Impresii de la Salonul foto 2010

Metafore în desene cu lumini(articol publicat în Revista Ateneu, nr. 7-8, iulie-august, p. 24)
http://www.ateneu.info/2010/08/metafore-in-desene-cu-lumini/

Indubitabil, această ediţie a fost mai bună şi mai frumoasă decât prima. Un număr mai mare de participanţi, inclusiv cinci debutanţi, în Galeria „Nouă” Bacău au fost expuse lucrări în diverse genuri, fotografii de artă, fotoreportaje, alb-negru şi color, colaje şi fotomontaje. S-au făcut remarcaţi îndeosebi fotografii care au participat şi anul trecut la prima ediţie, dar anul acesta au părut mai motivaţi, au propus viziuni fotografice în interpretări diferite, au adus lucrări în zona experimentalului şi conceptualizării, câteva cu nuanţe de picturalitate abstractă.
Fotografiile care sensibilizează în mod deosebit privitorul, în faţa cărora te opreşti dorind să le „pătrunzi” interioritatea, care te seduc tocmai prin aceea că nu le poţi descifra secretul - aceste fotografii care te cuprind în propriul lor aer de „ceva misterios” sunt compuse din puţine elemente. Fotografia de artă se aseamănă astfel cu poezia, impresionează prin aparenta simplitate şi transmite bogăţie de emoţii prin simboluri şi semne grafice, discrete imagini eliberate de prozaice descrieri. Aşa cum sensul sublim al poeziei este conţinut în metaforă, fotografia atinge idealul artistic tot prin metaforă. Vom zăbovi un pic asupra unor astfel de fotografii pe care le-am admirat în expoziţie.
O „călugăriţă” („mantis religiosa”) - simbol al amorului sadic, îşi îndreaptă ameninţarea asupra unei concurente umanoide, o „frumoasă adormită”. Deşi absent din schemă, bărbatul nu are motive să răsufle uşurat, riscul de a fi devorat rămâne, insecta criminală nu are cum să-şi potolească setea de sânge: rivala ei este fără suflu de viaţă, e doar o Păpuşă Barbie. Într-un colaj, ipostazele unei femei îmbrăcată într-o rochie albă elastică, o hlamidă care-i înveleşte tot corpul, induc o asemănare cu zbaterile fluturelui înainte de a ieşi din crisalidă. Fotografii de Viorel Cojan.
Într-un experiment 3D video, surorile Mihaela Nazarie şi Elena Nazare au contopit picurii de lumină cu stropii de apă. Expansivul dialog al fetelor în mediul acvatic se desfăşoară sub privirile atente ale unui bărbat cu o expresie facială severă, el pare atât un martor uimit de jocul fetelor, cât şi un regizor din umbră. Şi-au păstrat copilăria şi candoarea doi bătrâni, un cuplu surprins într-un moment de contagioasă bună-dispoziţie, ei se prind de mână, se joacă şi se bucură împreună iar bătrâneţea lor se împleteşte firesc cu exuberanţa. O metaforă a sentimentului că poţi rămâne tânăr cu inima, indiferent de trecerea timpului. Realizare: Elena Nazare. În faţa unui portret de femeie cu ţinută mexicană, „recunoscând” profilul carismatic al celebrei pictoriţe, am exclamat: „Asta e Frida Kahlo!”. De fapt, e un remake de Mihaela Nazarie.
