Regele e gol, dar și-a învățat lecția!

TEATRUL BACOVIA

HAINELE CELE NOI ALE ÎMPĂRATULUI

dramatizare de Ciprian Huțanu
după Hans Christian Andersen

Distribuție: Mihăiță Cornea, Andreea Sandu, Neagu Alina Vasilica, Laurenţiu Budău, Tiberiu Gabor-Bitere, Ciprian Cârstiuc, Costras Adrian, Denise Ababei

Regia artistică: Ciprian Hutanu, Scenografia: Gavril Siriteanu, Muzica: Ciprian Emil Manta; Afiș: Mihaela Nazarie

Atmosfera de epoca, stralucire de curte imparateasca, un imparat ce nu se mai simte bine in propriile haine, drept urmare va primi unele asa-zis "fermecate", negustori escroci, profitand de naivitatea dar si servitudinea si ipocrizia unora.... Un spectacol viu, animat si de muzica excelenta, foarte reusit vizual, costumele superbe imbraca personajele ce par coborate direct din cartile de povesti, cateva tablouri, in culori pastelate, suspendate in aer, se constituie chiar intr-o mica si intima expozitie de pictura. Privind decorul minunat (reverențe plasticianului Gavril Siriteanu), fie ca esti om mare, dar mai ales daca esti copil, privirile iti vor fi atrase magnetic de cele doua marionete- Imparatul mic si cocosat, dar de o formidabila expresivitate si frumoasa, eleganta, inalta Imparateasa.

Toti actorii, cu o inepuizabila pofta de joc, într-un spectacol destul de solicitant pentru ei, dau viata unei povesti foarte amuzante, dar si pline de talc! Am remarcat jocul impecabil, chiar senzațional, într-un rol de compoziție, al lui Mihăiță Cornea, în rolul regelui. Disciplinată, Andreea Sandu, care mânuiește alături de Denise Ababei păpușa uriașă ce-o reprezintă pe împărăteasă, spune cu claritate toate replicile. Coerență și forță impresionantă (al jocului actoricesc) au demonstrat Alina Neagu și Laurențiu Budău, la Alina Neagu a fost transparentă bucuria jocului, nici Laurențiu Budău nu s-a lăsat mai prejos, interpretarea lui mi s-a părut c-a avut efect de echilibru în economia spectacolului. Cei doi au interpretat atât rolurile croitorilor pungași, cât și cele ale oamenilor simpli, din popor. 

Povestea (un pic schimbată față de cea originală a lui Andersen) e cam așa: Un rege destul de arogant, megaloman, narcisist dar și complexat, lipsit de perspicacitate, poruncește să i se aducă haine cu mult mai strălucitoare decât cele pe care le are deja, considerând că ar merita cele mai frumoase straie posibile. Așa că va fi păcălit de doi croitori escroci și i se va oferi... nimic, un nimic pe care-l plătește însă cu căruțe de lână de aur... Nici Împărăteasa nu e mai vrednică, deși poate prin intuiție feminină, a existat o secundă când ar fi părut că întrezărește  pericolul... Așadar regele va ieși în văzul lumii dezbrăcat, pentru că hainele oferite de croitorii speciali nici nu existau...  „Împăratul e gol!” strigă poporul, cu râs batjocoritor. Deznodământul e însă blând, regele și regina își asumă lecția umilinței, se smeresc, își cer și iertare, regele mai ales își recunoaște greșeala. E un final pozitiv, dar și optimist... oamenii se pot schimba în bine, pot evolua, chiar și fețe împărătești dacă ar fi. Și... ce bine ar fi dacă ar fi așa!

Cu acest spectacol al Secției de Animație,iată că s-a încheiat o altă stagiune la Teatrul Bacovia, a fost una excepțională, așa cum nu s-a mai întâmplat de ceva timp la acest teatru, iar pentru propunerile de spectacole bune și foarte bune, dar și diverse ca tematici, pentru un reușit Bacău FEST Monodrame (în care am urmărit spectacole de excepție, cele din recitalurile extraordinare pe toate le-aș revedea!, - recunosc că cel mai mult m-a impresionat Cerasela Iosifescu în „Obsesii”), pentru toate aceste frumoase realizări merită felicitări actrița Eliza Noemi Judeu, care din toamna anului trecut a devenit manager al acestei instituții, așadar în mai puțin de un an a reușit, cum s-ar spune, „să mute și munții din loc”.

