blue moon: 2010

Ovidiu Ungureanu, fotograful la cote extreme

articol despre Ovidiu Ungureanu, scris de artistul fotograf Viorel Cojan si publicat in Revista Ateneu nr. noiembrie-decembrie, 2010, p. 24:

Ascensiunea fulgurantă a fotografului Ovidiu Ungureanu – după numai 3 prezenţe în saloanele UAP Bacău, îl confirmă cu această primă personală, având coeziune, mesaj şi valoare ca pe un cert creator ce şi-a făcut din fotografie un adevărat azimut artistic.

O figură insolită în sine deşi afişează o prezenţă fragilă, timidă, e un adevărat spirit aventurier - gen Discovery, un Ulise sui generis ce-o părăseşte pe frumoasa „Penelopă” şi delicata sa fiică, aruncându-se în lungi expediţii fie la volanul unui 4x4, pe şeaua unui nărăvaş ATV sau la timona unei şalupe. Dacă luăm în consideraţie formaţia sa dintâi – absolvent al Academiei Navale, navigator cu mai bine de 7 ani pe mările şi oceanele lumii (mai apoi s-a angajat în marketing management) îl vedem în Lumea apelor în elementul său. Pixelii de aur pe care-i caută sunt chiar fotografiile pe care le surprinde în intimitatea miraculoasă a Deltei. Mă pot hazarda, pe baza propriei experienţe în afirmaţia că acest subiect este foarte dificil. Seducţia farmecului molatec te poate ameţi să vezi fotografii peste tot şi de fapt să nu le vezi deloc. Constat la Ovidiu că a reuşit să decupeze imagini aproape metafizice, încărcate de măreţia spaţiului, reconstituind cu migală imaginea liniştii şi meditaţiei. Un început de lume încremenit parcă dacă nu ar apărea câteva amprente de viaţă, un grup de cai, un cârd de simpatice gâşte sau cormorani pândind pe luciul apei. Dacă v-aţi întreba de ce nu apar şi clasicele lotci pescăreşti, răspunsul ar fi că acestea fiind acum din plastic le-a ignorat găsindu-le o pată stridentă pe acest tărâm virgin. Remarcabilă fotografia cu marinarul de pe puntea unei şalupe, surprins în manieră Magritte sau De Chirico, replică lacustră a tabloului Lumea Cristinei a lui Andrew Wyeth, un solitar pe o planetă a apelor. Predispus aventurii şi extremelor, Ovidiu Ungureanu se avântă şi într-o temerară expediţie cu ATV-urile în Munţii Parângului - cu atât mai spectaculoasă trecerea de la nivelul 0, la înălţimi sfidătoare de unde vine cu un accent de final apoteotic, la care participă întrega orchestră. Piesa de rezistenţă a expoziţiei este un apus de soare surprins cu măiestrie de pe podul de la Năvodari, într-un moment unic, spectaculos, blocând aproape circulaţia, captând Astrul Zeu în singura zi pe an când poate cădea la apus pe acea perspectivă. Podul mărginit de o parte şi alta de stâlpii electrici configurează parcă scheletul unui uriaş cetaceu ce a înghiţit soarele. Parcă revenind cu picioarele pe pământ, marinarul Ovidiu Ungureanu spre deosebire de alţi marinari care au făcut din asta un dezastru, se revendică ca un fotograf de talent, iar evoluţia lui viitoare ne face deja nerăbdători. M-a impresionat în această colecţie fotografică atmosfera magică de îmbrăţişare tăcută, a Dunării cu Marea, după ce fluviul adună miile de râuri de-a lungul a jumătate din continent, primeşte sărutul sărat al morţii într-un decor fastuos de linişte şi pace, trezind parcă în noi nostalgia Paradisului pierdut.

