Declic în silabe. Ediţia a II-a

 

Proiectul „Declic în silabe – Japonia departe – aproape de Bacău”, demarat anul trecut, a continuat și anul acesta, inițiatorii lui, după succesele repurtate anul trecut, propunându-și să îl transforme într-o tradiție. Şi de data aceasta proiectul a inclus o interesantă expoziție de fotohaiku, care s-a vernisat la data de 15 mai 2015, în Galeria „Hol” a Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu”. Provocarea a fost lansată din nou de fotograful Constantin Broșu, care dovedește și în această expoziție un devotament deosebit pentru fotografie. Cinzecișipatru de imagini, peisaje desprinse din natură, au inspirat nici mai mult, nici mai puțin de treizecișipatru de haijini care au creat poezii haiku, fiecare fotografie fiind însoțită de trei poezii. Publicul prezent dar și critici de specialitate au apreciat expoziția de fotohaiku de anul acesta ca fiind chiar mai reușită decât cea de anul trecut. Așa și este, fotografiile deosebit de sugestive au și mai multă dinamică, un evident câștig în claritate, o atenție mai profundă asupra detaliului. Și, nu lipsesc imaginile cu un important accent de spectaculozitate. 

Calitatea fotografiilor a condiționat poeziile să se ridice de asemenea la un nivel înalt. Ceea ce s-a și întâmplat. Am parcurs această expoziție ca pe o carte și cred că ar fi de bun augur editarea unui album, o idee la care se gândesc foarte serios organizatorii proiectului. Bine ar fi dacă s-ar găsi și sprijinul financiar prin sponsorizări pentru împlinirea lui, pentru că succesele de public pe care le provoacă acest inedit „Declic în silabe” sunt o excelentă și incontestabilă carte de vizită.

Din creațiile haijinilor, ofer spre delectarea cititorilor revistei, o selecție de haiku-uri care m-au atras în interioritatea lor. Simple invitații la meditații (amintesc că simplitatea este una din cele mai înalte calități ale haiku-ului), rememorări ale unor stări (re)cunoscute... Versurile și imaginile  mi-au readus amintiri... unele din copilăria cu minunatele vacanțe la țară, unele m-au făcut să-mi aduc aminte întâmplări și secvențe din drumețiile făcute, altele m-au făcut să mă gândesc la diferite etape de spiritualitate. 

Multe dintre ele mi s-au părut atât de familiare încât m-au făcut să mă simt apropiată de fotohaiku-ul în întregul lui, imagine sudată cu poemul nipon.

„privighetoarea -/ în cântul ei vibrează/ şi gardul de fier”, „drumul sub omăt -/ vrăbii înfometate/ ciugulesc raze”  (Virginia Popescu), „poalele albe -/ macii înfloresc pe rând/ urma acului”, „zi de iarmaroc -/ soarele dimineţii/ umple căruţa” (Oana Gheorghe), „tainic jurământ -/ pecetluind momentul/ o buburuză”, „sat întroienit -/ prizoniere pe ogor/ trei stoguri cu fân” (Mihaela Băbușanu), „sirenă în port -/ larma pescărușilor/ o acoperă”, „linie moartă -/ născută între fiare/ o buruiană” (Dumitru Radu), „privind abisul -/  și umbra veveriței/ plină de mușchi”, „zi de salariu -/ măturătorii se-aleg/ doar cu castane” (Cezar Florin Ciobîcă), „ghetele rupte/ ale călătorului -/ nicăieri drumul” „după dragoste -/ şi rochiţa rândunicii/ udă de rouă” (Ioan Marinescu), „bondarii roată -/ la umbra salcâmilor/ un cal înhămat” (Ioana Bud), „copilărie -/ presărat cu muşeţel/ drumul spre casă” (Violeta Urdă), „nopți fără lună -/ printre nuferii galbeni/ doar Carul Mare” (Ana Urma), 

