broşu a venit cu fotografiile lui speciale „din cer”, ipostaze pe care le surprinde din „zbor” în timpul exerciţiilor de paraşutism. Amintim că în toamnă a avut prima lui personală, foarte reuşită, intitulată inspirat „Doar cerul e mai sus”.

Impresionante şi cu cel mai mare impact la public au fost pictorialele care aveau în spate o poveste, pur fictivă sau inspirată din realitate. Viorel Cojan excelează la acest capitol prin tehnica elevată şi crearea unei atmosfere speciale. Un virtuoz al artei fotografice, el îşi dovedeşte clasa în compunerea unei drame cu două personaje, imaginile sugestive relevă patosul unei iubiri. Trăirile intense sunt subliniate şi prin decorul alcătuit din obiecte cu încărcătură dramatică.

Pitoreşti sunt şi instantaneele lui Valentin Sarca în care este evidenţiată frumuseţea şi graţia feminină. Cadrele din mijlocul naturii, având în centru o femeie tânără, par imagini desprinse dintr-o poveste având ca personaj principal o zână frumoasă şi blândă. Rochia lungă şi roşie, al cărei material pare cu textură de catifea, demonstrează că seducţia feminină se poate manifesta şi altfel decât prin dezgolirea trupului.

Centrul de greutate al expoziţiei a fost pictorialul realizat de Mia Nazarie, intitulat „Aviation project unique”, un omagiu dedicat pilotului de încercare Petru Lazăr. Nu ştii ce să admiri mai mult din complexul acestui spectacol vizual, achiziţionarea recuzitei (cască, uniformă, chipiu etc.), găsirea unui model masculin ideal pentru această punere în scenă, descoperirea şi adaptarea excelentă a decorului din care nu putea lipsi un MIG, sau mai ales tehnica desăvârşită a fotografiilor, stilistica imaginilor surprinse cu forţă, fermitate şi cu o sensibilitate aparte. Prin prelucrări ulteriore, imaginilor le-a fost conferită o ataşantă patină de „vechi”, inducând un sens de atemporalitate şi senzaţii uşor spectrale. „Aviation project unique” este un amestec fascinant şi emoţionant de masculinitate şi feminitate (caracterul feminin este dat de fondurile delicate din planul secund), putere şi iubire, temeritate şi melancolie a amintirii. Din punct de vedere plastic, colajul „Aviation project unique”, compus de Mia Nazarie, pare un melanj între fotografie, grafică şi scenografie.

Salonul Internaţional de Fotografie 2013 a fost foarte reuşit, iar coordonatorul proiectului a ţinut la vernisaj să atragă atenţia că în cuprinsul întregii expoziţii nu a fost inclus niciun nud artistic. Nu din pudibonderie, ci dimpotrivă, pentru că peste câteva luni fotografii vor pregăti un eveniment şi mai spectaculos, „Erotica”. Desigur, abia aşteptăm să vedem.

Fotografii, insurgenti

La începutul lunii iulie, Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România a organizat, la Galeria „Frunzetti” şi Galeria „Nouă”, „Salonul Anual de Artă fotografică”. La această ediţie, a treia din punct de vedere cronologic, au participat douăzeci şi opt de fotografi, având profesii foarte diverse, demonstrând şi prin aceasta că fotografia se adresează unui public larg, satisface gusturi şi plăceri estetice diferite şi are darul de a-şi face mulţi prieteni.

O ediţie specială, care se anunţa a fi interesantă, mai întâi prin larga ei întindere. Dacă anul trecut Salonul cuprindea doar Galeria „Nouă”, anul acesta publicul s-a bucurat de parcurgerea unui itinerar fotografic în cele două galerii de artă. După mărturisirea artistului Viorel Cojan, curatorul şi organizatorul expoziţiei, în Galeria „Nouă” au fost cuprinse cele mai bune realizări fotografice. Aici i-am întâlnit pe: Mădălina Anton cu portrete care cuprind motivul dedublării, ele inspiră şi un sentiment siderant de tristeţe, lipsit de orice mângâiere sufletească; Viorel Cojan incită din nou cu nuduri artistice de mare rafinament, distincţiile lor constând în sugestie, mister şi seducţie subtilă; Oana Maria Văsâi relevă, în imaginea unei case cu uşor iz arhaic, simboluri ale solitudinii şi îngrădirii, cuprinse de un aer melancolic; Ionuţ Lungu ne invită la meditaţie, abordând tema singurătăţii; Cătălin Niţu se află în căutarea unicităţii prin raportarea extrem de curajoasă la linia infinitului; peisajele lui Cristian Macovei sunt bucolice, idilice, la graniţa dintre lumea onirică şi cea telurică; Liviu Maftei este abstract şi alege ca subiect reflexiile curcubeului în irisul ochiului; Valentin Sarca propune interioare fascinante din catedrala Gaudi, iluzia ieşirii din timp prin ferestre gotice şi lumini dantelate; Mihai Andoni zugrăveşte portretul unui bărbat grobian care se manifestă prin gesturi care denotă o vulgaritatate a spiritului.

Dacă în Galeria Nouă, nota primordială era esteticul, expoziţia din Galeria Frunzetti s-a evidenţiat prin dinamică şi variaţie. Peisaje stranii, cu profunde accente simbolice, sunt reflectate de Ovidiu Ungureanu; la simboluri recurg şi Adrian Cristea, cu un colaj de excepţie având ca temă ochiul, respectiv Răzvan Bibire, prin însemnul unui cub induce o atmosferă suprarealistă; scene din viaţa balerinelor, o foarte sugestivă „prindere” a mişcărilor diafane şi graţioase, reuşită de Mariana Nazarie (Mia Nazarie); cu fotografie de studio se evidenţiază Cezara Dragodan, viziunea ei frizează cu magia, lucrări cu lumini stranii şi sugestivitate de ceremonial obscur; grafismele lui Mihai Andoni sunt rezultate din amestecul între ştiinţă şi eleganţă, fotograful dovedind că are capacitatea de „a vedea dincolo” de lucrurile simple, astfel o picătură de bere picurată pe un pachet de ţigări cuprinde note de sensibilitate; motivul apei îl întâlnim la Ion Mihalache, o imagine picturală, în culorile pământului, care lasă impresia de mătase foarte fină, fotografie pe care în prezentarea de la vernisaj, Viorel Cojan a comparat-o cu „o perlă veritabilă”; în colajul său care mizează pe compoziţie artistică, Ovidiu Bobeică asociază armonia culorilor cu atingerile fine; o prezenţă inedită în Salon a fost cea a fotografului „cu state grele” Romeo Mărăndici, el ne-a încântat privirile cu portretul unei copile, seducţia ei venind din taină, puritate şi senzualitate. Un frumos moment de tandreţe, între un cuplu de îndrăgostiţi dormind în tren, a fost surprins de Silvia Miler. Prin modelul calin prezentat, Gheorghe Frantz aduce un delicat elogiu frumuseţii feminine. În sala „mare” spectacolul fotografic a fost ameţitor! Secvenţe fotografice care s-ar putea constitui în surse de inspiraţie pentru coregrafiile unor piese de teatru, filme documentare sau chiar artistice. Adevărate reportaje fotografice ne-au oferit Liviu Maftei, Valentin Sarca şi Eugen Grigore, peisaje romantice au fost ilustrate de Anca Mihăilă, Marius Vlad şi Dragoş Ţiţei, instantanee din viaţa animalelor ne-au prezentat Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis şi Constantin Broşu. Portrete, portrete, portrete, fiecare cu latura lor de fascinaţie, Ionuţ Lungu dovedindu-se un căutător al fineţei, Adrian Cristea al trăsăturilor de mare forţă expresivă, Ionuţ Boncu impresionând din nou cu „bătrânii lui” care cuprind un ocean de melancolie, blândeţe şi compasiune.

Despre acest eveniment fotografic important, în deschiderea expoziţiei, Viorel Cojan afirma: „Consider că în acest an Salonul a fost o reuşită, în expoziţia de mare întindere şi diversitate, s-au adunat creaţiile unor debutanţi care bat la porţile consacrării şi ale artiştilor-fotografi cu ani buni în privitul prin ochiul magic. În această lume cenuşie în care trăim acum, în care se taie tot şi pentru orice, noi avem ambiţia să construim ceva şi să rămânem pe aceste redute ale artei, suntem astfel un fel de insurgenţi ai rezistenţei prin artă.”

(articol publicat în revista Ateneu, iulie 201, http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2011_07net.pdf)

În afara textului: Viorel Cojan a propus un adevărat eseu fotografic, o relaţie de rivalitate dar şi de atracţie reciprocă între un scorpion şi o femeie frumoasă, diafană, cu strălucire de porţelan a pielii. Cît venin emite scorpionul, cât frumuseţea femeii?! .... Nuduri artistice, deosebit de frumoase am admirat în fotografiile artistului plastic Valentin Sarca, de fapt la salon a fost prezentat doar un fragment din seria - "J. Polock" , titlul este esenţial pentru descifrarea mesajului artistic. Un portret cu mister a propus Cătălin Niţu, instantaneu de pe peronul unei gări.

Viorel Cojan

Valentin Sarca

Mihai Andoni

Mariana Nazarie (Mia Nazarie)

Mădălina Anton

Cătălin Niţu

Hello Photo Art

Din nou cu o generozitate artistică uimitoare, Viorel Cojan şi-a impulsionat colegii fotografi să realizeze un eveniment în care s-au îmbinat armonios eclectismul şi neconvenţionalul. Pornind de la spaţiul unde s-a deschis expoziţia fotografică se poate lesne afirma că fotografii au spart barierele şi au ieşit din tipare. Clienţii mall-ului Real din Bacău vor fi surprinşi la intrare să fie întâmpinaţi în loc de reclame sclipicioase, de... artă! Pentru că multe dintre imaginile expuse, cu precădere cele de pe partea stângă (cum intri în mall), sunt adevărate fotografii de artă. De la început eşti întâmpinat de o imagine care îţi induce recunoaşterea unei arhitecturi hiper-moderne celebre dar care este însoţită de un sentiment straniu, un fior al unei dispariţii a cărei amintire te cutremură şi acum. (Valentin Sarca). Alături un turn arhaic, medieval, din oraşul cu care ne mîndrim noi românii, Sighişoara. Realizare: Marius Vlad. Surorile Nazarie se desfăşoară într-o adevărată simfonie. Mihaela Nazarie propune lucrări mai enigmatice, de o melancolie şi tristeţe cu iz bacovian sau chiar psihedelice. Un turn al singurătăţii din Balcic, un cer înnegrit de grauri amintind spaimele din thriller-ul „Păsările”. Elena Nazare alege să fie pentru noi „chic”. Sunt imagini care decupează fascinaţia unor străzi din Munich despre care aş spune că au un anumit parfum franţuzesc. Mia Nazarie se dovedeşte o foarte bună portretistă, evidenţiază trăsăturile unei fete frumoase şi o învăluie în taină, în mister. Priviri şi gesturi ce denotă o vulgaritate a spiritului surprinde Mihai Andoni într-un colaj, el ne dezvăluie o lume a sordidului. Ovidiu Ungureanu îndeamnă la reverii şi meditaţii, la dorinţa de evadare în natură prin excepţionale şi romantice peisaje. Un alt stil întâlnim în peisajele lui Cristian Macovei: abstracte, suprarealiste. Ciudate, la modul de a transmite o contorsionare psihică, răni care vin din disperare şi nevindecate, crescând în intensitate, duc la deviaţii grave vizând patologicul, stări în care omul recurge la severe automutilări. Scenariu de Mădălina Anton. Dacă vreţi să uitaţi imaginea acestor viziuni sinistre, antidotul magic sunt nudurile semnate Viorel Cojan. Discreţia şi rafinamentul accentuează valoarea estetică, artistul oferindu-ne totodată o viziune a captivităţii femeii şi a zbaterii ei. O femeie de o frumuseţe copleşitoare este prinsă într-o pânză de pescar, precum victima în pânza de păianjen. Stările ei sunt succesiv de resemnare, incantaţie/rugăciune, la un moment dat printr-un impuls de energie reuşeşte să rupă pânza. Şi totuşi... se întoarce cu spatele, rămânând în captivitate. Cu siguranţă, ea plânge...

Viorel Cojan

Mia Nazarie

Elena Nazare

Mihaela Nazarie

Mădălina Anton

Valentin Sarca

Ovidiu Ungureanu

Cristian Macovei

Mihai Andoni

Pe culoarul celălalt: multă culoare şi bucurie de viaţă. Tinereţe şi exuberanţă într-un decor alb (Cezara Dragodan). Că bătrâneţea poate cuprinde valuri de expresivitate ne demonstrează Ionuţ Boncu. Din frumuseţile naturii la Anca Mihăilă şi Constatin Broşu.
Tot în această serie vedem fotografii de Răzvan Bibire, Gheorghe Frantz, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Ionuţ Lungu, Liviu Maftei, Lucian Popa, Dragoş Ţiţei.

Cezara Dragodan

Constatin Broşu

Ionuţ Boncu