Viorel COJAN

Teodora Nicodim şi arta digitală de factură emoţională

La sfârşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie, în Galeria Nouă din Bacău s-a putut vizita expoziţia tinerei artiste Teodora Nicodim. Expoziţia „BCN + friends (momente din Barcelona)” imortalizează, în secvenţe fotografice pe care s-au făcut intervenţii grafice, clipele de neuitat petrecute într-un sejur, în unul din renumitele oraşe ale Spaniei. Deşi Barcelona este un oraş cu mare atracţie pentru turişti, intenţia artistei nu a fost de a reda farmecul local. Mesajul principal este frumuseţea prieteniei. Împărtăşirea împreună cu cei dragi din splendorile unor ţinuturi exotice, recunoaşterea în celălalt a propriei identificări cu spiritul locului, schimburile de impresii strâng şi mai mult legăturile umane. Se dezvoltă astfel memoria comună, un grup restrâns de persoane păstrează în amintiri aceleaşi imagini şi întâmplări dintr-un loc fascinant atît prin splendorile lui naturale şi culturale, cât şi pentru faptul că reprezintă un univers străin unde petrecerea zilelor se efectuează într-o stare deplină a libertăţii, cu bucurie şi fără griji. Trăirile devin mai intense, buze desenate hiperbolic, lângă edificii ale oraşului încărcat de istorie şi artă, figurile liliputane ale celor doi îndrăgostiţi, animând sobrietatea impunătoare a clădirilor, dezvăluie sinceritatea sentimentelor de dragoste. De un deosebit rafinament, tabloul în care cei doi se află în faţa unor pahare de Sangria transmite privitorului un sentiment profund de tandreţe.

Teodora Nicodim este una din puţinii artişti vizuali din oraşul Bacău. Despre tehnica digitală pe care a folosit-o în lucrările expuse, artista ne-a dezvăluit:

„Am folosit o tableta grafică prin care îmi este permis să desenez-pictez pe calculator, ca în realitate. Există un program special de calculator care are unelte care imită materialele şi tehnicile folosite în realitate cum ar fi uleiurile, acrilicile, pastelurile etc. Intenţia mea nu a fost de a păcăli cumva publicul. Am folosit calculatorul şi am declarat acest lucru. La anumite sugestii, am acceptat să printez lucrările pe pânză pentru a face să fie mai uşor primită expoziţia de către artiştii care folosesc tehnicile clasice. Dar nu am dorit să fac acest lucru. Când e acrilic e acrilic, când e ulei, e ulei, când e print e print. Important este că lucrările sunt concepute în total de mine de la alegerea pozelor, la alegerea culorilor, a uneltelor. Calculatorul e doar un instrument, el nu face nimic singur.”

Tânăra Teodora Nicodim este deja o artistă specială, cu amprenta ei aparte, personală. Ea este atrasă de modern şi noutate iar tablourile ei surprind, deşi sunt realizate într-o tehnică socotită de către unii rece şi impersonală, sunt încărcate de sensibilitate şi emotivitate.

(articol publicat în revista Ateneu, noiembrie-decembrie, 2010) http://www.ateneu.info/

Carmen Poenaru - Creaţia e visare

Carmen Mihalache despre expoziţia pictoriţei (vernisajul a avut loc pe 19 noimebrie 2010):