„canton părăsit -/ numai iarba fiarelor/ mută acele”, „floare de mac -/ prea aspre azi mâinile/ ca să te mângâi” (Petru Ioan Garda), „greieri amuţiţi -/ miros de sevă verde/ în urma coasei” (Daniela Zglibuţiu), „stampă regală -/ kimonoul fecioarei/ şi o cicoare” (Daniela Varvara), „cămin părăsit -/ doar pisica rămasă/ paznic în tablou” (Speranţa Rubin), „c-un smoc de iarbă/ cosaşul şterge coasa -/ soarele-n zenit” (Corneliu Traian Atanasiu), „vechiul felinar -/ de-o parte şi de alta/ jumătăţi de lună” (Valeria Tamaş), „linia apei -/ valurile şterg pe rând/ urmele noastre” (Iulia Ralia), „stropii de ploaie -/ răcoare vrăbiilor/ strânse la cioatcă” (Lenuța Gabriela Ocneanu), „conversatie -/ bătrân aplecându-se/ să-i şoptească ierbii” (Adelina Popovici), „sârmă ghimpată -/ acelaşi cer şi-aici şi/ dincolo de ea” (Dan Norea), „vrăbii ciripind -/ alături de joaca lor/ doar un fir de știr” (Ana Olimpia), „pasăre rară -/ neobișnuit popas/ pe fierul beton” (Octavian Mareș), „prin omătul alb/ urme de paşi către schit -/ clopot de seară” (Tincuţa Horonceanu Bernevic), „ziua recoltei -/ iar mi-au rămas între dinţi/ sâmburi de nucă” (Vasile Conioşi-Mesteşanu), „copilărie -/ iarba e mereu crudă/ sub măceşii copţi” (Mioara Băluţă), „pe fundul ceștii/ în ultimul strop de ceai/ văd luna plină” (Magdalena Dale), „stejar din Borzeşti -/ sub coroană ghetele/ spânzuratului” (Frăţilă Genovel-Florentin), „parfumul de crin/ adoarme şi grădina -/ geamul e închis” (Mara Paraschiv). Și-au mai adus contribuția cu versuri și autorii Maria Oprea, Letiția Iubu, Argentina Stanciu, Mihaela Cojocaru, Eduard Țară, Sorin Radu Zaha.

Nici cartea nu a lipsit la acest vernisaj, a fost lansat volumul de haiku „Femeia bonsai”, semnat de Mihaela Băbușanu. Evenimentul s-a încheiat cu dansuri japoneze executate de un grup de tinere din cadrul asociației româno-japoneze „Himawari” din Iași.

Declic în silabe – un proiect cu multe șanse de a căpăta perenitate! Felicitări organizatorilor, fotografului Constantin Broșu, poetelor Oana Gheorghe și Mihaela Băbușanu și tuturor celor care s-au implicat sufletește și creativ!

Violeta SAVU, articol publicat în Revista Ateneu, nr. 551-552, iulie-august, 2015 (p. 24)

Două abordări fotografice

    Pe simezele Galeriei „Nouă” din Bacău, pe data de 20 februarie 2015, s-a deschis o expoziţie de fotografie. Au expus lucrări Constantin Broşu, fotograf aflat în plină ascensiune, care deja se poate mândri cu câteva expoziţii personale şi tânăra plasticiană Maria Vlad, elevă la Colegiul de Artă „George Apostu”, ea are la activ şapte expoziţii personale de pictură şi de această dată, pentru prima oară, se prezintă în faţa publicului cu fotografie.

   Constantin Broşu a fotografiat, după cum el însuşi a declarat, într-un sat „uitat de lume” de prin Vaslui, la o nuntă tradiţională, o fanfară, focalizându-se pe portretele muzicanţilor. Abordările lui sunt alb-negru, în contrast evident cu stridenţa, pe care privitorul o bănuieşte, a sunetelor emise de numeroasele instrumente de suflat şi percuţie.