Jucării în ploaie. Spectacol-lectură

În data de 19 decembrie, la ora 10.30, la Teatrul Municipal Bacovia, a avut loc spectacolul "Jucării în ploaie". Actriţa Alina Neagu a însufleţit-o pe păpuşa Ileana, din povestirea  "Jucării în ploaie", de Violeta Savu.

Spectacolul-lectură s-a desfăşurat în Sala STUDIO.

Concept afiş/foto: Mia Nazarie

  SINOPSIS la piesa JUCĂRII ÎN PLOAIE

  Cineva a lăsat, în spatele blocului, pe o băncuţă, un morman de jucării. Dintre toate, cea mai abătută, zace o păpuşă uriaşă, confecţionată din stofă vernil. E, să nu spuneți nimănui, o păpuşă vorbitoare, iar povestea ei, he-he dragilor, nu este doar a ei, ci şi a jucăriilor-surate şi, mai ales, a fetiţei căreia i-a aparţinut.
Dar ce s-a întâmplat? Cum au ajuns jucăriile acestea să stea pe o băncuţă, părăsite, sub cerul liber? Cine este Ileana şi cine este Olguţa? Cine este copilul și cine-i păpuşa? Cât de lungă este viaţa unei păpuşi?! Haideți să descoperim împreună!
„Jucării în ploaie” este o poveste despre păpuși, dar și despre noi, păpușile-oameni. Dacă eşti un copil mare (adică un soi de adult, dar mai simpatic), îți amintești cu siguranță clipele când erai un adult mic și îți doreai să recuperezi o jucărie pe care ai îndrăgit-o mult, mult, dar la care, dintr-un motiv sau altul, ai renunţat cândva. Cu câtă înfrigurare nu așteptai reîntâlnirea cu păpușa pierdută!
„Jucării în ploaie” nu este doar o poveste despre păpuși, ci și despre oameni. Despre izolare şi singurătate. Despre înstrăinare și regăsire. Și mai ales despre bucuria reîntâlnirii cu jucăriile copilăriei, adică cu noi înșine. Pentru că, într-adevăr, „o jucărie, dacă nu-și găsește loc, în mâna și mai ales în inima unui copil, în cele din urmă se prăpădește.”


DONAŢIE 

Spectacolul "Jucării în ploaie" a atras o donaţie importantă din partea firmei "Classic way", firma băcăuana alăturându-se astfel campaniei iniţiate de Teatrul Municipal Bacovia, de a aduce, prin programul "Teatru de poveste", un zâmbet pe chipul unui copil nevoiaş. Prin implicarea doamnei Mariana Burghelea, administrator al companiei, s-au adus mai multe zâmbete pe chipurile unor copii, care doar astfel, au putut avea parte de mici bucurii de Crăciun. Mulţumim, Mariana Burghelea! Mulţumim, "Classic way"!

Actrita Alina Neagu, foto Alin Leanca

Impresii 
Poeta Cristina Ştefan pe pagina ei de facebook: Actrița Alina Neagu i-a dat viaţă păpuşii Ileana, din povestirea , "Jucării în ploaie" de Violeta Savu și a fost o poveste pentru adulți, o poveste actuală, a plecărilor noastre din țară și din copilărie, dar și copiii au înțeles câte ceva, au jucat șotron, ceea ce e foarte important ca interactivitate în poveste...Scriitorii Bacăului sunt tineri, talentați, modești, vă așteaptă aprecierile și susținerea! iar povestea Violetei Violeta Savu, merită un film...tare frumos a fost! Felicitari, Violeta! felicitări, Alina!

