Fotografii, insurgenti





La începutul lunii iulie, Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România a organizat, la Galeria „Frunzetti” şi Galeria „Nouă”, „Salonul Anual de Artă fotografică”. La această ediţie, a treia din punct de vedere cronologic, au participat douăzeci şi opt de fotografi, având profesii foarte diverse, demonstrând şi prin aceasta că fotografia se adresează unui public larg, satisface gusturi şi plăceri estetice diferite şi are darul de a-şi face mulţi prieteni.




O ediţie specială, care se anunţa a fi interesantă, mai întâi prin larga ei întindere. Dacă anul trecut Salonul cuprindea doar Galeria „Nouă”, anul acesta publicul s-a bucurat de parcurgerea unui itinerar fotografic în cele două galerii de artă. După mărturisirea artistului Viorel Cojan, curatorul şi organizatorul expoziţiei, în Galeria „Nouă” au fost cuprinse cele mai bune realizări fotografice. Aici i-am întâlnit pe: Mădălina Anton cu portrete care cuprind motivul dedublării, ele inspiră şi un sentiment siderant de tristeţe, lipsit de orice mângâiere sufletească; Viorel Cojan incită din nou cu nuduri artistice de mare rafinament, distincţiile lor constând în sugestie, mister şi seducţie subtilă; Oana Maria Văsâi relevă, în imaginea unei case cu uşor iz arhaic, simboluri ale solitudinii şi îngrădirii, cuprinse de un aer melancolic; Ionuţ Lungu ne invită la meditaţie, abordând tema singurătăţii; Cătălin Niţu se află în căutarea unicităţii prin raportarea extrem de curajoasă la linia infinitului; peisajele lui Cristian Macovei sunt bucolice, idilice, la graniţa dintre lumea onirică şi cea telurică; Liviu Maftei este abstract şi alege ca subiect reflexiile curcubeului în irisul ochiului; Valentin Sarca propune interioare fascinante din catedrala Gaudi, iluzia ieşirii din timp prin ferestre gotice şi lumini dantelate; Mihai Andoni zugrăveşte portretul unui bărbat grobian care se manifestă prin gesturi care denotă o vulgaritatate a spiritului.




Dacă în Galeria Nouă, nota primordială era esteticul, expoziţia din Galeria Frunzetti s-a evidenţiat prin dinamică şi variaţie. Peisaje stranii, cu profunde accente simbolice, sunt reflectate de Ovidiu Ungureanu; la simboluri recurg şi Adrian Cristea, cu un colaj de excepţie având ca temă ochiul, respectiv Răzvan Bibire, prin însemnul unui cub induce o atmosferă suprarealistă; scene din viaţa balerinelor, o foarte sugestivă „prindere” a mişcărilor diafane şi graţioase, reuşită de Mariana Nazarie (Mia Nazarie); cu fotografie de studio se evidenţiază Cezara Dragodan, viziunea ei frizează cu magia, lucrări cu lumini stranii şi sugestivitate de ceremonial obscur; grafismele lui Mihai Andoni sunt rezultate din amestecul între ştiinţă şi eleganţă, fotograful dovedind că are capacitatea de „a vedea dincolo” de lucrurile simple, astfel o picătură de bere picurată pe un pachet de ţigări cuprinde note de sensibilitate; motivul apei îl întâlnim la Ion Mihalache, o imagine picturală, în culorile pământului, care lasă impresia de mătase foarte fină, fotografie pe care în prezentarea de la vernisaj, Viorel Cojan a comparat-o cu „o perlă veritabilă”; în colajul său care mizează pe compoziţie artistică, Ovidiu Bobeică asociază armonia culorilor cu atingerile fine; o prezenţă inedită în Salon a fost cea a fotografului „cu state grele” Romeo Mărăndici, el ne-a încântat privirile cu portretul unei copile, seducţia ei venind din taină, puritate şi senzualitate. Un frumos moment de tandreţe, între un cuplu de îndrăgostiţi dormind în tren, a fost surprins de Silvia Miler. Prin modelul calin prezentat, Gheorghe Frantz aduce un delicat elogiu frumuseţii feminine. În sala „mare” spectacolul fotografic a fost ameţitor! Secvenţe fotografice care s-ar putea constitui în surse de inspiraţie pentru coregrafiile unor piese de teatru, filme documentare sau chiar artistice. Adevărate reportaje fotografice ne-au oferit Liviu Maftei, Valentin Sarca şi Eugen Grigore, peisaje romantice au fost ilustrate de Anca Mihăilă, Marius Vlad şi Dragoş Ţiţei, instantanee din viaţa animalelor ne-au prezentat Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis şi Constantin Broşu. Portrete, portrete, portrete, fiecare cu latura lor de fascinaţie, Ionuţ Lungu dovedindu-se un căutător al fineţei, Adrian Cristea al trăsăturilor de mare forţă expresivă, Ionuţ Boncu impresionând din nou cu „bătrânii lui” care cuprind un ocean de melancolie, blândeţe şi compasiune.




Despre acest eveniment fotografic important, în deschiderea expoziţiei, Viorel Cojan afirma: „Consider că în acest an Salonul a fost o reuşită, în expoziţia de mare întindere şi diversitate, s-au adunat creaţiile unor debutanţi care bat la porţile consacrării şi ale artiştilor-fotografi cu ani buni în privitul prin ochiul magic. În această lume cenuşie în care trăim acum, în care se taie tot şi pentru orice, noi avem ambiţia să construim ceva şi să rămânem pe aceste redute ale artei, suntem astfel un fel de insurgenţi ai rezistenţei prin artă.”

(articol publicat în revista Ateneu, iulie 201, http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2011_07net.pdf)

În afara textului: Viorel Cojan a propus un adevărat eseu fotografic, o relaţie de rivalitate dar şi de atracţie reciprocă între un scorpion şi o femeie frumoasă, diafană, cu strălucire de porţelan a pielii. Cît venin emite scorpionul, cât frumuseţea femeii?! .... Nuduri artistice, deosebit de frumoase am admirat în fotografiile artistului plastic Valentin Sarca, de fapt la salon a fost prezentat doar un fragment din seria - "J. Polock" , titlul este esenţial pentru descifrarea mesajului artistic. Un portret cu mister a propus Cătălin Niţu, instantaneu de pe peronul unei gări.





Viorel Cojan









Valentin Sarca

Mihai Andoni











Mariana Nazarie (Mia Nazarie)







Mădălina Anton

Cătălin Niţu

Viorel Cojan, Cristi Gaşpar, Mihai Docea, Eliza Noemi Judeu la vernisajul Din depărtare el mă vedea frumoasă

Cu ocazia lansării cărţii "Din depărtare el mă vedea frumoasă", am lansat rugămintea către trei artişti de a face o expoziţie cu temă erotică. La Cristi Gaşpar, tema erotică este abordată cu multă delicateţe, gingăşie şi cu o anume magie amintirii. (Lucrările din expoziţie fac parte dintr-un proiect mai amplu, sunt după cum ne mărturiseşte artistul, imagini visate). Cristi Gaşpar este şi cel care mi-a oferit o ţinută specială pentru carte, o copertă frumoasă şi ilustraţii deosebite în interior. (ilustraţiile fac parte tot din proiectul "Un desen în fiecare dimineaţă" http://cristigaspar.blogspot.com/ )
În cele 2 picturi ale sale, Mihai Docea este exuberant şi exotic.
În lucrările lui Viorel Cojan te farmecă misterul şi seducţia subtilă. Viorel mi-a făcut şi elegantul afiş.
Le mulţumesc celor trei artişti pentru suportul lor şi pentru că au răspuns pozitiv invitaţiei mele, prin arta lor deosebită au oferit un plus de valoare poeziilor mele.
Despre carte, au rostit cuvinte mult prea generoase, colegii mei de la Revista Ateneu, Carmen Mihalache şi Adrian Jicu. Mulţumesc mult!
În mod deosebit îi mulţumesc actriţei Eliza Noemi Judeu, care a susţinut un recital cu poeziile de-ale mele. Puteţi viziona pe youtube fragmente din recital. La această adresă: https://www.youtube.com/watch?v=TrtIuUPukAc

Viorel Cojan







Cristi Gaşpar








Mihai Docea


Alte imagini din galerie, de la vernisaj


fotografii de la vernisaj: Viorel Cojan

Poezii in lectura minunatei actrite Eliza Noemi Judeu

film de Marius Curucli: Bacau - lansare de carte Violeta Savu - Din depărtare el mă vedea frumoasă

Lansare de carte şi expoziţie de artă

Miercuri, 15 iunie 2011, ora 17, Galeria Nouă a U.A.P. - Filiala Bacău, se lansează volumul de versuri "Din depărtare el mă vedea frumoasă" de Violeta Savu.
Prezintă: Carmen Mihalache (critic de artă) şi Adrian Jicu (critic literar).
Expun artiştii: Cristi Gaşpar (grafică), Viorel Cojan (fotografie), Mihai Docea (pictură)
Recită actriţa Eliza Noemi Judeu

Organizatori: U.A.P. Bacău, Editura Tracus Arte Bucureşti
Afiş de Viorel Cojan

Coperta şi ilustraţiile cărţii: Cristi Gaşpar
Ilustraţiile fac parte din proiectul
Un DESEN in fiecare DIMINEAŢĂ” - un blog jurnal în imagini visate în fiecare noapte, proiect ce constă în schiţarea unui desen în fiecare dimineaţă, reprezentând visul din acea noapte şi postarea lui pe internet.
Desenele sunt postate pe http://cristigaspar.blogspot.com/ şi sunt realizate în perioada 11 august 2009 – 21 mai 2010.
Notă: Poezii cuprinse în această carte au fost citite la o lectură publică, în avanpremieră (cu câteva zile înainte de ieşirea de sub tipar), la Târgul Naţional al Cărţii de Poezie, pe 21 mai 2011. Prima lansare a cărţii a avut loc pe 28 mai 2011, la Târgul de carte Bookfest din Bucureşti, lansare organizată de Editura Tracus Arte, prezentare de poetul Cosmin Perţa (redactorul cărţii).


Hello Photo Art

Din nou cu o generozitate artistică uimitoare, Viorel Cojan şi-a impulsionat colegii fotografi să realizeze un eveniment în care s-au îmbinat armonios eclectismul şi neconvenţionalul. Pornind de la spaţiul unde s-a deschis expoziţia fotografică se poate lesne afirma că fotografii au spart barierele şi au ieşit din tipare. Clienţii mall-ului Real din Bacău vor fi surprinşi la intrare să fie întâmpinaţi în loc de reclame sclipicioase, de... artă! Pentru că multe dintre imaginile expuse, cu precădere cele de pe partea stângă (cum intri în mall), sunt adevărate fotografii de artă. De la început eşti întâmpinat de o imagine care îţi induce recunoaşterea unei arhitecturi hiper-moderne celebre dar care este însoţită de un sentiment straniu, un fior al unei dispariţii a cărei amintire te cutremură şi acum. (Valentin Sarca). Alături un turn arhaic, medieval, din oraşul cu care ne mîndrim noi românii, Sighişoara. Realizare: Marius Vlad. Surorile Nazarie se desfăşoară într-o adevărată simfonie. Mihaela Nazarie propune lucrări mai enigmatice, de o melancolie şi tristeţe cu iz bacovian sau chiar psihedelice. Un turn al singurătăţii din Balcic, un cer înnegrit de grauri amintind spaimele din thriller-ul „Păsările”. Elena Nazare alege să fie pentru noi „chic”. Sunt imagini care decupează fascinaţia unor străzi din Munich despre care aş spune că au un anumit parfum franţuzesc. Mia Nazarie se dovedeşte o foarte bună portretistă, evidenţiază trăsăturile unei fete frumoase şi o învăluie în taină, în mister. Priviri şi gesturi ce denotă o vulgaritate a spiritului surprinde Mihai Andoni într-un colaj, el ne dezvăluie o lume a sordidului. Ovidiu Ungureanu îndeamnă la reverii şi meditaţii, la dorinţa de evadare în natură prin excepţionale şi romantice peisaje. Un alt stil întâlnim în peisajele lui Cristian Macovei: abstracte, suprarealiste. Ciudate, la modul de a transmite o contorsionare psihică, răni care vin din disperare şi nevindecate, crescând în intensitate, duc la deviaţii grave vizând patologicul, stări în care omul recurge la severe automutilări. Scenariu de Mădălina Anton. Dacă vreţi să uitaţi imaginea acestor viziuni sinistre, antidotul magic sunt nudurile semnate Viorel Cojan. Discreţia şi rafinamentul accentuează valoarea estetică, artistul oferindu-ne totodată o viziune a captivităţii femeii şi a zbaterii ei. O femeie de o frumuseţe copleşitoare este prinsă într-o pânză de pescar, precum victima în pânza de păianjen. Stările ei sunt succesiv de resemnare, incantaţie/rugăciune, la un moment dat printr-un impuls de energie reuşeşte să rupă pânza. Şi totuşi... se întoarce cu spatele, rămânând în captivitate. Cu siguranţă, ea plânge...

Viorel Cojan




Mia Nazarie

Elena Nazare


Mihaela Nazarie

Mădălina Anton
Valentin Sarca

Ovidiu Ungureanu
Cristian Macovei

Mihai Andoni

Pe culoarul celălalt: multă culoare şi bucurie de viaţă. Tinereţe şi exuberanţă într-un decor alb (Cezara Dragodan). Că bătrâneţea poate cuprinde valuri de expresivitate ne demonstrează Ionuţ Boncu. Din frumuseţile naturii la Anca Mihăilă şi Constatin Broşu.
Tot în această serie vedem fotografii de Răzvan Bibire, Gheorghe Frantz, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Ionuţ Lungu, Liviu Maftei, Lucian Popa, Dragoş Ţiţei.

Cezara Dragodan
Constatin Broşu
Ionuţ Boncu



Constantin Tănăsache - Sacralitate

Nu de puţine ori arta şi religia s-au împletit în aceeaşi cunună. Aşa se întâmplă şi în expoziţia artistului Constantin Tănăsache, deschisă pe 1 aprilie 2011 la galeria „Nouă” a Uniunii Artiştilor Plastici din Romănia, Filiala Bacău. Intitulată „Sacralitate” se află într-o deplină armonie cu perioada Postului Paştelui, privitorii care vor parcurge expoziţia vor avea sentimentul că au purces într-o călătorie spirituală. Semnele religioase inspirate din icoane, difuzarea luminii de ceară, revelările de taină şi tonurile plăcute de griuri te transpun într-o lume detaşată complet de materialitate. Tablourile lui Constantin Tănăsache sunt inspirate dintr-o linişte interioară, din împăcarea cu sine şi cu divinitatea. Cel care va reuşi să pătrundă în intimitatea acestei lumi se va bucura de imaginile frumoase şi mângâietoare, trăind totodată momente de reculegere. Ceea ce a realizat artistul mai mult decât tehnic, este mai ales atmosfera unui univers religios. Am putea spune că a transformat o galerie de artă într-o biserică de mici dimensiuni, determinând senzaţia că păşeşti într-o capelă mică şi uitată de timp. În interpretările abstractizate, picturile realizate în tempera câştigă valoric prin punctarea cu simboluri arhaice. Am remarcat arcul de cerc care apare ca un lait motiv, o metaforă a firului vieţii care se regăseşte şi într-o delicată reprezentare a inimii, sugerând deschidere sufletească şi aspiraţie spre infinit.
La vernisaj a fost prezent artistul plastic Vasile Crăiţă-Mândră care a apreciat lucrările expuse ca fiind o combinaţie reuşită de pictură abstractă cu elemente figurative, apropiind farmecul lor de cel al naturilor statice.
Personal, m-a emoţionat puterea artistului Cosntantin Tănăsache de a induce sentimente profunde, stârnind curiozitatea şi dorinţa pentru o viaţă spirituală. Din punct de vedere imagistic, am rămas cu impresia că am privit la lumina unui apus molcomitor, printr-o peliculă care transformă într-o anumită măsură realitatea vederilor, icoane din schituri rupestre.
Link-uri:

Elena Lupaşcu - Mistic


Personaje fantastice ilustrate de Elena Lupaşcu

În Galeria Nouă a Filialei U.A.P. Bacău, „galeria mică” în termeni neoficiali, în decembrie 2010 a expus o personală, pictoriţa Elena Lupaşcu. Tânăra artistă a repurtat deja câteva succese dintre care cel mai notoriu este un important premiu la Saloanele Moldovei, în 2009.

De data aceasta sub genericul „Mistic” a venit cu o propunere inedită pentru public, schimbându-şi registrul, trecând la compoziţie plastică figurativă, zugrăvind personaje care aparţin altei lumi. Practic, Elena Lupaşcu mizează în această expoziţie, pe poveste. Există credinţa, care ţine de eres, potrivit căreia unii morţi se transformă în stafii. Elena Lupaşcu a dat contur fizic acestor făpturi halucinante încercând să redea în imagini plastice, posibile explicaţii pentru condiţia lor spirituală ambiguă. Sunt fiinţe care animă o lume stranie şi obscură, care au rătăcit drumul spre cerul de lumină. Artista explica la vernisaj că personajele ei se simt sufocate negăsindu-şi locul lor de odihnă şi vin să bântuie lumea terestră nu pentru a-i speria pe cei vii, ci pentru a le cere ajutorul. Un imaginar cu personaje fantasmagorice despre care deducem că nu reuşesc să se desprindă de teluric, cele mai multe dintre ele din cauza faptului că au iubit foarte mult viaţa: ele sunt dominate de dorul de a zâmbi, de a dansa, de a se juca, de a cunoaşte pasiunea erotică. Sunt personaje orfice şi onirice pentru că visul este poartă de deschidere spre altă realitate. Ele nu sunt nici groteşti, nici înspăimântătoare, sunt câteva figuri cu note tulburătoare de tragism, iar altele sunt chiar nostime fiind prezentate în secvenţe burleşti, dar însuşirea specifică predominantă este cea a nostalgiei. Elocvente sunt şi titlurile lucrărilor: Foc, Dans, Sarcasm, Regret, Dialog...

Se poate înţelege că mesajul expoziţiei nu este încărcat de pesimism şi din cromatica aleasă, lucrările realizate în tehnică mixtă, ulei cu acrylic sunt caracterizate de culori vii şi luminoase. Elena Lupaşcu deşi se află în zona căutărilor, este realmente talentată. Ea se manifestă pe pânze cu multă fantezie, se remarcă printr-o forţă deosebită, elementul esenţial care o caracterizează atât ca aparenţă frumoasă şi feminină dar totodată şi ca artistă, fiind focul ca simbol al purificării şi energiei dătătoare de viaţă. Dealtfel în tabloul cu influenţe cubiste, intitulat „Foc”, am putea decripta chiar şi un subtil autoportret.

Notă Fotografia de la vernisaj (foto 1) de Constantin Broşu.
Mai multe fotografii de la vernisaj aici