http://www.ateneu.info/2010/08/metafore-in-desene-cu-lumini/
Indubitabil, această ediţie a fost mai bună şi mai frumoasă decât prima. Un număr mai mare de participanţi, inclusiv cinci debutanţi, în Galeria „Nouă” Bacău au fost expuse lucrări în diverse genuri, fotografii de artă, fotoreportaje, alb-negru şi color, colaje şi fotomontaje. S-au făcut remarcaţi îndeosebi fotografii care au participat şi anul trecut la prima ediţie, dar anul acesta au părut mai motivaţi, au propus viziuni fotografice în interpretări diferite, au adus lucrări în zona experimentalului şi conceptualizării, câteva cu nuanţe de picturalitate abstractă.
Fotografiile care sensibilizează în mod deosebit privitorul, în faţa cărora te opreşti dorind să le „pătrunzi” interioritatea, care te seduc tocmai prin aceea că nu le poţi descifra secretul - aceste fotografii care te cuprind în propriul lor aer de „ceva misterios” sunt compuse din puţine elemente. Fotografia de artă se aseamănă astfel cu poezia, impresionează prin aparenta simplitate şi transmite bogăţie de emoţii prin simboluri şi semne grafice, discrete imagini eliberate de prozaice descrieri. Aşa cum sensul sublim al poeziei este conţinut în metaforă, fotografia atinge idealul artistic tot prin metaforă. Vom zăbovi un pic asupra unor astfel de fotografii pe care le-am admirat în expoziţie.
O „călugăriţă” („mantis religiosa”) - simbol al amorului sadic, îşi îndreaptă ameninţarea asupra unei concurente umanoide, o „frumoasă adormită”. Deşi absent din schemă, bărbatul nu are motive să răsufle uşurat, riscul de a fi devorat rămâne, insecta criminală nu are cum să-şi potolească setea de sânge: rivala ei este fără suflu de viaţă, e doar o Păpuşă Barbie. Într-un colaj, ipostazele unei femei îmbrăcată într-o rochie albă elastică, o hlamidă care-i înveleşte tot corpul, induc o asemănare cu zbaterile fluturelui înainte de a ieşi din crisalidă. Fotografii de Viorel Cojan.
Într-un experiment 3D video, surorile Mihaela Nazarie şi Elena Nazare au contopit picurii de lumină cu stropii de apă. Expansivul dialog al fetelor în mediul acvatic se desfăşoară sub privirile atente ale unui bărbat cu o expresie facială severă, el pare atât un martor uimit de jocul fetelor, cât şi un regizor din umbră. Şi-au păstrat copilăria şi candoarea doi bătrâni, un cuplu surprins într-un moment de contagioasă bună-dispoziţie, ei se prind de mână, se joacă şi se bucură împreună iar bătrâneţea lor se împleteşte firesc cu exuberanţa. O metaforă a sentimentului că poţi rămâne tânăr cu inima, indiferent de trecerea timpului. Realizare: Elena Nazare. În faţa unui portret de femeie cu ţinută mexicană, „recunoscând” profilul carismatic al celebrei pictoriţe, am exclamat: „Asta e Frida Kahlo!”. De fapt, e un remake de Mihaela Nazarie.
Portretele unei fetiţe de o gingăşie serafică în ochii căreia intuieşti o lume magică, îngereşti întrupări fotografice la Ovidiu Ungureanu. O tânără diafană pare a împlini visul eminescian din poemul „Lacul”. Ipostază descoperită de Constantin Broşu. Poetice sunt fotografiile cu tente suprarealiste propuse de Cristian Macovei, privindu-le parcă auzi sunetul paşilor pierduţi pe străzile pustii peste care se aşterne înserarea. Două din fotografiile lui Andrei Venghiac le-aş acorda cu tangoul, cu partea lui lentă, melancolică. În altă fotografie, lângă doi pereţi desenaţi cu graffiti, un bărbat înalt, cu redingotă lungă, fumează, faţa nu i se vede, stă întors cu spatele la privitor - secvenţa pare desprinsă dintr-un misterios police story. Rămânând în zona aluziilor la genuri din filme, Mihai Andoni, combinând armele de foc cu imaginea dură a seducţiei feminine, ne propune un thriller fotografic. De altă factură sunt peisajele din natură, dealuri ondulate ne invită la reverii melancolice, un soare se uneşte cu marea la apus în unduiri rubinii şi diamantine. Într-un alt registru, fotoreportajul lui Justinian Scărlătescu sfidează prin abordarea frustă şi total lipsită de luciu estetic.
Nu putem trece cu vederea participarea decanului de vârstă al Salonului, domnul Valeriu Bogdăneţ a imortalizat expresii, dificil de surprins, fugare pe chipuri dar pline de semnificaţii, înţelesuri tainice sau încărcate de dramatism.
La Salonul Foto 2010 au participat: Viorel Cojan - coordonatorul proiectului, Mădălina Anton, Mihai Andoni, Valeriu Bogdăneţ, Adrian Cristea, Constantin Broşu, Ionel Cuculiuc, Mihnea Baran, Gheorghe Frantz, Eugen Grigore, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Remus Lupuleasa, Anca Mihăilă, Mihaela Nazarie, Elena Nazare, Mariana Nazarie, Liviu Maftei, Cristian Macovei, Lucian Popa, Justinian Scărlătescu, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Ovidiu Ungureanu, Andrei Venghiac, Marius Vlad. Vernisajul expoziţiei, desfăşurat pe 9 iulie la Galeria Nouă Bacău, a fost urmat de proiecţia a trei filme: „Tu poţi face diferenţa” regizat de Elena Nazare şi Mihaela Nazarie, „Experiment atelier” de Mădălina Anton şi „Dragostea”, o producţie de Eliza Noemi Judeu, Marius Curucli, Horia Suru şi Alex Judeu.
La vernisaj a fost prezent un public numeros iar evenimentul care a depăşit aşteptările, l-am caracteriza într-un singur cuvânt ca fiind eclectic.
Violeta Savu
Fotografiile care sensibilizează în mod deosebit privitorul, în faţa cărora te opreşti dorind să le „pătrunzi” interioritatea, care te seduc tocmai prin aceea că nu le poţi descifra secretul - aceste fotografii care te cuprind în propriul lor aer de „ceva misterios” sunt compuse din puţine elemente. Fotografia de artă se aseamănă astfel cu poezia, impresionează prin aparenta simplitate şi transmite bogăţie de emoţii prin simboluri şi semne grafice, discrete imagini eliberate de prozaice descrieri. Aşa cum sensul sublim al poeziei este conţinut în metaforă, fotografia atinge idealul artistic tot prin metaforă. Vom zăbovi un pic asupra unor astfel de fotografii pe care le-am admirat în expoziţie.
O „călugăriţă” („mantis religiosa”) - simbol al amorului sadic, îşi îndreaptă ameninţarea asupra unei concurente umanoide, o „frumoasă adormită”. Deşi absent din schemă, bărbatul nu are motive să răsufle uşurat, riscul de a fi devorat rămâne, insecta criminală nu are cum să-şi potolească setea de sânge: rivala ei este fără suflu de viaţă, e doar o Păpuşă Barbie. Într-un colaj, ipostazele unei femei îmbrăcată într-o rochie albă elastică, o hlamidă care-i înveleşte tot corpul, induc o asemănare cu zbaterile fluturelui înainte de a ieşi din crisalidă. Fotografii de Viorel Cojan.
Într-un experiment 3D video, surorile Mihaela Nazarie şi Elena Nazare au contopit picurii de lumină cu stropii de apă. Expansivul dialog al fetelor în mediul acvatic se desfăşoară sub privirile atente ale unui bărbat cu o expresie facială severă, el pare atât un martor uimit de jocul fetelor, cât şi un regizor din umbră. Şi-au păstrat copilăria şi candoarea doi bătrâni, un cuplu surprins într-un moment de contagioasă bună-dispoziţie, ei se prind de mână, se joacă şi se bucură împreună iar bătrâneţea lor se împleteşte firesc cu exuberanţa. O metaforă a sentimentului că poţi rămâne tânăr cu inima, indiferent de trecerea timpului. Realizare: Elena Nazare. În faţa unui portret de femeie cu ţinută mexicană, „recunoscând” profilul carismatic al celebrei pictoriţe, am exclamat: „Asta e Frida Kahlo!”. De fapt, e un remake de Mihaela Nazarie.
Portretele unei fetiţe de o gingăşie serafică în ochii căreia intuieşti o lume magică, îngereşti întrupări fotografice la Ovidiu Ungureanu. O tânără diafană pare a împlini visul eminescian din poemul „Lacul”. Ipostază descoperită de Constantin Broşu. Poetice sunt fotografiile cu tente suprarealiste propuse de Cristian Macovei, privindu-le parcă auzi sunetul paşilor pierduţi pe străzile pustii peste care se aşterne înserarea. Două din fotografiile lui Andrei Venghiac le-aş acorda cu tangoul, cu partea lui lentă, melancolică. În altă fotografie, lângă doi pereţi desenaţi cu graffiti, un bărbat înalt, cu redingotă lungă, fumează, faţa nu i se vede, stă întors cu spatele la privitor - secvenţa pare desprinsă dintr-un misterios police story. Rămânând în zona aluziilor la genuri din filme, Mihai Andoni, combinând armele de foc cu imaginea dură a seducţiei feminine, ne propune un thriller fotografic. De altă factură sunt peisajele din natură, dealuri ondulate ne invită la reverii melancolice, un soare se uneşte cu marea la apus în unduiri rubinii şi diamantine. Într-un alt registru, fotoreportajul lui Justinian Scărlătescu sfidează prin abordarea frustă şi total lipsită de luciu estetic.
Nu putem trece cu vederea participarea decanului de vârstă al Salonului, domnul Valeriu Bogdăneţ a imortalizat expresii, dificil de surprins, fugare pe chipuri dar pline de semnificaţii, înţelesuri tainice sau încărcate de dramatism.
La Salonul Foto 2010 au participat: Viorel Cojan - coordonatorul proiectului, Mădălina Anton, Mihai Andoni, Valeriu Bogdăneţ, Adrian Cristea, Constantin Broşu, Ionel Cuculiuc, Mihnea Baran, Gheorghe Frantz, Eugen Grigore, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Remus Lupuleasa, Anca Mihăilă, Mihaela Nazarie, Elena Nazare, Mariana Nazarie, Liviu Maftei, Cristian Macovei, Lucian Popa, Justinian Scărlătescu, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Ovidiu Ungureanu, Andrei Venghiac, Marius Vlad. Vernisajul expoziţiei, desfăşurat pe 9 iulie la Galeria Nouă Bacău, a fost urmat de proiecţia a trei filme: „Tu poţi face diferenţa” regizat de Elena Nazare şi Mihaela Nazarie, „Experiment atelier” de Mădălina Anton şi „Dragostea”, o producţie de Eliza Noemi Judeu, Marius Curucli, Horia Suru şi Alex Judeu.
La vernisaj a fost prezent un public numeros iar evenimentul care a depăşit aşteptările, l-am caracteriza într-un singur cuvânt ca fiind eclectic.
Violeta Savu
Lucrari din Expozitia Salonul foto
Vizionati si:
Imagini de ansamblu din galerie
Imagini de la vernisajul expozitiei
Anunt: Salonul foto s-a mutat la Arena Mall