Mereu plină de surprize, în necontenită căutare şi reinventare, Carmen Poenaru ne propune, în expoziţia de la Galeria Frunzetti, de la începutul lui decembrie, o incursiune în lumea interioară, urmând fluxul memoriei. Imagini diverse, amalgamate, se înlănţuie, îi dansează în faţa ochilor şi se înşiruie ca într-o frescă. Sunt imagini, secvenţe disparate, recompuse apoi printr-un ingenios decupaj, în care imaginaţia deţine rolul principal. “Rupestre” şi-a intitulat pictoriţa o serie de lucrări, inaugurând o nouă tematică din creaţia sa. În care, în mod evident, se întâlnesc ecouri din ”Universul copilăriei”, “Oglinda magică”, “Ritmuri”, “Grădini interioare”. Ca de fiecare dată, ea reuşeşte să spună ceva nou iubitorilor de artă, să le mişte sufletul, să-i facă să redescopere frumuseţea şi farmecul lumii. Pentru Carmen Poenaru, arta e prioritatea absolută, raţiunea ei de a fi. Dialogul cu sine nu încetează la ea niciodată, şi nici competiţia cu ea însăşi. Mereu îşi cere mai mult, vrea altceva, noutate, prospeţime. Creaţia e visare, spune ea. Şi multe căutări, multă trudă, mai trebuie adăugat. Dar rezultatul e admirabil. Şi de această dată, pasionala Carmen ( semănând cu personajul celebru din cunoscuta operă a lui Bizet, un personaj devenit o metaforă a spiritului liber ca viaţa însăşi, imposibil de definit, de prins în formule, şi tocmai de aceea atât de seducător) deţine secretul de a ne încânta pe deplin. Ea a alternat lucrări de mici dimensiuni, cu cele pe suprafeţe întinse, pictura cu grafica şi cu colajul, în fine, a folosit numeroase tehnici mixte şi elemente decorative pentru a transmite senzaţii diverse şi un flux intens de emoţie. Cromatica este extrem de vie şi luminoasă, transmiţându-ţi un sentiment tonic, reconfortant. Lucrările de grafică, minunat asamblate, sunt ca nişte mici bijuterii. Numai bune de dăruit, că tot suntem în luna cadourilor.

Galerie de imagini

Rupestră

Menestrelul

Universul copilăriei

Instantanee

Linkuri:
Vernisajul Dialog un adevărat succes
Dialog artistic

Erotic Art Bacau 2010

O ediţie care a fost comentată un pic sever comparativ cu celelalte două. Totuşi... ar trebui să ţinem cont de anumite aspecte/conjuncturi:
*la expoziţie au fost invitaţi să participe pictori de vârste, de facturi diferite, cu stiluri extrem de diverse - unele fiind chiar antagonice;
*unii şi-au dorit o concepţie avangardistă a expoziţiei, ar fi fost f frumos să poată fi realizabil, dar s-a gândit cineva cât ar costa aşa ceva şi cine ar fi suportat costurile?;
*ediţia a treia ... unii s-au aşteptat să crească în valoare faţă de celelalte două, să fie mai spectaculoasă, dar unii dintre artişti au epuizat subiectul în primele două ediţii şi nu au vrut să participe cu lucrări prezentate altădată publicului, elementul de "surpriză" s-a diminuat - personal cred că s-ar fi reuşit ceva mai aproape de "pretenţiile" unora dacă expoziţia s-ar fi realizat cu pictori invitaţi şi din alte filiale (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara);
*DAR... mie mi-au plăcut multe dintre lucrări (imaginile unora dintre ele le-am postat aici) - din punctul meu de vedere a fost o ediţie cu valoare pozitivă şi abia acum îi felicit sincer pe artişti, cu întârziere (justificată deoarece în acea perioadă între forţele instinctuale primordiale - eros şi thanatos - în viaţa mea a bântuit celălalt zeu);
*sincer, eu mi-aş mai dori şi o ediţie a patra pentru Erotic art :D !

Dragoş Burlacu

Viorel Cojan - Frumoasa si bestia

Mihai Docea

Dionis Puşcuţă, Georgian Mazerschi

Georgian Mazerschi

Marius Crăiţă-Mândră

Teodora Nicodim

Elena Lupaşcu

Laura despre Erotic Art
Notă: cu un click pe numele artistului veţi descoperi fie site-uri personale, fie site-uri cu o legătură de referinţă.

Vasile Crăiţă-Mândră - Balcic 2010

Noile picturi ale pictorului Vasile Crăiţă-Mândră, din seria Balcic, îndeamnă la visare şi reculegere sufletească. Peisaje încărcate de tandreţe şi melancolie sunt învăluite în culori calde, estompate. Contururi de case cu acoperişuri cărămăzii peste care s-a aşezat o patină, valurile mării cu stranii irizări de violet, verde sau auriu - poartă amprenta unor amintiri încărcate de magie, ale căror evocări bănuieşti că sunt însoţite de un surâs.

Bacau-Limousin, impreuna prin arta

Ioan Văsâi

Expoziţia, foarte luminoasă, a impresionat publicul. Lucrările de pe simeze au satisfăcut toate gusturile: picturi diafane, cu elemente decorative şi corespondenţe între culori şi caractere grafice (litere, cifre) - propuse de Viorica Zaharia; decorativul abstract, geometric al artistului Ioan Văsâi; în sfera neomodernismului, în care sunt prezente elemente de figurativ abstract, se înscriu picturile lui Dionis Puşcuţă, aşa cum ne-a obişnuit, cu apariţii dintr-un bestiar funambulesc, deosebit de expresive, relevând un dramatism agresiv; Marius Crăiţă-Mândră, în tonuri tari galben-roşu-oranj, portretizează asfixierea dorinţei de tandreţe şi armonie, iar personajele lui Willy Lafargeas sunt inspirate din benzile desenate, sunt comice şi pitoreşti, fiecare spunând o poveste aparte. Privind picturile lui Mihnea Baran ne putem imagina o călătorie fantastică în interiorul unui corp definit de pictor, ca fiind astral. Filonul tradiţionalist este reprezentat de maestrul Ilie Boca, dar şi de Geanina Ivu Vlad, ale cărei lucrări au fost inspirate de originalul Cimitir Săpânţa. Simbolul crucii, folosit cu asupra de măsură, este redat plastic în sens existenţialist.
(Violeta Savu in Revista Ateneu, septembrie 2010, pag.12)

Impresii de la Salonul foto 2010

Metafore în desene cu lumini(articol publicat în Revista Ateneu, nr. 7-8, iulie-august, p. 24)
http://www.ateneu.info/2010/08/metafore-in-desene-cu-lumini/