   Cu ocazia unei Cupe Europene de Juniori de Tir cu Arcul, Maria Vlad fiind campioană naţională la acest sport, paşii au purtat-o prin... Ljubljana, în Slovenia. Acolo ea a fost fascinată de un cartier cu un farmec aparte, cu străzi bogate în graffiti. Aşa se face că a prins pe peliculă, imagini în care culorile sunt explozive. Însă tuşele negre consistente ce apar în graffiti, imaginile tenebroase şi singurătatea care pare a pluti pe aceste străzi induc un sentiment al stranietăţii. În prezentarea vernisajului, artistul fotograf Ioan Viorel Cojan a atras atenţia că în fotografiile Mariei Vlad întâlnim misterul, subliniat de "simbolul romantic citadin" al bicicletei. Totodată, el a remarcat că în fotografiile făcute la Ljubliana există cel mult un singur personaj. „Pentru mine, este clar, în fotografiile lui Constantin Broşu vedem orchestraţia dar muzica o simţim în fotografiile de artă stradală ale Mariei Vlad.” a conchis Viorel Cojan.

   La vernisaj a fost prezent un public numeros care a apreciat deopotriva cele două abordări antitetice. Într-un fel sau altul, fiecare dintre cei doi fotografi a prezentat un jurnal foto al unei incursiuni într-o lume străină sieşi. Constantin Broşu a fost impresionat de o tradiţie românească, pe cale de dispariţie, pe care a avut ocazia s-o arhiveze în imagini fruste. Fotografiile Mariei Vlad sunt de un realism magic, impresionează cu magnetismul lor, stârnind curiozitatea de a le descifra şi, totodată, îndeamnă la visare.  (Violeta Savu)

Maria Vlad photography

Maria Vlad photography

Maria Vlad photography

Maria Vlad photography

Maria Vlad photography

Maria Vlad photography

Maria Vlad photography

Constantin Broşu photography

Constantin Broşu photography

Constantin Broşu photography

Constantin Broşu photography

Îngemănarea dintre fotografie şi haiku

Declic în silabe

Celebra afirmaţie: „O imagine valorează/vorbeşte cât o mie de cuvinte” a fost enunţată în anul 1921 de către publicistul american Fred R. Barnard, el se referea atunci la reclamele lipite pe maşini. Această aserţiune destul de apodictică, fiind citată în exces în ultima vreme, a devenit un clişeu. Din punctul meu de vedere, o imagine este cu atât mai valoroasă cu cât ea poate fi descrisă în cuvinte cât mai puţine, de aceea asocierea între fotografie şi haiku mi se pare foarte potrivită, cu precădere când fotografiile sunt detalii din natură. Amintim că una din condiţiile poeziei haiku este să conţină cel puţin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul. Am vizitat cu deosebită plăcere expoziţia foto-haiku „Declic în silabe”, deschisă în Galeria „Hol” a Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu”, unde am admirat fotografii realizate în natură de Constantin Broşu şi am citit cu plăcere din creaţiile haijinilor: Virginia Popescu, Oana Gheorghe, Mara Paraschiv, Mihaela Băbuşanu Amalanci, Ildiko Juverdeanu, Ioana Bud, Ana Urma, Tincuţa Horonceanu Bernevic, Vasile Conioşi Mesteşanu, Viorica Băluţă, Dan Norea, Lenuţa Gabriela Ocneanu.

Fiecare lucrare a fost alcătuită dintr-o fotografie şi trei poezii haiku (scrise de autori diferiţi). M-am întrebat cum s-a reuşit o sudare atât de armonioasă între imagine şi versuri. Un start bun poate fi esenţial pentru succesul unui proiect. În cazul de faţă, s-a pornit de la imagine.

Propunerile lui Constantin Broşu au fost foarte bine alese, fotografiile sale apropiindu-se de starea de graţie a unei poezii haiku, prin caracteristici cum ar fi originalitatea, claritatea, decantarea esenţei, sinceritatea mesajului şi desigur, mai ales, dragostea pentru natură. Inevitabil idilice, secvenţele care redau momente din viaţa plantelor şi animalelor se salvează de platitudine, ochiul artistului fotograf urmărind surpriza, emoţia, intimitatea. În expoziţie şi-au găsit loc enigmatice vederi pictural-onirice, precum şi interesante imagini abstracte.

În retroacţiunile lor, haijinii au creat adevărate bijuterii: „survolând uşor/ turnurile gemene - / o libelulă”, „piaţa de peşte - / furând fără scrupule/ cumătra viespe”, „nehotărâre - / fată bătrână la geam/ aşteptând zborul” (Virginia Popescu); „a fi sau a nu fi - / tata ascute molcom/ tăişul coasei”, „vechea gară - / la obiecte pierdute/ câteva vise”  (Oana Gheorghe); „ritmuri alerte - / spaima îngheţată/ pe buzele reci”, „cal şi stăpân/ bătătoresc pământul - / chemări de bucium” (Mara Paraschiv); „Dorinţa fetei - / Rochiţa rândunicii/ ţesută cu maci”, „Soarele-n flăcări - / cu mişcări de gheişă/ se-adună noaptea”, „nici eu, nici tata - / azi se leagănă-n scrânciob/ doar tristeţea” (Mihaela Băbuşanu Amalanci); „chiromanţie - / pe linia vieţii/ o buburuză”, „stâlpi de telegraf - / codul morse încurcat de-o/ ciocănitoare” (Ildiko Juverdeanu); „primul te iubesc! - / în curtea liceului/ printre magnolii” (Ioana Bud); „plopii la taifas - / peste liniştea zilei/ doar o tornadă” (Tincuţa Horonceanu Bernevic); „vreascuri uitate/ la margine de lume/ răsare un mac” (Viorica Băluţă); „Linie moartă/ ascunsă printre ierburi - / teama de ţigani” (Norea Dan); „liniştea amiezii - / uitate-n caniculă/ două undiţe”, „crucea tatii/ luând-o la vale/ pe lângă vii” (Vasile Conioşi Mesteşanu); „un salt obişnuit - / o altă provocare/ doar pentru haijini” (Ana Urma); „pe un con de brad/ umblă-n pas de peregrin/ o paparugă” (Lenuţa Gabriela Ocneanu)

Este remarcabil că, în această expoziţie, fotografia şi haiku-urile se complinesc şi se înfrumuseţează reciproc. Una dintre rigorile creaţiei lirice japoneze este refuzul metaforei. În mare parte, această regulă nu a fost încălcată nici de autorii care au participat la expoziţia „Declic în silabe”. Şi totuşi, expoziţia respectivă este bogată în metafore dar ele sunt vizibile numai atunci când vom considera fotografia şi minimalistul poem, un tot unitar. Am citat mai sus câteva poeme dar, desprinzându-le de imaginea – „soră”, s-a pierdut metafora şi totodată a dispărut surpriza spectaculară. Trebuie şi să priveşti şi să citeşti pentru a înţelege, spre exemplu, că o buburuză este simbolul unui vis neîmplinit, turnurile gemene apar sub înfăţişarea unor vârfuri de papură, două crenguţe de măceşe sunt comparate cu două undiţe sau cu o salbă de mărgele. De fapt, trebuie să priveşti cu atenţie şi să citeşti pe îndelete, pentru a te bucura de întregul spectacol.

În cursul vernisajului care a avut loc pe 15 mai, publicul a putut asista şi la un ceremonial al ceaiului, moment artistic realizat de două tinere de la Asociaţia româno-japoneză Himawari din Iaşi. Evenimentul  s-a încheiat cu lansarea volumului de haiku „Stejarul cu flori de cireş”, aparţinând poetei Mihaela Băbuşanu Amalanci. Cartea a fost prezentată de Mara Paraschiv, scriitoare, membră U.S.R. şi de prof. Laura Văceanu, care de altfel, a semnat şi prefaţa cărţii din care spicuim: „Wabi (frumuseţea austeră), mei (frumuseţea naturii şi a inteligenţei umane), karumi (simplitate, eleganţă), aware (stare emoţională intensă), mushin (negativitate, conotaţie din filozofia Zen), sabi (tristeţea singurătăţii), toate aceste principii estetice specifice poeziei haiku, le descoperim în poeziile lirice ale autoarei Mihaela Băbuşanu Amalanci. « Soare arzător -/ azi doar umbra nucului/ mai puternică»”.

 (articol publicat in Revista Ateneu, mai 2014)

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

foto: Constantin Broşu

Fotografii cu poveste

În luna martie, cei care au vizitat Galeriile Frunzetti din Bacău s-au putut bucura de o impresionantă expoziţie de fotografie. Salonul foto este proiectul înfiinţat şi condus de Viorel Cojan, artist vizual, membru U.A.P. Anul acesta, pentru prima dată în acest proiect, au expus şi fotografi de peste hotare, doi din Franţa (Charlotte Martin şi Nicolas Sac), unul din Statele Unite ale Americii (Rene Herteux). Nu doar prezenţele internaţionale au ridicat nivelul calitativ al expoziţiei, participanţi mai vechi sau mai noi s-au întrecut în a veni cu propuneri foarte bine realizate, cu subiecte inedite, incitante şi foarte diverse. Am admirat portrete (Ionuţ Boncu, Cătălin Niţu, Ion Mihalache, Mihai Andoni, Gheorghe Frantz, Ştefan Alexiu), peisaje din natură (Ovidiu Ungureanu, Nicolas Sac, Cristian Macovei, Oana Vasâi, Ilie Doru Narcis), peisaje urbane (Adrian Cristea, Cezara Dragodan, Valentin Sarca), reportaj (Liviu Maftei), spiritualitate (Ioan Burlacu), fotografii abstracte (Ovidiu Bobeică). De fapt, cam toţi cei numiţi au introdus abstractul în modul de a fotografia, au surprins şi evidenţiat arhitecturi interioare, linii frânte ale naturii, lumini stranii sau anatomii cu perfecţiune geometrică. 

Constantin Broşu a venit cu fotografiile lui speciale „din cer”, ipostaze pe care le surprinde din „zbor” în timpul exerciţiilor de paraşutism. Amintim că în toamnă a avut prima lui personală, foarte reuşită, intitulată inspirat „Doar cerul e mai sus”.

Impresionante şi cu cel mai mare impact la public au fost pictorialele care aveau în spate o poveste, pur fictivă sau inspirată din realitate. Viorel Cojan excelează la acest capitol prin tehnica elevată şi crearea unei atmosfere speciale. Un virtuoz al artei fotografice, el îşi dovedeşte clasa în compunerea unei drame cu două personaje, imaginile sugestive relevă patosul unei iubiri. Trăirile intense sunt subliniate şi prin decorul alcătuit din obiecte cu încărcătură dramatică.

Pitoreşti sunt şi instantaneele lui Valentin Sarca în care este evidenţiată frumuseţea şi graţia feminină. Cadrele din mijlocul naturii, având în centru o femeie tânără, par imagini desprinse dintr-o poveste având ca personaj principal o zână frumoasă şi blândă. Rochia lungă şi roşie, al cărei material pare cu textură de catifea, demonstrează că seducţia feminină se poate manifesta şi altfel decât prin dezgolirea trupului.

Centrul de greutate al expoziţiei a fost pictorialul realizat de Mia Nazarie, intitulat „Aviation project unique”, un omagiu dedicat pilotului de încercare Petru Lazăr. Nu ştii ce să admiri mai mult din complexul acestui spectacol vizual, achiziţionarea recuzitei (cască, uniformă, chipiu etc.), găsirea unui model masculin ideal pentru această punere în scenă, descoperirea şi adaptarea excelentă a decorului din care nu putea lipsi un MIG, sau mai ales tehnica desăvârşită a fotografiilor, stilistica imaginilor surprinse cu forţă, fermitate şi cu o sensibilitate aparte. Prin prelucrări ulteriore, imaginilor le-a fost conferită o ataşantă patină de „vechi”, inducând un sens de atemporalitate şi senzaţii uşor spectrale. „Aviation project unique” este un amestec fascinant şi emoţionant de masculinitate şi feminitate (caracterul feminin este dat de fondurile delicate din planul secund), putere şi iubire, temeritate şi melancolie a amintirii. Din punct de vedere plastic, colajul „Aviation project unique”, compus de Mia Nazarie, pare un melanj între fotografie, grafică şi scenografie.

Salonul Internaţional de Fotografie 2013 a fost foarte reuşit, iar coordonatorul proiectului a ţinut la vernisaj să atragă atenţia că în cuprinsul întregii expoziţii nu a fost inclus niciun nud artistic. Nu din pudibonderie, ci dimpotrivă, pentru că peste câteva luni fotografii vor pregăti un eveniment şi mai spectaculos, „Erotica”. Desigur, abia aşteptăm să vedem.