Foc, o ardere mult prea tristă

A început luna decembrie, e luna când aşteptăm sărbătoarea bucuriei, Crăciunul. Şi totuşi, acest Crăciun nu va fi în acest an pentru toţi românii unul al Bucuriei. Poate cei care nu am fost direct afectaţi de tragedia de la Colectiv, uităm prea repede ceea ce s-a întâmplat. Duminică, de Sfântul Nicolae, s-au împlinit 40 de zile de atunci... În multe biserici s-au ridicat rugăciuni pentru victimele din acel tragic incediu. De atunci şi până acum s-au iniţiat numeroase acte de caritate pentru a veni în ajutorul celor răniţi în Colectiv. S-au susţinut spectacole, concerte rock, totul pentru o cauză nobilă, iar Colectiv pare un strigăt de disperare dar şi de reînviere. Deşi există incompatibilităţi evidente, cu toate că chiar tragedia de la Colectiv a stârnit numeroase dispute religie versus muzica rock, barierele cad atunci când gândul tău şi inima sunt dedicate faptelor bune, indiferent dacă eşti creştin-ortodox sau rocker. Cam asta este şi idee piesei "Foc" de Vali Bolat, o producţie a "Teatrului de Cartier", avându-i în distribuţie pe Valentin Branişte şi Alina Neagu, regia fiind semnată tot de Valentin Branişte. Piesa este inspirată din drama Colectiv şi are acest sinopsis: "Un tata vaduv, profesor de geografie si pasionat de ortodoxie care traieste din meditatii. Avem de partea cealalta o fiica rockerita care nu e tocmai intr-o relatie buna cu tatal sau si propria-i persoana. O rebela la 30 de ani, absolventa politologie, casierita la hypermaket in Bucuresti. Ea spera sa evadeze din cotidian prin universul vietii de club si anturaje.La prima vedere lupta se da intre generatii, dar in plan spiritual conflictul este intre lumea nevazuta si SISTEM. Aproape ca un ritual: acasa , servici si club. La un moment dat destinul iese din matca. Casierita la hypermaket are un fetish sa ajute la artificiile de la lansarile de albume din club. Prietenii au poreclit-o Fetita cu chibrituri. Numai ca jocul cu focul e periculos..."
Dincolo de conflictele dintre cele două personaje, aşa cum sunt anunţate încă din sinopsis, mie mi s-a părut că ceea ce leagă piesa şi îi dă şi un anume farmec este chimia dintre cei doi, tandreţea şi căldura pe care tatăl şi fiica o manifestă reciproc unul faţă de celălalt. Deşi diferiţi temperamental, cu stiluri de viaţă şi preocupări incompatibile, ei trecuseră deja printr-o dramă de familie, asta pe de o parte a dus la sublinierea deosebirilor de suprafaţă, iar pe de altă parte, şi aici este esenţa, intensificând apropierea sufletetească. Pentru că inima nu are reguli impuse nici de canoanele religiei, nici de nonconformismul unei muzici. Iar pasiunea pentru rock a fiicei şi fundamentalismul religios al tatălui, în substraturile lor interioare, reprezentau acelaşi lucru: un refugiu, o platoşă împotriva morţii.
Finalul este intens, tulburător, straniu, şocant... Aşa cum au fost multe episoade Colectiv.
Am apreciat textul foarte bine scris tot de Valentin Branişte, Vali Bolat este numele său real, iar Valentin Branişte numele de scenă. Interpretările celor doi actori, Valentin Branişte şi Alina Neagu, au fost foarte bune. Mi s-a părut extrem de solicitant rolul fetei, cu multe treceri de la static la dinamic, de la o stare sufletească la alta.
E o piesă grea, cu un final greu de suportat de spectator. Am vrea poate să facem altceva, să agăţăm globuri în brăduţul de Crăciun, ar fi mai confortabil pentru noi să uităm, să ne facem că uităm... DAR... 
NU trebuie să uităm, nu avem voie să uităm. Şi asta cred că este cea mai mare miză a piesei de teatru "Foc".

Valentin Branişte şi Alina Neagu în spectacolul "FOC",
text inspirat din drama COLECTIV