Indubitabil, această ediţie a fost mai bună şi mai frumoasă decât prima. Un număr mai mare de participanţi, inclusiv cinci debutanţi, în Galeria „Nouă” Bacău au fost expuse lucrări în diverse genuri, fotografii de artă, fotoreportaje, alb-negru şi color, colaje şi fotomontaje. S-au făcut remarcaţi îndeosebi fotografii care au participat şi anul trecut la prima ediţie, dar anul acesta au părut mai motivaţi, au propus viziuni fotografice în interpretări diferite, au adus lucrări în zona experimentalului şi conceptualizării, câteva cu nuanţe de picturalitate abstractă.
Fotografiile care sensibilizează în mod deosebit privitorul, în faţa cărora te opreşti dorind să le „pătrunzi” interioritatea, care te seduc tocmai prin aceea că nu le poţi descifra secretul - aceste fotografii care te cuprind în propriul lor aer de „ceva misterios” sunt compuse din puţine elemente. Fotografia de artă se aseamănă astfel cu poezia, impresionează prin aparenta simplitate şi transmite bogăţie de emoţii prin simboluri şi semne grafice, discrete imagini eliberate de prozaice descrieri. Aşa cum sensul sublim al poeziei este conţinut în metaforă, fotografia atinge idealul artistic tot prin metaforă. Vom zăbovi un pic asupra unor astfel de fotografii pe care le-am admirat în expoziţie.
O „călugăriţă” („mantis religiosa”) - simbol al amorului sadic, îşi îndreaptă ameninţarea asupra unei concurente umanoide, o „frumoasă adormită”. Deşi absent din schemă, bărbatul nu are motive să răsufle uşurat, riscul de a fi devorat rămâne, insecta criminală nu are cum să-şi potolească setea de sânge: rivala ei este fără suflu de viaţă, e doar o Păpuşă Barbie. Într-un colaj, ipostazele unei femei îmbrăcată într-o rochie albă elastică, o hlamidă care-i înveleşte tot corpul, induc o asemănare cu zbaterile fluturelui înainte de a ieşi din crisalidă. Fotografii de Viorel Cojan.
Într-un experiment 3D video, surorile Mihaela Nazarie şi Elena Nazare au contopit picurii de lumină cu stropii de apă. Expansivul dialog al fetelor în mediul acvatic se desfăşoară sub privirile atente ale unui bărbat cu o expresie facială severă, el pare atât un martor uimit de jocul fetelor, cât şi un regizor din umbră. Şi-au păstrat copilăria şi candoarea doi bătrâni, un cuplu surprins într-un moment de contagioasă bună-dispoziţie, ei se prind de mână, se joacă şi se bucură împreună iar bătrâneţea lor se împleteşte firesc cu exuberanţa. O metaforă a sentimentului că poţi rămâne tânăr cu inima, indiferent de trecerea timpului. Realizare: Elena Nazare. În faţa unui portret de femeie cu ţinută mexicană, „recunoscând” profilul carismatic al celebrei pictoriţe, am exclamat: „Asta e Frida Kahlo!”. De fapt, e un remake de Mihaela Nazarie.
Portretele unei fetiţe de o gingăşie serafică în ochii căreia intuieşti o lume magică, îngereşti întrupări fotografice la Ovidiu Ungureanu. O tânără diafană pare a împlini visul eminescian din poemul „Lacul”. Ipostază descoperită de Constantin Broşu. Poetice sunt fotografiile cu tente suprarealiste propuse de Cristian Macovei, privindu-le parcă auzi sunetul paşilor pierduţi pe străzile pustii peste care se aşterne înserarea. Două din fotografiile lui Andrei Venghiac le-aş acorda cu tangoul, cu partea lui lentă, melancolică. În altă fotografie, lângă doi pereţi desenaţi cu graffiti, un bărbat înalt, cu redingotă lungă, fumează, faţa nu i se vede, stă întors cu spatele la privitor - secvenţa pare desprinsă dintr-un misterios police story. Rămânând în zona aluziilor la genuri din filme, Mihai Andoni, combinând armele de foc cu imaginea dură a seducţiei feminine, ne propune un thriller fotografic. De altă factură sunt peisajele din natură, dealuri ondulate ne invită la reverii melancolice, un soare se uneşte cu marea la apus în unduiri rubinii şi diamantine. Într-un alt registru, fotoreportajul lui Justinian Scărlătescu sfidează prin abordarea frustă şi total lipsită de luciu estetic.
Nu putem trece cu vederea participarea decanului de vârstă al Salonului, domnul Valeriu Bogdăneţ a imortalizat expresii, dificil de surprins, fugare pe chipuri dar pline de semnificaţii, înţelesuri tainice sau încărcate de dramatism.
La Salonul Foto 2010 au participat: Viorel Cojan - coordonatorul proiectului, Mădălina Anton, Mihai Andoni, Valeriu Bogdăneţ, Adrian Cristea, Constantin Broşu, Ionel Cuculiuc, Mihnea Baran, Gheorghe Frantz, Eugen Grigore, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Remus Lupuleasa, Anca Mihăilă, Mihaela Nazarie, Elena Nazare, Mariana Nazarie, Liviu Maftei, Cristian Macovei, Lucian Popa, Justinian Scărlătescu, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Ovidiu Ungureanu, Andrei Venghiac, Marius Vlad. Vernisajul expoziţiei, desfăşurat pe 9 iulie la Galeria Nouă Bacău, a fost urmat de proiecţia a trei filme: „Tu poţi face diferenţa” regizat de Elena Nazare şi Mihaela Nazarie, „Experiment atelier” de Mădălina Anton şi „Dragostea”, o producţie de Eliza Noemi Judeu, Marius Curucli, Horia Suru şi Alex Judeu.
La vernisaj a fost prezent un public numeros iar evenimentul care a depăşit aşteptările, l-am caracteriza într-un singur cuvânt ca fiind eclectic.
Violeta Savu

Lucrari din Expozitia Salonul foto
Vizionati si:
Imagini de ansamblu din galerie
Imagini de la vernisajul expozitiei

Anunt: Salonul foto s-a mutat la Arena Mall