Portretele unei fetiţe de o gingăşie serafică în ochii căreia intuieşti o lume magică, îngereşti întrupări fotografice la Ovidiu Ungureanu. O tânără diafană pare a împlini visul eminescian din poemul „Lacul”. Ipostază descoperită de Constantin Broşu. Poetice sunt fotografiile cu tente suprarealiste propuse de Cristian Macovei, privindu-le parcă auzi sunetul paşilor pierduţi pe străzile pustii peste care se aşterne înserarea. Două din fotografiile lui Andrei Venghiac le-aş acorda cu tangoul, cu partea lui lentă, melancolică. În altă fotografie, lângă doi pereţi desenaţi cu graffiti, un bărbat înalt, cu redingotă lungă, fumează, faţa nu i se vede, stă întors cu spatele la privitor - secvenţa pare desprinsă dintr-un misterios police story. Rămânând în zona aluziilor la genuri din filme, Mihai Andoni, combinând armele de foc cu imaginea dură a seducţiei feminine, ne propune un thriller fotografic. De altă factură sunt peisajele din natură, dealuri ondulate ne invită la reverii melancolice, un soare se uneşte cu marea la apus în unduiri rubinii şi diamantine. Într-un alt registru, fotoreportajul lui Justinian Scărlătescu sfidează prin abordarea frustă şi total lipsită de luciu estetic.
Nu putem trece cu vederea participarea decanului de vârstă al Salonului, domnul Valeriu Bogdăneţ a imortalizat expresii, dificil de surprins, fugare pe chipuri dar pline de semnificaţii, înţelesuri tainice sau încărcate de dramatism.
La Salonul Foto 2010 au participat: Viorel Cojan - coordonatorul proiectului, Mădălina Anton, Mihai Andoni, Valeriu Bogdăneţ, Adrian Cristea, Constantin Broşu, Ionel Cuculiuc, Mihnea Baran, Gheorghe Frantz, Eugen Grigore, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Remus Lupuleasa, Anca Mihăilă, Mihaela Nazarie, Elena Nazare, Mariana Nazarie, Liviu Maftei, Cristian Macovei, Lucian Popa, Justinian Scărlătescu, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Ovidiu Ungureanu, Andrei Venghiac, Marius Vlad. Vernisajul expoziţiei, desfăşurat pe 9 iulie la Galeria Nouă Bacău, a fost urmat de proiecţia a trei filme: „Tu poţi face diferenţa” regizat de Elena Nazare şi Mihaela Nazarie, „Experiment atelier” de Mădălina Anton şi „Dragostea”, o producţie de Eliza Noemi Judeu, Marius Curucli, Horia Suru şi Alex Judeu.
La vernisaj a fost prezent un public numeros iar evenimentul care a depăşit aşteptările, l-am caracteriza într-un singur cuvânt ca fiind eclectic.
Violeta Savu

Lucrari din Expozitia Salonul foto
Vizionati si:
Imagini de ansamblu din galerie
Imagini de la vernisajul expozitiei


Anunt: Salonul foto s-a mutat la Arena Mall

Salonul Foto 2010 Bacau

Viorel Cojan



Mihaela Nazarie


Elena Nazare



Mihaela Nazarie, Elena Nazare


Justinian Scărlătescu




Mariana Nazarie


Mihai Andoni

Constantin Broşu
Andrei Venghiac

Premiile Saloanele Moldovei 2010

Viorica Zaharia - "Semne creştine"
Luminiţa Radu - "Plimbare"
La evenimentul artistic de anvergură „Saloanele Moldovei” a devenit o tradiţie ca premiile oferite de instituţiile de cultură băcăuane să revină cu preponderenţă artiştilor din Republica Moldova şi viceversa, cele oferite de instituţii de gen din Republica Moldova, ajung în majoritate, la plasticieni din România. Deciziile se iau de un juriu format de specialişti, anul acesta, la cea de-a XX-a ediţie, datorită numărului mare de lucrări bune şi foarte bune, deosebite ca stil şi tehnică, misiunea juriului a fost cât se poate de dificilă. Este grăitor în acest sens faptul că pe lângă cei şapte artişti onoraţi cu premii, au fost nominalizate alte 49 de creaţii, semnate de artişti de o incontestabilă valoare, printre ei numărându-se Vasile Crăiţă-Mândră, Ion Văsâi, Ion Mihalache, Alexandru Rurac, Simion Zamşa, Gheorghe Zărnescu, Mihai Chiuaru.
Am remarcat că întâmplător sau nu, parte din lucrările premiate au o notă comună. Inspirat panotate în expoziţie, una în vecinătatea celeilalte, trei dintre tablourile premiate recurg la semne şi simboluri, elemente grafice, spirituale şi spiritualizate. Spiritul copilăriei, plăcerea jocului, descifrarea labirintului sunt acumulate în colajul Luminiţei Radu. Criptic şi pictural, Marin Gherasim ne-a propus una din cunoscutele sale realizări încărcate de mitologie românească şi sacralitate. Rămânând în zona religiosului, în pictura artistei Viorica Zaharia găsim simboluri creştine, într-o interpretare calofilă, senzitiv emoţională şi diafană. Printre semnele creştine, am identificat şi delicatul porumbel, revelând o atingere sufletească, un zbor lin. Sugestia mişcării de plutire a înaripatei este reuşită şi în tabloul lui Vasile Grama. Cu elemente grafice fin conturate, abstract şi gestual, Andrei Negură atrage atenţia printr-un excelent echilibru compoziţional. Ceramistul Valeriu Vânagă a făurit, din porţelan, figurine abstracte care comunică între ele într-o izolare de restul lumii. Sculptura semnată de Parascheva Popa-Donoi surprinde prin îmbinarea îndrăzneaţă dintre lemnul masiv şi culoare.
Putem trage concluzia că în acest an, juriul a fost foarte sensibil la temele încărcate de spiritualitate, idealism şi enigmatic.
Juriul, alcătuit din Preşedinte Ţăruş Mihai, membrii Ilie Boca, Ecaterina Ajder, Eleonora Brigalda, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Tudor Fabian, Mariana Popa, Georgeta Barbu, a decis decernarea următoarelor premii: Premiul Ministerului Culturii şi Turismului din Republica Moldova: Viorica Zaharia (Bacău) - „Semne creştine”, Premiul Centrului Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu” Bacău: Valeriu Vânagă (Chişinău) - „Dialog”, Premiul U.A.P din Republica Moldova: Marin Gherasim (Bucureşti) - „Pietre de hotar”, Premiul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău: Luminiţa Radu (Bacău) - „Plimbare”, Premiul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău: Andrei Negură (Braşov) - „Procesiune”, Premiul Consiliului Judeţean Bacău: Vasile Grama (Chişinău) - „Planare”, Premiul oferit de Primăria Bacău: Parascheva Popa-Donoi (Chişinău), „Combinaţie”. (Violeta Savu)

Premii Atelier 35

Cristi GAŞPAR - "Şi îngerii pot fi oameni", Trofeul Atelier 35



Dragoş BURLACU, Premiul Filialei UAP Bacău

Sergiu Georgian MAZERSCHI, Premiul Juriului


Gala artiştilor tineri la Atelier 35
Deschisă pe 28 mai 2010, la Galeria Frunzetti Bacău, expoziţia „Atelier 35” a adus, răspunzând aşteptărilor, un suflu de modernitate, o respiraţie proaspătă specifică tinereţii, picturi care evocă atitudini insolente, unele chiar demonstrative. Dominantele expoziţiei sunt elementele figurative, influenţele din pop art sau hiperrealism.
Ciprian Frunză impresionează prin redarea până la milimetru a expresivităţii umane în faţa spaimei de moarte, tema fiind tratată cu profund cinism. La polul opus, se află Mari Bucur, picturile ei sunt calde şi induc privitorului stări optimiste, mângâietoare de suflet. Dealtfel ele sunt din categoria lucrărilor mai rare numeric în această expoziţie în care tehnica aleasă a fost colajul în interpretare expresionistă. Dintre cei care au abordat colajul îi mai amintim pe Anca Muşat, Luminiţa Radu sau Bianca Rotaru. Radu Prisecaru se remarcă printr-un bun simţ al materialităţii. Gheorghiţă Gălan excelează prin combinarea inspirată a scrierii frumoase cu litere de origine chirilică şi portretizarea firii gânditoare a omului care îşi pune mereu întrebări. Teodora Nicodim este singura care recurge la tehnica digitală. Suntem „priviţi”, analizaţi de personajele surprinse digital şi totuşi atmosfera din interiorul ramelor este una de stranietate, ireală iar imaginile sunt cât se poate de picturale. O senzaţie de evadare din spaţiu este redată de Raluca Bârzu, care a pictat în alb-negru o iluzie optică. Recurgând în acelaşi timp la ironie, ea satirizează tarele comunismului.

premianţii ...
Sarcasmul este prezent şi în lucrarea lui Sergiu Georgian Mazerschi, el ilustrează portretul unei femei bătrâne, foarte ridată, în ochii ei negri şi asimetrici se citeşte neputinţa şi se poate intui un hău sufletesc. Totuşi, bătrâna zâmbeşte iar zâmbetul ei vine din ceva ce se află între gluma spusă cu blândeţe, autopersiflare şi ironie: „Vă rugăm trageţi apa şi păstraţi curăţenia la tualetă”.
Dragoş Burlacu propune o tema neobisnuita. Sunt desenati doi porcuşori dar atitudinea lor, forma şi expresia ochilor este teribil de umană. Cel mai adesea este folosită imaginea porcului ca sugestie a unei naturi grobiene. Dragoş Burlacu vine cu o interpretare contrară, printr-o imagine blurată, în mod subtil senzuală, el construieşte plastic şi estetic un paradox, cei doi porcuşori sunt surprinşi într-un emoţionant moment de tandreţe.
O altfel de tandreţe, una cu un plus de spiritualitate, întâlnim în lucrarea lui Cristi Gaşpar intitulată „Şi îngerii pot fi oameni”. O lucrare frumosă, magic-onirică în care Cristi Gaşpar pare a-şi expune un mit personal. Figura legendară a bunicului este asociată cu imaginea unui căţel (un prieten de joacă din copilărie) iar în plan îndepărtat vedem un şir de case ţărăneşti, desprinse dintr-un peisaj idilic. De braţele bunicului s-au prins aripi, rafinat şi minuţios desenate din pene diafane. Aripile par învolburate, iar bunicul cu o pălărie rustică pe cap, cu barba alcătuită din fulgi, parcă ar vrea să rămână şi aici pe pământ alături de cei care i-au fost dragi, ar vrea şi să îşi respecte atributele primite odată cu transfigurarea. Oricum pare cât se poate de nedumerit şi uşor stânjenit de ipostaza lui de înger.
Una peste alta, ediţia „Atelier 35” din acest an a fost frumoasă, iar nota comună putem spune că a fost spontaneitatea şi luminozitatea culorilor.
Juriul, alcătuit din: preşedinte Ilie Boca, membrii Carmen Poenaru, Cristina Ciobanu, Marius Crăiţă-Mândră, Mihnea Baran, a hotărât decernarea următoarelor premii: „Trofeul Atelier 35” – Cristi Gaşpar pentru tabloul „Şi îngerii pot fi oameni”, „Premiul Filialei UAP Bacău” – Dragoş Burlacu pentru lucrarea „The secret”, „Premiul Juriului” – Sergiu Georgian Mazerschi, pentru lucrarea „Păstraţi curăţenia”.
Violeta Savu, Rev. Ateneu, iunie 2010 (nr. 490), pagina 12

Zoomorfe, semne şi simboluri via homo ludens

[Articol prezentat in REVISTA ATENEU mai 2010, p. 22 (numarul este frumos ilustrat cu lucrari din expozitie)]


