Se afișează postările cu eticheta Dragos Burlacu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dragos Burlacu. Afișați toate postările

Dragoș BURLACU: „Arta poate aduce lucruri noi în orice moment, indiferent de contextul tehnologic”

 Violeta Savu în dialog cu Dragoș Burlacu
– Artă digitală versus artă clasică, modernă, postmodernă... De care te simți atașat? Un pictor de azi se mai poate impune prin creațiile sale ignorând noile tehnologii?

            – Deși aș fi tentat să spun că noile tehnologii au o foarte mică legătură cu arta tradițională – pictură, sculptură, grafică, de exemplu –, cred că ele ne influențează totuși indirect. Prin abundența de imagini de pe social-media, prin modurile de comunicare mult mai simple și mai facile și prin inflația de imagine, tehnologia modifică, într-un fel, percepțiile și referințele vizuale. Dar indirect, nu direct: procesul de creare artistică și tehnologia folosită în arta tradițională nu sunt influențate. Este evident de ce mă simt mai apropiat de aceste medii, din moment ce folosesc pictura în ulei ca mediu principal, alături de desen și cărbune, și cred în continuare în puterea artei. Mi se pare că arta poate produce surprize și poate aduce lucruri noi în orice moment, indiferent de contextul tehnologic.

            – Dezvoltarea tehnologică a ajuns la cote impresionante. Asta e și bine (cu siguranță sunt destule beneficii de aici pentru progresul omenirii, pentru sprijinul activităților umane), dar în același timp există riscul unei dezumanizări (al unei robotizări excesive sau alte riscuri, inclusiv asupra sănătății). Poate un artist de azi să echilibreze această balanță?

            – Dacă ne referim la inteligența artificială, putem vorbi, desigur, despre un salt tehnologic major. Eu o văd ca o formă de evoluție, cu riscurile de rigoare. Cred însă că urmează o schimbare radicală în modul în care relaționăm cu calculatorul, cu rețelele și cu viteza la care primim informații sau sinteze. Această transformare aduce, fără îndoială, lucruri foarte pozitive în anumite domenii. Pe de altă parte, există riscul ca lucrurile să scape de sub control, iar zona aceasta nu este lipsită de pericole. Nu sunt însă în măsură să formulez o analiză amplă sau definitivă asupra subiectului. Nu știu dacă rolul artistului este acela de a echilibra lumea, ci mai degrabă de a o dezechilibra sau de a pune întrebări. Probabil că arta funcționează ca un tip de oglindă atât pentru public, cât și pentru societate în ansamblu.

Dragoș Burlacu - Catch and release 

            – Să lăsăm puțin în pace Inteligența Artificială, ca să ne spui mai multe despre tehnicile în care preferi să lucrezi.

            – Mediul principal în care lucrez este pictura în ulei, pe care o consider cea mai amplă „notă pe portativ”. Este o tehnică ce îți permite, pe de o parte, rafinamente extrem de subtile, sinonime cu tehnica acuarelei, pe de altă parte, o abordare aproape sculpturală, prin acumulări consistente de materie. Folosesc și desenul; sunt destul de apropiat de acest mediu și îl abordez într-o manieră clasică, lucrând, de regulă, pe hârtie, în dimensiuni medii sau mari. Fotografia apare în principal ca sursă de inspirație, deși, uneori, intervin direct asupra ei, tratând-o ca suport. În ansamblu, lucrez preponderent cu mediile clasice ale artei, așa cum s-au consolidat ele cel puțin din secolul al XV-lea încoace.

Dragoș Burlacu - Artist la lucru

            – Îmi amintesc că ai expus  fotografie. Cum te raportezi la ea, ce te atrage? Am văzut o lucrare conceptuală de-a ta într-o expoziție; dacă nu mă înșel, se chema „Reflexie”. M-a dus un pic cu gândul la arta cinematică. Te-ar atrage să faci scurtmetraj? Dacă ți-ai propune asta, într-un exercițiu de imaginație, care ar fi trăsăturile principale?

            – Conjunctural, am expus și fotografie, însă nu o folosesc ca mediu de exprimare final. Fotografia funcționează mai degrabă ca instrument de lucru în pictură: de-a lungul timpului, am constituit o arhivă amplă de imagini din care mă inspir constant. Am avut și încercări punctuale în zona video, sub forma unor mici scurtmetraje legate de subiecte care mă interesau la momentul respectiv. Au fost lucrări realizate într-un mediu nou pentru mine, cel al imaginii în mișcare, în care totuși predomină formația mea de pictor. Nu m-am gândit însă niciodată serios la arta video ca direcție de lucru asumată.

            – De curând ai luat obținut Premiul Art Movements Foundation pentru Desen Contemporan 2025. Spune-ne ceva despre semnificația acestui premiu. 


Premiul Art Movements Foundation
 pentru Desen Contemporan 2025

            – Da, în toamnă am obținut Premiul Art Movements Foundation pentru Desen Contemporan 2025. Este un concurs dedicat desenului contemporan organizat de Galeria Scemtovici & Benowitz din București, care anul trecut a ajuns la cea de-a treia ediție. În competiție au fost înscrise aproximativ 500 de lucrări, iar selecția s-a făcut prin vot „blind”, acordat de o comisie formată din profesioniști din domeniul artei. Bineînțeles că mă bucură câștigarea acestui premiu: este o formă importantă de validare pentru un artist.

Dragoș Burlacu - Out of love, against the rules

            – În lucrările tale sunt multe referințe la uman și la umanitate. Documentarea pentru astfel de subiecte presupun că nu este strict plastică, unele imagini conțin destulă filozofie, chiar psihologie... Au fost cărți care te-au marcat și care te-au inspirat în creația artistică?

            – Lucrările figurative care includ prezența figurii umane trimit inevitabil la ideea de umanitate și la relațiile care se construiesc între personaje sau la raportarea personajelor față de contextul în care se află. Acesta este, de fapt, interesul meu principal: nu descrierea corpului uman în sine, ci tensiunile, raporturile și sensurile care apar între figuri, spațiu și situație. Mă interesează în mod special acele imagini care problematizează relațiile umane, formele de excluziune sau discriminare, dar și lucrările care, pur și simplu, declanșează în mine o reacție emoțională sau intelectuală. Nu caut o reprezentare fidelă a realului, ci un cadru în care să se poată manifesta o stare, o neliniște sau o întrebare.

Dragoș Burlacu - Into the light

            – I’m Fine Only Missing  – sub acest generic, în 2016, s-a desfășurat expoziția ta personală de la Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”. Ai împrumutat titlul cărții de poezii Nu mă doare nimic doar lipsesc, publicată în 2013 de Marius Lăzărescu. Îți place să citești poezie? De fapt, ce îți place să citești? Lucrările tale sunt conectate la actualitate, ceea ce mă face să presupun că urmărești frecvent presa națională și internațională.

            – Urmăresc presa de specialitate și câteva canale online dedicate artei contemporane, încercând să rămân conectat la ceea ce se întâmplă și să înțeleg direcțiile în care evoluează lucrurile. Nu în sensul unei influențări directe, ci mai degrabă ca formă de stimulare și dialog indirect. În ceea ce privește lecturile, mă interesează în special istoria, filosofia și biografiile, domenii care îmi oferă un cadru mai larg de reflecție și care alimentează, într-un mod firesc, preocupările mele artistice. Acestea sunt zonele principale de interes, fără a fi însă exclusive.

Dragoș Burlacu - Couple

            – Am vrut de mai multe ori să te întreb despre lucrările tale în care integrezi inoxul. Practic proiecția celui care-ți privește lucrarea devine parte a ei. Într-un fel, poate că privitorul își asumă un risc: complexul Narcissus. Mai curând devine participant, personaj în lucrarea ta de artă. Cum ai ajuns să lucrezi cu inox?

            – Mai mult întâmplător am ajuns să lucrez cu acest suport. În perioada facultății am primit niște materiale – plăci de tipar realizate din aluminiu sau dintr-un aliaj metalic –, pe care am început să experimentez. Lucrul cu aceste suprafețe mi s-a părut interesant încă de la început, atât din punct de vedere tehnic, cât și vizual. Ulterior, interesul meu s-a mutat către inoxul-oglindă, în combinație cu zone sablate. Această alternanță între reflexie și opacitate mi-a oferit un câmp mai larg de explorare, permițându-mi să dezvolt relații mai complexe între imagine, spațiu și privitor. În timp, am dus aceste experimente mai departe, integrând materialul ca parte esențială a demersului meu artistic nu doar ca suport, ci ca element activ de sens.

Dragoș Burlacu - The forest


     
      – Sunt picturi de-ale tale care au ceva eteric, diafan. Oniricul poate fi sursă de inspirație?

            – Sursele mele de inspirație nu au legătură cu oniricul sau cu elementele fantastice. Ceea ce poate fi perceput uneori ca eteric sau diafan nu ține de o estetică a evadării, ci mai degrabă de o formă de distanțare și de relația cu timpul. Este vorba despre felul în care experiențele trăite se depun, se estompează sau se transformă în memorie. Mă interesează ceea ce rămâne întipărit în noi, după ce o situație a fost consumată: urmele, golurile, zonele neclare, dar și persistența anumitor imagini sau stări.

Dragoș Burlacu - Saltul nr. 1

Dragoș Burlacu - Digital versus natural

            – Când purtăm acest dialog, ne aflăm în Tabăra de la Bogdana. Ești un artist invitat la importante simpozioane naționale, un artist destul de prezent în expoziții internaționale. Ai participat la mai multe ediții ale Taberei de la Bogdana. Ce te atrage aici?

            – În general, în taberele de creație sunt atras de trei lucruri: oamenii, locul și ideea de a putea lucra în condiții bune. La Bogdana se întâlnesc toate aceste trei elemente. Sunt aici alături de artiști cu care rezonez; formăm un colectiv bine sudat și există între noi o comunicare bună, firească. Locul, chiar dacă nu este neapărat gândit ca un spațiu dedicat creației artistice, s-a dovedit a fi prielnic nouă de-a lungul timpului. Apropierea de natură, de pădure, ferma din spate – toate aceste elemente contribuie la un cadru care favorizează concentrarea și lucrul. Sunt multe detalii care se adaugă de la un an la altul, de fiecare dată mai descopăr unul sau două elemente noi. Anul acesta, de exemplu, am cunoscut un vânător din sat, cu care am avut dialoguri interesante și care ne-a invitat la el acasă: o experiență care a completat firesc această relație cu locul. Sper ca tabăra să continue, pentru că are toate datele necesare pentru a funcționa și a se dezvolta în timp. Este, în principal, meritul artistei Geanina Ivu, căreia îi mulțumesc și pe această cale.

Dragoș Burlacu - Homage

            – Cum privește artistul Dragoș Burlacu spre viitor?

            – Spre viitor am privit întotdeauna cu curiozitate și cu un fel de foame, poate chiar o lăcomie de a descoperi lucruri, de a înțelege, de a vedea și de a lucra. Această nevoie de explorare rămâne constantă și este, probabil, motorul principal al practicii mele. În același timp, ca om, am și angoase legate de contextul sociopolitic în care ne aflăm, de incertitudinea prezentului și de felul în care aceste tensiuni se insinuează, mai mult sau mai puțin vizibil, în viața noastră. Încerc să rămân atent la aceste realități, fără a le transforma într-un program, ci ca pe un fundal inevitabil al existenței.

 

Dragoș Burlacu - Solo

scurtă biografie Dragoș Burlacu
Cu Dragoș Burlacu, am mai purtat un dialog în urmă cu ceva ani, în 2012. Acel interviu poate fi citit aici: https://violetabluemoon.blogspot.com/2012/08/dragos-burlacu-si-sinceritatea.html

Dialog realizat de Violeta Savu (interviul a fost publicat în Revista „Ateneu”, ianuarie 2026, pp. 12-13)

Site-ul artistului Dragoș Burlacu: 
https://www.dragosburlacu.ro/

Seninătate, solidaritate și emoții de toamnă

Cu anumite locuri se întâmplă uneori să ai o experiență paradoxală, pe care de altfel, o poți avea și cu anumiți oameni: îți fac o impresie plăcută la prima vedere (vizită/întâlnire), fără să te marcheze „intersectarea”. Al doilea contact, survenit întâmplător sau nu, e de impact: după despărțire, simți că limitele sunt ale tale, dacă aveai răbdare și atenție, ai fi știut să privești în profunzime pentru a descoperi splendoarea. A treia întâlnire, mai mult ca sigur, se va desăvârși în... prietenie. Apoi, ți se face dor... Ni se face dor de anumite locuri, care se înscriu pe o hartă sentimentală, fără a fi locurile noastre natale sau în topurile atracțiilor turistice. Mie, de câțiva ani, când vine toamna, mi se face dor de Satul Bogdana, din comuna „Ștefan cel Mare”, județul Bacău. De câțiva ani, în acel sat, în apropierea mănăstirii Bogdana, se desfășoară Simpozionul „Zone strategice de creație”*. Anul acesta, între 25 octombrie 2025 și 1 noiembrie 2025, s-a desfășurat a cincea ediție. Delegată de Revista de cultură „Ateneu”, am petrecut aici două zile. În tabără, i-am întâlnit pe artiștii băcăuani – Dragoș Burlacu, Oana Gârbea, Geanina Ivu, Elena Lupașcu, Marius Crăiță-Mândră, Luminița Radu, Bianca Rotaru, Maria Vlad – și pe artistul bucureștean Dan Badea. Cel mai mult îmi place să-i privesc pe pictori lucrând, întotdeauna păstrez o minimă distanță, imperios necesară pentru a nu-i incomoda.

În stânga - pictură de Dragoș Burlacu, 
în dreapta - pictură de Dan Badea


Dan Badea

Picturi de Geanina Ivu
Deși dificil de redat prin cuvinte, mi-am notat din cele văzute: la Dragoș Burlacu, pe o pânză, într-un square occidental, o femeie în vârstă hrănea, dintr-un buzunar al unui parpalac cenușiu, porumbei, iar pe o pânză neterminată, un cerb își umplea contururile cu cromatica unei frunze roșiatice; pe pânza Geaninei Ivu stăteau aninate în cuier cojoace tradiționale, 
Elena Lupașcu
prin bogăția de culori și contrastele puternice s-a obținut sugestia de greutate a materialului; la Oana Gârbea, dimpotrivă, materialul devine... diafan, iar motivul c
Oana Gârbea
ravatei conduce la ideea ancestralei rivalități masculin-feminin; Elena Lupașcu desenase amintirea ceremoniei petrecute cu câteva zile înainte în curtea mănăstirii, iar figurativul se completa cu linii abstracte, ce contribuiau la atmosfera de mister; 
la Dan Badea, abordările sunt psihologice, lucrările sale includ colaje, dar sunt dominate de figurativ: reprezentări de corpuri de adolescenți, surprinși cumva în „ralanti”  – un recurs la memorie; la Marius Crăiță-Mândră întâlnim un subiect din psihologia socială: „Maga” se numește pictura sa, cu o cromatică
În stânga, pictură de Geanina Ivu, 
dreapta jos - pictură de Marius Crăiță-Mândră

vibrantă și texturi tactile, dând impresia de tridimensional; Luminița Radu a început chiar aici o nouă etapă, cu lucrări religioase, puternice, am surprins-o lucrând la „Maica Domnului cu pruncul” (un tablou de dimensiuni mari, în cromatici cărămizii) în genunchi, la propriu, ceea ce mi-a relevat starea de smerenie; Bianca Rotaru are și ea abordări spirituale, continuând etapa ei despre
Graal, așadar sacralitate și mister, artista a intensificat culorile, aducând laolaltă albastrul senin al cerului cu violetul și griurile de toamnă, în vreme ce lumina se revarsă din obiectul sfânt; Maria Vlad, atașată de aparatul ei foto, a surprins instantanee de poveste.

Luminița Radu

Bianca Rotaru

         Și poveste este tot ce se întâmplă în acest simpozion de creație artistică, desfășurat în colțul unui sat, cu rădăcini vechi și solide, un loc parcă vrăjit, căci e rupt de stridența și rumoarea orașelor, aici liniștea e profundă, semnalul la telefonul mobil e absent; doar în spațiul de cazare al frumoasei pensiuni rustice „La Ferma Veche” te poți conecta, prin wi-fi, la realitățile lumii. Cel mai bine a sintetizat artista Luminița Radu, într-o postare pe Facebook, sentimentul trăit aici: „O săptămână cu pace la Bogdana”.

           Oare ce ne atrage la acest loc? Fiecare ediție a simpozionului s-a desfășurat în toamnă târzie, când pădurea e îmbrăcată în nuanțe vibrante de galben, roșu și portocaliu (indiferent de tehnica și stilul ales, aceste cromatici le-am observat strecurate în lucrările plasticienilor), iar lumina soarelui domol se strecoară printre frunzele tot mai subțiri ale copacilor (în toate compozițiile există revărsări de lumini și supralumini; în unele, și o tainică blândețe). Solidaritatea între artiști conferă consistență și dinamism simpozionului. Vor veni austeritatea și frigul iernii, dar par foarte departe, căci focul din vatră deja arde la ceasul serilor răcoroase și, cel puțin la fel de intens, arde focul interior al artiștilor.

Dan Badea, Bianca Rotaru, Elena Lupașcu, Geanina Ivu, Luminița Radu, Oana Gârbea,
Ghiță Dohotaru (administrator La Ferma Veche), Marius Crăiță-Mândră, Dragoș Burlacu

Bianca Rotaru, Violeta Savu, Luminița Radu


* Simpozionul Zone strategice de creație, ediția a V-a, este un proiect cofinanțat de Consiliul Județean Bacău prin programul finațării nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2025, conform Legii nr. 350/2005. Echipa de implementare a proiectului: Geanina-Iustina Ivu Vlad – coordonator proiect și Maria Vlad-Zaharia – asistent proiect. Pe 8 octombrie 2025, la Atelierul de creție Geanina Ivu/Liliana Dumitriu, s-a vernisat expoziția cu lucrări de artă create la a V-a ediție a Simpozionului. 

Note: 1) Articol publicat de Violeta Savu în Revista de cultură ATENEU, noiembrie-decembrie, 2025

          2) Majoritatea imaginilor sunt făcute în Tabăra de la Bogdana, dar două sunt de pe simezele expoziției taberei


Spirit și creativitate în Tabăra de la Bogdana

Imagine de la vernisaj

La cea de-a patra ediție a Simpozionului Zone strategice de creație*, care s-a desfășurat la Bogdana, între 27 octombrie și 3 noiembrie 2024, au participat șapte artiști, membrii ai UAP România: Vasile-Bogdănel Antochi, Dan Badea, Dragoș Burlacu, Geanina Ivu, Elena Lupașcu, Luminița Radu, Bianca Rotaru. În tabără, artiștii au avut ocazia să schimbe opinii despre noi metode și tehnici de lucru, s-au conectat cu frumusețile naturii (pădurea are o cromatică bogată toamna), au vizitat Mănăstirea Bogdana, fiind impresionați de muzeul mănăstirii, care cuprinde un patrimoniu de carte veche și artă medievală românească.

       În comuna Ștefan cel Mare (din care face parte satul Bogdana), ai ocazia să mergi „pe urmele istoriei, pe unde umblau odată și plăieșii lui Ștefan-Vodă”. Spiritualitatea zonei cu siguranță a influențat pozitiv artiștii. Aflată la cea de-a patra ediție, această tabără are deja o amprentă proprie. Caracterisitici ei speciale: prietenia, lumina, ambianța călduroasă. Mi se pare remarcabil faptul că lucrările realizate au o forță plastică asemenea unora de vârf, realizate în atelierele de creație.

       Știu că e o opinie subiectivă, dar cred că lucrând în apropierea unui locaș sfânt (în acest caz, unul de cult ortodox), influențele benefice ca liniștea sufletească și aerisirea minții sunt considerabile. Religia și arta nu sunt disjuncte. Îmi vine în minte un paragraf din jurnalul Sfântului Nicolae Velimirovici (episcop de Ohrida și Jicea, numit și Nicolae al sârbilor, a trăit între 1880 și 1956), care-și argumentează aserțiunile despre Dumnezeu și Zidirile Sale cu o elegantă paralelă între pictor și pictură: „Nimic din ce este zidit nu-L poate vedea sau auzi pe El, ci doar pe ale Lui. Ce este zidit vede și aude cele zidite. Numai ce este născut din El Îl poate vedea pe El. Și numai ce este născut din El Îl poate auzi pe El. Pictura pe pictor nu-l poate vedea, dară fiul pictorului îl poate vedea pe pictor. Clopotul pe turnătorul de clopote nu îl poate auzi, dară fiica turnătorului de clopote îl aude pe tatăl său. Ochiul nu îl poate vedea, căci a fost zidit ca să nu Îl vază. Urechea nu Îl poate auzi, căci a fost zidită ca să nu Îl auză. Dară vederea Îl poate vedea, și auzul Îl poate auzi”. Clopotele au bătut la Mănăstirea Bogdana, artiștii au auzit, pădurea și-a deschis larg brațele, artiștii au văzut; și astfel au pictat cu sufletul... Și utilizând – e necesar de făcut precizarea – în mod expert, tehnicile plastice. Ceea ce s-a putut lesne observa la vernisajul expoziției taberei, deschisă pe 9 noiembrie, la Atelierul de creație Geanina Ivu/Liliana Dumitriu, situat în municipiul Bacău, pe strada Mioriței.

* Simpozionul Zone strategice de creație este un proiect cofinanțat de Consiliul Județean Bacău prin programul finanțării nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2024, conform Legii nr. 350/2005. Echipa de implementare a proiectului: Geanina Iustina Ivu-Vlad – coordonator proiect; Marius-Mihai Vlad – asistent proiect.

(articol publicat de Violeta Savu în numărul 663-664 al Revistei ATENEU, noiembrie-decembrie 2024, pag. 25,
Revista se poate citi integral, în format pdf, aici, dând click: ATENEU 663-664 )

Lucrări de artă realizate în cadrul Simpozionului Zone strategice de creație, ediția a IV-a

GEANINA IVU

Geanina Ivu - Blidar albastru

Geanina Ivu - Cojoc bărbătesc

DRAGOȘ BURLACU

Dragoș Burlacu - Digit al versus natural
Dragoș Burlacu -Sunlight

BIANCA ROTARU

Bianca Rotaru - Măr I

Bianca Rotaru - Măr II


LUMINIȚA RADU

Luminița Radu

Luminița Radu

DAN BADEA

Dan Badea

BOGDAN ANTOCHI

Bogdan Antochi

ELENA LUPAȘCU

Elena Lupașcu - Măicuța care bate toaca






Orașul Bacău privit cu ochii frumuseții


Maria VLAD - Furnale și pești
„Film de scurtmetraj versus artă fotografică” a fost un demers al Asociației Culturale „Zaharia'Art”, în parteneriat cu Consiliul Județean Bacău. Vernisajul a avut loc la Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău, într-o superbă zi de octombrie a anului trecut. Expoziția de pe simeze a cuprins fotografie și grafică, lucrări inspirate din viața citadină, semnate de zece artiști vizuali: Dragoș Burlacu, Ioan Burlacu, Viorel Cojan, Marius Crăiță-Mândră, Geanina Ivu, Ion Mihalache, Luminița Radu, Bianca Rotaru, Constantin Țînteanu, Maria Vlad. Au fost proiectate trei filme de scurtă durată, realizate de Maria Vlad în colaborare cu Vlad Cazimir.
Evenimentul a fost atractiv pentru public, dar și important pentru cultura locală băcăuană. Dacă am privi astăzi imaginile, redate atunci în filme documentare, cu orașul nostru când totul era normal, când oamenii ieșeau pe străzi fără măști de protecție, impresia ar fi că timpul s-a dilatat enorm. Parcă am trăit cândva, demult, nu doar în urmă cu câteva luni, acele vremuri când străbăteam fără teamă străzile, cu treburi sau doar pentru plimbare, când în unele zile poate ne relaxam prin Parcul „Cancicov” sau îl traversam pentru a ajunge la bibliotecă și habar nu aveam cât eram de norocoși. Cu un ochi aproape vizionar, Maria Vlad și Vlad Cazimir (o simetrie nume-prenume ce are un fericit corespondent în complementaritatea artistică) în documentarul „Despre Bacău – 4 minute” au pus accent pe detalii urbanistice, totodată ilustrând și sufletul orașului. În doar patru minute, au surprins pe peliculă atât estetica unor monumente istorice, edificii religioase, case memoriale, muzee și alte obiective culturale, cât și respirația specifică Bacăului: plăcuta forfotă din timpul zilei, replierea străzilor la lăsarea serii și mai ales subtilul aer melancolic, bacovian, pe care doar firile mai sensibile îl pot percepe.
Expoziția de fotografie și grafică a impresionat prin energie și forță plastică, participanții fiind membrii reprezentativi ai Filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Am putut admira zece maniere artistice distincte, sensibil egale calitativ, diferind modurile de interpretare de la artist la artist, fiecare având individualitatea sa.
Geanina Ivu ilustrează inspirat panorama orașului, urmărind formidabile suprapuneri sau continuități geometrice. Reportajul lui Viorel Cojan reflectă aproape cinematic secvențe dintr-un formidabil performance artistic stradal, ce-ai putea bănui că s-a petrecut într-un cartier parizian, dacă nu ai identifica în amănunte arhitecturi băcăuane. O estetică deosebit de rafinată abordează Ioan Burlacu, făcându-ne să apreciem cele mai ascunse esențe: profunzimea unor idei filozofice se poate deduce din stivuirea unor bușteni urmând verticala unei scări, iar poezia se concentrează în bulbul unei flori. Dragoș Burlacu, experimentând pe film, interiorizează enigma și misterul feminin, privind printr-un ochean ascuns la frumusețea reflexivă. Reflexive sunt și autoportretele Luminiței Radu, în care nu doar privirea în oglindă contează, ci și o istorie personală amprentată de parfumul discret al cărților poștale. Marius Crăiță-Mândră e tot atât de abstract și minimalist pe cât e în discursurile sale plastice recente. E provocator prin faptul că redă, chiar și în această formă de expresie, texturi, cromatică și simboluri grafice. Sensibile și romantice sunt cadrele realizate de Ion Mihalache, punând în valoare frumusețea feminină într-un decor intimizat, oniric. Constantin Țînteanu a ales fotografii dintr-un cabinet de curiozități, documentând, așa cum face și în sculptură, memoria. Bianca Rotaru a propus un obiect interesant și straniu: într-o cutie luminată de leduri a introdus un element grafic, suprapunând astfel planurile real și ireal. And last but not least, cea mai tânără dintre participanți, încă studentă la arte frumoase, Maria Vlad contrapunctează inteligent viciile citadine moderne (poluarea aerului) cu elemente suprarealiste.
La vernisaj, evenimentul a fost completat de poeta Cristina Ștefan, care a citit un emoționant text din creația proprie.
Astfel, s-a împlinit cu asupra de măsură ceea ce și-a propus coordonatoarea proiectului, Geanina Ivu: „Dorim să readucem în prim-plan bucuria de a privi și a împărtăși miracolul mirării noastre. De la scurtmetraj, la fotografie (reportaj, artă conceptuală sau fotografie de portret, compoziție, natură statică, peisaj); de la frumusețea orașului Bacău și a împrejurimilor, la viața de zi cu zi a băcăuanilor; de la peisaje și impresionante momente de călătorie, la literatură – toate aceste practici de sinceritate vizuală conțin ingredientul magic al pasiunii comune pentru arta fotografică”.
 (articol publicat de Violeta Savu , în Revista „Ateneu”, nr. 608, mai 2020)
Ioan Burlacu - Floare


Ioan Burlacu - Scară




Dragoș Burlacu - Reflexie

Viorel Cojan 
Marius Crăiță-Mândră - Suprafață


Marius Crăiță-Mândră - Suprafață
Geanina Ivu - Oraș

Ion Mihalache - Triptic
Luminița Radu - Air mail

Luminița Radu - Me
Bianca Rotaru
Constantin Țînteanu

Maria VLAD - Balcoane