Salonul anual de artă fotografică / Bacău / 2015
Lucrări expuse de Mia Nazarie
Mesaj MIA NAZARIE (+ crez artistic)
"Mă feresc de perfecțiune în general și mai ales în fotografie. Îmi doresc ca o imagine a mea să transmită, iar cel care o privește să mai stea ca și cum ar citi și reciti un rând preferat. Eu vânez stări și împart ce văd în mine, când povestea și expresia viziunii mele poate deveni realitate în fotografie, sunt fericită. Ioan Viorel Cojan mi-a dat al doilea start, cel de simț artistic, m-a învățat să mi-l descopăr pe al meu, să mi-l dezvolt! Așa mi-am creat propriul stil. Am pus suflet în tot ce am clădit acolo în acești ani și... am plecat cu bagajul ăsta. Aici am altă încărcătură, la un alt nivel, altă inspirație, e nou și mă bucur și mă descopăr pe mine altfel, diferit. Mai departe împart cu voi pentru că e bucuria mea, voi sunteți acasă. Aici încă totul e nou, iar eu trebuie să adun și să descopăr încă!! Aici nu mai bat străzile stăpână pe mine, nu mai cunosc locurile, oamenii, asta se câștigă în timp. Cum era când făceam doi pași și salutam pe unul din voi? Mulțumesc colegilor, oamenilor cu care am lucrat sau am împărțit păreri. Mulțumesc celor care m-au susținut! Eu nu apăs, nu apăs decât dacă simt!! Vă îmbrățișez!!"- a transmis Mia NAZARIE
(de la min. 1:36 se transmite mesajul Miei Nazarie)
 |
| imagini foto si concept grafic: MIA NAZARIE |
Vitraliu în alb şi negru
Ea atinge cu tâmpla fereastra şi pletele ei lungi absorb umezeala. Priveşte în
vale, la un tablou gotic. Sub palele ceţoase ale lunii, un bărbat înalt trece în fugă.
Poartă haine lungi și rugoase, iar deasupra-i pluteşte un vultur cu umerii albi.
Umbre de liane trec peste chipul franciscan aşa cum ar trece
valurile înspumate ale mării peste nisipul fierbinte şi neluminat.
Chipul fetei din adânc strălucește! Pentru ea copacii se înalţă şi se lipesc
cuminţi şi foarte trişti de fereastră.
Întunericul se despleteşte în raze. În locul călugărului se poate
vedea silueta subţire a unui felinar. În grădină, sub lumina fânarului, păstăile
stejarului sunt negre. Din aripa de răsărit a castelului se revarsă o arie. La pian,
Hélène Grimaud. Vrăjiţi se apropie lupii cei albi.
Violeta SAVU |
| Dionis Puşcuţă, Ioan Viorel Cojan, Violeta Savu fotografie de Geanina Ivu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu