Filmul „7 cuvinte”
Anul acesta, în februarie, a fost lansat filmul documentar „7 cuvinte”. Regizat de Andrei Negoiță Zagorodnâi și realizat de Abis Studio, Mănăstirea Diaconești și Legenda film, documentarul prezintă aspecte din viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa. Cei care s-au ocupat de promovarea filmului l-au anunțat prin următorul sinopsis, a cărui obiectivitate o confirm: „7 Cuvinte este povestea unui om care a petrecut 21 de ani după gratii. Gheorghe Calciu, student la Medicină, intră în închisoare în 1948, pentru vina de a-şi fi iubit ţara şi credinţa. Timp de 16 ani trece prin experienţe limită: reeducarea de la Piteşti, cavoul morţii din Jilava, ispitirile de la Aiud. După eliberare, într-o ţară îngrozită de teroarea Securităţii, rosteşte în Bucureşti, 7 Cuvinte către tineri, un îndemn la un zbor înalt, eliberator din sclavia materiei. Este arestat şi condamnat la moarte, apoi expulzat în America. Un destin cu pogorâri la iad, gesturi nebuneşti de jertfă şi înălţări taborice. Peste 30 de oameni depun mărturie despre viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, într-un documentar artistic căruia nu-i lipsesc verva, sensibilitatea şi umorul.”
Avem bucuria
de a urmări multe înregistrări cu Părintele Calciu, făcute după revoluția din
1989, în care el vorbește despre viața sa, începând cu minunata copilărie
într-un sat pitoresc din Delta Dunării, evocând în mod special figura sfântă a mamei
(care știa pe de rost Cazaniile!). Vor urma... tinerețea legionară, anii de
detenție grea, rezistența până la un punct... La un moment dat, la Pitești,
nemairezistând torturilor, trece în rândul reeducaților. Căderea lui a durat câteva luni dar acest păcat l-a plâns și l-a
regretat enorm până la sfârșitul vieții. Părintele Calciu afirmă că
treptat-treptat s-a produs căderea lui
și ridicarea a fost pe măsură, nu a
fost „fulgerătoare”, ea s-a produs tot treaptă cu treaptă. Că după cădere,
faptele lui au fost ale unui sfânt vin să dea mărturie peste 30 de persoane
care l-au cunoscut, unii dintre ei îndeaproape. Colegi de suferință în
detenție, ucenici atât din țară, cât și din America, fiul trupesc, preoți,
monahi și monahii, foști colegi, foști elevi, istorici, ziariști, editori.
Părintele
Calciu povestește despre persecuțiile crâncene din închisorile comuniste. Amintindu-și
de
Jilava, „cavoul de piatră în care deținuții erau îngropați de vii”, în ochi
i se adună lacrimi atunci când vorbește despre sfințenia martirului Constantin
Oprișor, considerându-l „stâlp pentru supraviețuirea celorlalți”. Descrie
moartea acestuia, revelându-i dimensiunea aproape cosmică. Pe trupul gol al lui
Oprișan, „aurit absolut”, un alt coleg de celulă, Iosif, pune o floare
albastră... Imaginea iconică este reprezentată și grafic. (toată grafica din
film aparține Mănăstirii Diaconești) Dar, despre cum a încercat din răsputeri
Calciu Dumitreasa să-l salveze de la moarte pe colegul său de celulă,
mărturisește un alt coleg de celulă, scriitorul Marcel Petrișor, care reconstituie
momentul când Părintele Calciu,deși foarte bolnav, suferind de tuberculoză
ganglionară, își „dă limfa”. Își taie o venă, adună sângele într-un recipient
și-l hrănește pe cel muribund. Pe Costache Oprișor nu reușește să-l salveze
dar, mai apoi, va reuși să salveze viața lui Marcel Petrișor. Dintre
Marcel Petrișor și Părintele Calciu |
În
interviurile sale, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa dezvăluie cum, în anul
1978, în Postul Sfinelor Paști, inspirat de Duhul Sfânt, a scris cele 7
prelegeri devenite celebre, intitulate „Șapte cuvinte către tineri”. Fragmente
din aceste predici magistrale sunt redate pe parcursul filmului de vocea
inconfundabilă a actorului Alexandru Repan. Dintre trăsăturile artistice ale
filmului menționăm imaginea excelentă (Directori au fost: Bogdan Pârlea, Istvan
Bordi, Sorin Păsărin, Radu Paraschivescu), de asemenea, muzica foarte bine aleasă a
contribuit la intensificarea emoțiilor. Din păcate, sunetul nu a fost permanent
bun dar acest minus a fost compensat prin subtitrarea în limba romănă.
Admirabilă este estetica filmului, caracterul lui ciclic. Pelicula debutează cu
peisaje mirifice din Delta Dunării, secondate de simbolice portrete paralele,
cea a pescarului bătrân și cea a copilului care vâslește o barcă. Finalul va fi
în aceeași cheie metaforică. O legendă tulburătoare și toaca răsunând peste
valuri se succed rostirii din cele șapte
cuvinte, din capitolul despre moarte și Înviere: „Tânărul
meu prieten, de acum, nu te mai teme de moarte, căci Hristos A Înviat! Din
clipa în care ai aflat acest adevăr, viața ta a căpătat un nou sens: ea nu se
va sfârși între scândurile unui sicriu ci, trecând prin moarte, va sui spre
gloria Învierii. Mergi, tinere, și spune tuturor vestea aceasta! Să
strălucească fața ta de înger întru Lumina Învierii, căci astăzi îngerul din
tine a biruit pamântul din tine și ridici cu tine întreg neamul acesta românesc
spre culmile propriei sale învieri. Din moarte la viață și de pe pământ la cer”.
Grafică, Mănăstirea Diaconești |
7 cuvinte - un film documentar a cărui
importanță covârșitoare va deveni din ce în ce mai evidentă odată cu trecerea
timpului. La un preț rezonabil (25 de lei), fimul poate fi procurat sub formă
de DVD de pe site-ul Editurii Bonifaciu. (adresa web http://librariabonifaciu.ro/
)
(articol publicat în Revista „Credința ortodoxă”, Mai 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu