Anuala Bacau 2010

Vernisajul expozitiei a avut loc pe 17 decembrie 2010. O galerie cu lucrari atractive pentru publicul iubitor de frumos. Anul 2010, din punct de vedere plastic, a fost fructuos. Galeriile bacauane au fost ofertante pentru iubitorii de arta. Dintre cele de grup, expozitiile cu cel mai mare impact la public au fost Salonul foto 2010, Zoomorfe, Atelier 35, Erotic Art, Bacau-Limousin, B'20. Dintre expozitiile personale imi amintesc cu deosebita placere de cele semnate de Dionis Puscuta si Mihai Docea, Teodora Nicodim, Carmen Poenaru, Elena Lupascu si, cu precadere, de doua expozitii ce au avut si un aer de maretie vizuala, semnate de : Dumitru Macovei, respectiv Ion Mihalache, cei doi au castigat premiul "Artistul Anului 2010", iesind la egalitate in urma votului dat de juriul profesionist.
O frumoasa reusita pe plan international, dar din pacate trecuta oarecum cu vederea chiar de catre bacauani, a fost cea a artistilor Mihai Docea si Carmen Poenaru care au expus in Emiratele Arabe Unite, la Abu-Dhabi (Salwa Zeidan Gallery) unde au avut un deosebit succes, starnind admiratia publicului. O parte din lucrarile celor doi artisti au ramas in Emirate, fiind achizitionate de colectionari de arta. [dati click pe numele artistilor pt a vedea lucrarile lor pe site-ul salwazeidangallery]
La Saloanele Moldovei amintim ca au obtinut premii valoroase artistele Viorica Zaharia si Luminta Radu.
Expozitia aniversara Anuala 2010 nu da o nota caracteristica pentru evenimentele de arta ale anului 2010. Au fost artisti care s-au manifestat cu deosebita maiestrie in 2010, care au obtinut rezultate frumoase fie in premii, fie recunoasterea unei valori deosebite din partea publicului sau a breslei, care nu sunt neaparat reflectati sau evidentiati in expozitia Anualei. Expozitia Anuala 2010 este in acest sens o reuniune in care un artist daca a dorit a adus un cadou vizual pentru publicul spectator. Mie mi-a placut expozitia, mi s-a parut din punct de vedere valoric cu cel putin un grad mai ridicata decat cea din anul 2009. Putem trece expozitia Anuala 2010 in randul expozitiilor de grup cu succes la public.
In concluzie, 2010 a fost in Bacau, un an plin de imagini artistice incantatoare.

Galerie de imagini din expozitia Anuala Bacau 2010

Iustinian Scarlatescu, Cristi Gaspar, Dionis Puscuta, Marius Craita-Mandra, Dragos Burlacu, Sergiu Mazerschi
Mihai Docea
Cristina Ciobanu
Vasile Craita-Mandra
Marius Craita-Mandra
Dionis Puscuta
Dumitru Macovei
Luminita Radu
Mari Bucur
Oana Vasai
Viorica Zaharia
Geanina Ivu-Vlad
Constantin Tanasache

Zoomorfe, semne şi simboluri via homo ludens

[Articol prezentat in REVISTA ATENEU mai 2010, p. 22 (numarul este frumos ilustrat cu lucrari din expozitie)]

Expoziţia Zoomorfe deschisă la Galeria Frunzetti Bacău pe data de 30 aprilie 2010 se remarcă prin spiritul ludic şi umor. Între universul real şi imaginar în care sunt reprezentate pe pânze animalele, liantul este jocul, prezenţa personajelor animate. Dar nu trebuie să minimalizăm valoarea lucrărilor care redau fidel anatomia fiinţelor necuvântătoare. Astfel, la începutul expoziţiei, cu un desen minuţios semnat Sergiu Mazerschi, suntem întâmpinaţi de figura feroce a lupului. În ciuda caracterului său devorator, chiar şi lupul visează ... fireşte, oi. Alăturea putem admira alte sălbăticiuni ale pădurilor: vulpea şi cerbul.
Două simboluri antinomice sunt surprinse unul lângă celălalt pe pelicula artistului fotograf Viorel Cojan. La Arles, lângă o veche statuie a unui leu, animal care întruchipează puterea, grandoarea, triumful, s-a aşezat gingaşul porumbel, pasărea care simbolizează pacea, dragostea, speranţa.
Frumuseţea pe care o poate avea trupul unui animal o recunoaştem în tabloul în care graficianul Ovidiu Marciuc a ilustrat acei cai, despre care, Carmen Mihalache spunea în cartea „Dialoguri în atelier” că au „un aer nobil, mândru, liber”.
De la bestiarul real, trecem la cel imaginar. Animale fabuloase sunt descrise în tablourile lui Dionis Puşcuţă. Un fel de hibirid între pisică şi taur, o creatură fantastică pare înspăimântată de realitatea crudă a lumii terestre. Teama în faţa necunoscutului o determină să aibă şi o atitudine agresivă. O altă creatură ciudată e un Centaur-Ianus, arhetip pentru dualitatea firii omeneşti şi capacitatea de a privi în urmă, în trecut, dar şi înainte către viitor.
Circul .... ne prezintă pentru distracţie, animale aşa-zis sălbatice. Tabloul lui Carmen Cretzu ne transmite că sensul circului este acela de a ne oglindi existenţa ca bâlci al deşertăciunilor. Cu tuşe calde, cu blândeţe şi suavitate, Cristina Ciobanu ne prezintă melancolicul prizonier al circului: elefantul. Îmbrăcat în culori pastelate, uriaşul timid poate fi o jucărie doar în ochii nevinovaţi ai copiiilor. Aceeaşi pictoriţă ne introduce, prin umbra albă a unei feline aristocrate, într-un univers magic. Deasemenea, sub semnul oniricului şi al calofiliei se situează reprezentările oferite de Carmen Poenaru. În plus, artista reflectă aluziv relaţiile afective ce se pot stabili între fiinţele necuvântătoare şi om. Semnificând iubire, devoţiune, loialitate, căluţul din cadru poate fi şi imaginea unei jucării, o reminiscenţă din copilăria lipsită de griji. Fiinţele evocate de Dumitru Macovei par a veni dintr-o imaginaţie a subconştientului, privitorul sensibil rămâne cu impresia unor reverii senzoriale. Inspirând rafinament, eleganţă şi delicată feminitate, pisica desenată de Viorica Zaharia, priveşte cu un interes narcisist la o geometrie abstractă. Graţioasă, felina este întoarsă cu spatele, păstrându-şi caracterul enigmatic.
Peste toate reflecţiile acestea misterioase, patronează polipticul maestrului Ilie Boca. Evocările cu motive zoomorfe sunt bogate imagistic iar spiritul lor este un cumul fascinant de hieratic, arhaic, ingenuu şi mitic.
După cum este ştiut, acrostihul grec ihtys înseamnă peşte iar imaginea lui era semnul de recunoaştere al primilor creştini. Peştele este frumos redat în lucrările artiştilor Anca Muşat şi Adrian Paiu, care a plusat pe simbolistica religioasă, folosind drept suport lemnul, metaforă a sacrificării eului.
Deşi ponderea fantasticului este destul de mare, nota dominantă a expoziţiei este cea a umorului, a destinderii oferită de parodiile plastice. Dintre cele mai hazlii sunt picturile cu influenţe pop-art semnate de Raluca Bârzu. Un căţel roşu ne aminteşte că nu doar oamenii cunosc plăcerea jocului, ci şi animalele. Dar jocul e şi un pretext de a ridiculiza starea de fapt a societăţii moderne româneşti, în care dovezile de bun-simţ atrag după sine marginalizarea. La vernisajul expoziţiei, una dintre cele mai simpatizate lucrări s-a dovedit cea în care un iepuraş din desenele animate ne amuză cu o glumă despre arta seducţiei feminine. Tot prin intermediul unui iepuraş animat, însă unul miniatural, Marius Crăiţă-Mândră ne prezintă fiinţa meditativă – Omul, copleşit de propria raţiune, sufocat de gânduri, încovoiat de tehnologia avansată creată de el însuşi.
Salvarea este posibilă prin caracterul de homo ludens. Iar expoziţia „Zoomorfe” este un exemplu în acest sens, ea demonstrează că jocul artiştilor poate să delecteze iubitorii de artă, să-i deconecteze şi chiar să-i amuze!
Galerie de imagini din expozitia Zoomorfe
Cristina Ciobanu

Viorica ZahariaCarmen Poenaru





Dionis Puşcuţă
Raluca Bârzu

Marius Crăiţă-Mândră