"Troiţă cu dorumetru" - Valentin Vârtosu
În perioada 9 august – 7 septembrie 2012 s-a desfăşurat, la Moineşti, prima ediţie a Taberei Anuale de pictură şi sculptură „Artiştii plastici în Moineşti”.
Vernisajul din 8 septembrei a început în aer liber, în curtea unei biserici din lemn, unde am putut admira două lucrări monumentale: o sculptură îmbrăcată-n bronz, „Înger purtător” realizată de Nicolae Popa, cealaltă din lemn, „Troiţa cu dorumetre”, aparţinând artistului Valentin Vârtosu. Ambele se aflau într-o armonie perfectă cu silueta bisericii, celebrând măreţia divină, inducând totodată, subtil, nedefinit şi surprinzător, un sentiment de duioşie.
Am purces la vernisajul din Galeriile „Geneza”, unde am trecut dintr-o încăpere în alta (în total trei) simţindu-ne ca Alice în ţara minunilor. Încă de la intrare erai frapat de tabloul cu motiv zoomorf al lui Mircea Bujor, unde este reprezentat, în manieră abstractă, un animal fabulos şi bizar, cu trăsături ambivalente, de vulnerabilitate şi putere. Acest impact este moderat de colajele din imediata apropiere, semnate de Viorica Zaharia, culorile calde, luminozităţile suave, transmit sentimente de linişte sufletească, reverii uşoare.
Viorica Zaharia
Discrete dar deosebit de rafinate, decorative dar cu precizii şi rigori geometrice, animate de semne aparţinând numerologiei sau alfabetului latin, colajele pictoriţei Viorica Zaharia te transpun într-o stare de contemplaţie. De cealaltă parte, Geanina Ivu abordează un subiect la prima vedere deprimant, lugubru, infinit bacovian, ilustrând peisaje cu monumente funerare din cimitire mai puţin obişnuite, al căror mister l-ar face invidios chiar şi pe Tim Burton. Tabloul „Săpânţa” concentrează caracterul inedit al faimosului Cimitir Vesel, unic în lume prin culorile vii şi desenele naive. Artista Geanina Ivu reuşeşte o performanţă a micilor detalii şi o cromatică excelentă în care predomină un albastru intens.
Geanina Ivu-Vlad
O adevărată bijuterie este şi tabloul „Cimitir evreiesc, Moineşti” în care este imposibil să nu admiri modul cum au fost înscrise grupurile de litere ebraice, simbolurile religioase, minuţiozitatea de filigran. De la o temă funebră, îndulcită totuşi de spontaneitatea culorilor şi a efectelor de lumină, trecem la o temă doar în aparenţă ludică, păpuşa cu codiţe împletite, zugrăvită de Elena Lupaşcu amintind de lumea jucăriilor din copilăria unei fetiţe.
Elena Lupaşcu
În fapt, nu avem o poză dintr-o amintire, ci o hologramă a unui personaj fantastic, incomplet definit, aflat între două lumi, celest şi teluric. Trecerea dintr-o lume în alta ne-o sugerează şi lucrările lui Ion Văsâi, una dintre ele fiind o ramă în ramă, o fereastră prin care poţi privi şi prin care, dacă îţi îngădui această libertate, poţi păşi în alt teritoriu. Din nou, lucrările plasticianului Ion Văsâi se remarcă prin rigoarea desăvârşită dar şi prin liniştea lor interioară.
Dumitru Macovei bucură ochii privitorilor cu splendoarea unor grădini însorite.
O binecuvântată pace sufletească emană din pânzele Rachelei Woolf, adevărate oaze de verde, inspirate din peisajele moineştene.
Rachela Woolf
Căsuţele idilice şi aşa numitele de noi „uliţe” contribuie la zugrăvirea unei lumi care pare scufundată în tihnă.
În cu totul alt registru lucrează cealaltă invitată din Israel, tablourile pictoriţei Nili Fridman sunt pline de viaţă şi temperament, au spontaneitate, sunt exuberante, te contaminează cu veselie prin culorile foarte tari şi desenele intenţionat naive.
Nili Fridman
Într-un registru mai mult optimist se situează şi lucrările Elenei Samburic.
Elena Samburic
Mingea de tenis şi cubul Rubik erau ingenioase accesorii ale scaunului şchiop vopsit în diverse culori, situat pe un postament în care se reflecta în albastru, pe un fond natural, umbra acestui obiect, care a fost principala atracţie a publicului. Elena Samburic şi-a dovedit încă o dată măiestria, prin transformarea unei banale piese de mobilier într-un adevărat obiect de artă.
Şi mai tânărul Bogdan Antochi, proaspăt absolvent al Universităţii de Arte din Iaşi, a făcut o impresie foarte bună. Deşi aflat la început de drum, lucrările lui, naturi moarte pictate în manieră cubistă, sunt îndrăzneţe prin cromatică.
Bogdan Antochi
Interesantă ni s-a părut şi compoziţia în care experimentează fonduri de griuri, într-o geometrie care te poate duce cu gândul la o mandală.
* Notă: articol publicat în Revista ATENEU, nr. 9/2012, p. 11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu