Caietul expoziției „Suntem valuri...”

„Suntem valuri”, scrie pe un afiș superb, viu colorat. Dacă te uiți atent poți observa că sunt îmbinate armonios două concepte plastice diferite. Căutând informații suplimentare, vei descoperi numele a două artiste: Mari Bucur și Silvia Tiperciuc. Expoziția a fost deschisă între 6 și 31 august 2021, la Galeriile „Frunzetti” din Bacău, iar titlul este începutul unei fraze care a circulat des pe internet anul trecut, în perioada de carantină, și care aparține filozofului Seneca: „Suntem valuri ale aceleiași mări, frunze ale aceluiași copac, flori din aceeași grădină”. Suntem toți plămădiți din aceeași materie, consideră filozoful stoic. Tot el spunea, într-una dintre scrisorile sale către Luciliu: „Nu trăiește decât cel care e de folos altora, nu trăiește decât cel ce dă un rost vieții”. Seneca era un admirator al artei, de aceea credem că le-ar fi stimat în mod deosebit pe cele două artiste (care l-au citat în și prin expoziția lor) atât pentru mesajul lor, cât și pentru spectacolul de lumină, vibrație și culoare pe care l-au oferit cu generozitate iubitorilor de frumos. Artistele nu au dorit să facă vernisaj, dar au lăsat, într-un loc discret pe care e posibil să-l descoperi doar dacă parcurgi toate ungherele expoziției, un caiet în care vizitatorii puteau scrie câteva idei personale. Recunosc că nu m-am putut abține și l-am răsfoit un pic. Deși am vizitat expoziția la doar o săptămână după deschidere, destule pagini erau completate. Cineva care a semnat cu inițialele I. B. a notat: „Silvia Tiperciuc ne încântă cu pastelul, transpus într-o matematică și o geometrie, pe care cu emoție îl urmărești; iar Mari Bucur cu pictura-i bogată, de o dureroasă frumusețe, ne arată calea altruismului, invitându-ne să avem grijă de oamenii trăitori cu sufletul”. Un alt vizitator a cărui semnătură este indescifrabilă întocmește, la rându-i, o micro-cronică plastică: „Dragă Mari, lumea ta e fabuloasă, cu multe «ferestre» deschise către un trecut cu care noi adulții, în mare parte, am cam pierdut conexiunile. [...] Dragă Silvia, o mare încântare pentru ochi și pentru spirit sunt aceste «rezolvări cromatice» pe simple foi dintr-un caiet de matematică!”. Foi de matematică pe simeze, foi pline de impresii entuziasmante în caietul expoziției! Din picturile pline de povești ale lui Mari Bucur (unele parcă ar fi ilustrații de cărți pentru copii), din abundența de imagini și culori, uneori curge – precum un val – câte un îndemn transmis prin cuvinte: „Aveți grijă de oamenii trăitori cu sufletul!”

Scene din viața de zi cu zi sunt reflectate, cu gingășie dar și cu o deosebită acuratețe, de Mari Bucur. Geometriile interiorioare ale Silviei Tiperciuc te incită să parcurgi labirinturi, te invită la introspecție. Senzitivitatea, ingeniozitatea și expresivitatea celor două plasticiene au impresionat-o și pe Carmen Mihalache (critic de teatru și de artă), care și-a mărturisit impresiile sale în cotidianul „Deșteptarea”, în articolul „Valuri de bucurie, de înseninare”, din care decupăm: „Lucrările lui Mari Bucur au ceva dintr-un patchork, un quilt, din fiecare pătrățel sărind o plăcută surpriză. Sunt gânduri colorate prinse acolo, figuri și ființe năstrușnice, personaje diverse, istorioare, aduceri aminte, reverii, totul fiind reprodus cu pasiunea detaliului, cu indicibilă savoare. Și cu un simț special al culorii, al poeziei culorii, mai precis. E o stenică dezlănțuire de armonii cromatice în lucrările ei, care conțin o încântătoare notă de spontaneitate, de ingenuitate, de prospețime țâșnită din îndrăzneala asociativă. La Silvia Tiperciuc, observ o evoluție în sensul conciziei expresiei picturale, a unui rafinament al simplității. Talentată și activă, căutând noi modalități de expresie, iubitoare de profunzimi, artista ne propune acum o suită de lucrări nonfigurative, abstracte, cu diferite tipuri de contraste, cu tensiuni ascensionale, urmărind o logică a ritmurilor și subtile tranziții cromatice. De efect sunt și micile colaje: creative, imaginative, realizate cu măiestrie, cu minuțiozitate și acuratețe tehnică. Traseele de culoare din micile și grațioasele lucrări îți captează privirea, îți transmit o stare de bine, colorându-ți ziua. De fapt, asta face expoziția celor două artiste minunate: îți oferă bucurie curată, înseninare, de care avem atâta nevoie”!

(articol publicat de Violeta Savu, în Revista Ateneu”, septembrie 2021, p. 21)

Mari Bucur

Silvia Tiperciuc

Mari Bucur

Silvia Tiperciuc

Mari Bucur

Silvia Tiperciuc

Mari Bucur

Silvia Tiperciuc


Ion Caramitru și rostirea poeziei eminesciene

Ion Caramitru, la Memorialul Ipotești
15 iunie 2021
fotocredit: Constantin Țînteanu
Marți, 15 iunie 2021. Îmi doream de mult, dar acum am ajuns pentru prima oarã la Ipotești. Ziua a început cu o plimbare de dimineațã prin pãdure. Am ajuns la lacul împânzit cu nuferi albi ceva mai puțini, puzderie de nuferi galbeni, îmbrãțișat de copacii unei pãduri dese. Printre aceștia fãcea notã distinctã o salcie, cumulând paradoxuri ce-ar putea fi întâlnite doar în caracterele umane: o cordialitate inhibatã de retractilitate, o pulsatilã tandrețe. Drama salciei l-a fãcut pe unul dintre artiștii care ne însoțeau în mica drumeție sã exclame: „Extraordinar cum și în naturã poți da de butaforie“! Am pãrãsit peisajul lacustru și ne-am întors în vasta curte a „Memorialului Ipotești – Centrul Național de studii «Mihai Eminescu»“. Se fãcuse miezul zilei și la Bibliotecã, în Amfiteatrul „Laurențiu Ulici“, se desfãșura festivitatea de decernare a Premiului pentru Promovarea Operei Eminesciene, eveniment inclus în programul „Zilelor Eminescu“* (care au început încã de duminicã, 13 iunie). Iulian Costache, istoric și critic literar, profesor al Universitãții din București, susținea on-line, de la Berlin, o laudatio pentru laureat; mi-a plãcut și mi-am notat: „El știe sã facã din Eminescu o poveste energicã. Este un creator de structuri narative“. Acest premiu i-a fost acordat maestrului Ion Caramitru. Introdus audienței printr-o laudatio plinã de informații autentice și de aprecieri juste, dar condimentatã și cu câteva expresii pompoase, cel care ne-a readus (pe cei prezenți în salã) în firesc și umanitate a fost chiar... Ion Caramitru. În discursul de mulțumire, Ion Caramitru a vorbit despre „cea mai frumoasã limbã posibilã“ necesarã rostirii pe scenã, convingându-ne cã modelul pentru expresivitate este limba literarã a lui Eminescu. Prin arta actorului, poezia vine mai aproape de inima celui ce ascultã, dar calea nu este de a o „re-cita“, ci de a o „spune“. Citez din eseul întocmit de însuși Ion Caramitru: „Rostirea care mã intereseazã este cea a semnificațiilor. Într-o poezie care te emoționeazã trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației poetului. Poetul transmite un bun finit, încremenit în paginã. Eu îl preiau ca atare și-l trec prin filtrul sensibilitãții mele. Sunt uimit de valoarea esteticã, de lumea pe care o descopãr, sunt fascinat de temperamentul autorului. Poezia a devenit organic și a mea“. Și a devenit... și nu doar poezia, ci și fragmente filozofice gãsite în manuscrisele din adolescența poetului, pasaje din nuvela „Sãrmanul Dionis“ în care apar – geniale intuiții! – elemente ale teoriei relativitãții, poezii de dragoste, poezii sociale, toate sudate prin inspirația regizorului Ion Caramitru, încât pãrea o singurã și fascinantã poveste transpusã pe scenã de actorul... Ion Caramitru. Pãrea cã însuși poetul se insinua în mintea actorului și prin vocea umanã și vie a acestuia, aproape ca-ntr-un bizar act de spiritism, își mãrturisea gândurile. Cu emoție dar și cu firesc, cu sensibilitate și cu sens. Încãrcați astfel de iubire pentru poezia lui Eminescu, de o înțelegere în amãnunte ale filozofiei lui și de admirație pentru actorul-regizor devenit la rându-i creator, ne-am îndreptat pașii spre un alt performance artistic: vernisajul expoziției de artã „Decupaje. Pasãrea cu douã anotimpuri“ a artistului Ioan Burlacu, nãscut în Botoșani, dar aclimatizat în orașul lui Bacovia. Un eveniment reușit, cu o altfel de strãlucire dar nu mai puțin magneticã, despre care sperãm ca într-un numãr viitor al revistei sã vã povesteascã pe larg celãlalt artist despre care vã vorbeam la început, cel care a identificat în salcia de la Lacul „Mihai Eminescu“ o dimensiune teatralã.


(articol publicat de Violeta Savu în Revista „Ateneu”, iunie 2021)

 

Ion Caramitru, la Ipotești, 15 iunie 2021,
la vernisajul expoziției
„Decupaje. Pasãrea cu douã anotimpuri“
a artistului Ioan Burlacu,
fotocredit: C-tin Țînteanu