Expoziţia Zoomorfe deschisă la Galeria Frunzetti Bacău pe data de 30 aprilie 2010 se remarcă prin spiritul ludic şi umor. Între universul real şi imaginar în care sunt reprezentate pe pânze animalele, liantul este jocul, prezenţa personajelor animate. Dar nu trebuie să minimalizăm valoarea lucrărilor care redau fidel anatomia fiinţelor necuvântătoare. Astfel, la începutul expoziţiei, cu un desen minuţios semnat Sergiu Mazerschi, suntem întâmpinaţi de figura feroce a lupului. În ciuda caracterului său devorator, chiar şi lupul visează ... fireşte, oi. Alăturea putem admira alte sălbăticiuni ale pădurilor: vulpea şi cerbul.
Două simboluri antinomice sunt surprinse unul lângă celălalt pe pelicula artistului fotograf Viorel Cojan. La Arles, lângă o veche statuie a unui leu, animal care întruchipează puterea, grandoarea, triumful, s-a aşezat gingaşul porumbel, pasărea care simbolizează pacea, dragostea, speranţa.
Frumuseţea pe care o poate avea trupul unui animal o recunoaştem în tabloul în care graficianul Ovidiu Marciuc a ilustrat acei cai, despre care, Carmen Mihalache spunea în cartea „Dialoguri în atelier” că au „un aer nobil, mândru, liber”.
De la bestiarul real, trecem la cel imaginar. Animale fabuloase sunt descrise în tablourile lui Dionis Puşcuţă. Un fel de hibirid între pisică şi taur, o creatură fantastică pare înspăimântată de realitatea crudă a lumii terestre. Teama în faţa necunoscutului o determină să aibă şi o atitudine agresivă. O altă creatură ciudată e un Centaur-Ianus, arhetip pentru dualitatea firii omeneşti şi capacitatea de a privi în urmă, în trecut, dar şi înainte către viitor.
Circul .... ne prezintă pentru distracţie, animale aşa-zis sălbatice. Tabloul lui Carmen Cretzu ne transmite că sensul circului este acela de a ne oglindi existenţa ca bâlci al deşertăciunilor. Cu tuşe calde, cu blândeţe şi suavitate, Cristina Ciobanu ne prezintă melancolicul prizonier al circului: elefantul. Îmbrăcat în culori pastelate, uriaşul timid poate fi o jucărie doar în ochii nevinovaţi ai copiiilor. Aceeaşi pictoriţă ne introduce, prin umbra albă a unei feline aristocrate, într-un univers magic. Deasemenea, sub semnul oniricului şi al calofiliei se situează reprezentările oferite de Carmen Poenaru. În plus, artista reflectă aluziv relaţiile afective ce se pot stabili între fiinţele necuvântătoare şi om. Semnificând iubire, devoţiune, loialitate, căluţul din cadru poate fi şi imaginea unei jucării, o reminiscenţă din copilăria lipsită de griji. Fiinţele evocate de Dumitru Macovei par a veni dintr-o imaginaţie a subconştientului, privitorul sensibil rămâne cu impresia unor reverii senzoriale. Inspirând rafinament, eleganţă şi delicată feminitate, pisica desenată de Viorica Zaharia, priveşte cu un interes narcisist la o geometrie abstractă. Graţioasă, felina este întoarsă cu spatele, păstrându-şi caracterul enigmatic.
Peste toate reflecţiile acestea misterioase, patronează polipticul maestrului Ilie Boca. Evocările cu motive zoomorfe sunt bogate imagistic iar spiritul lor este un cumul fascinant de hieratic, arhaic, ingenuu şi mitic.
După cum este ştiut, acrostihul grec ihtys înseamnă peşte iar imaginea lui era semnul de recunoaştere al primilor creştini. Peştele este frumos redat în lucrările artiştilor Anca Muşat şi Adrian Paiu, care a plusat pe simbolistica religioasă, folosind drept suport lemnul, metaforă a sacrificării eului.
Deşi ponderea fantasticului este destul de mare, nota dominantă a expoziţiei este cea a umorului, a destinderii oferită de parodiile plastice. Dintre cele mai hazlii sunt picturile cu influenţe pop-art semnate de Raluca Bârzu. Un căţel roşu ne aminteşte că nu doar oamenii cunosc plăcerea jocului, ci şi animalele. Dar jocul e şi un pretext de a ridiculiza starea de fapt a societăţii moderne româneşti, în care dovezile de bun-simţ atrag după sine marginalizarea. La vernisajul expoziţiei, una dintre cele mai simpatizate lucrări s-a dovedit cea în care un iepuraş din desenele animate ne amuză cu o glumă despre arta seducţiei feminine. Tot prin intermediul unui iepuraş animat, însă unul miniatural, Marius Crăiţă-Mândră ne prezintă fiinţa meditativă – Omul, copleşit de propria raţiune, sufocat de gânduri, încovoiat de tehnologia avansată creată de el însuşi.
Salvarea este posibilă prin caracterul de homo ludens. Iar expoziţia „Zoomorfe” este un exemplu în acest sens, ea demonstrează că jocul artiştilor poate să delecteze iubitorii de artă, să-i deconecteze şi chiar să-i amuze!
Galerie de imagini din expozitia Zoomorfe
Cristina Ciobanu
Viorica ZahariaCarmen Poenaru





Dionis Puşcuţă
Raluca Bârzu

Marius Crăiţă-Mândră