Teureongkeu (2024; film cunoscut mai bine cu titlul tradus în
engleză, The trunk, iar în limba
română a apărut cu titlul Bagajul)
este o miniserie de tip k-drama (k-dramas sunt seriale TV, realizate în Coreea
de Sud, vorbite în coreană). Povestea din cele opt episoade se bazează pe
romanul omonim al scriitoarei Kim Ryeo-ryeong, la scenariu contribuind și Park
Eun-Young, cinematografia este realizată de Park Jang-hyuk, iar regia este
semnată de Kim Kyu-tae.
Mai mult decât telenovelă, Bagajul este o dramă psihologică, cu doze
consistente de mister, și cu ușoare accente de thriller polițist. Personajul
principal este Han Jeong-won (interpretare memorabilă, de mare intensitate, a
lui Gong Yoo) – un bărbat înalt, chipeș, în jur de 35-40 de ani, având o
carieră strălucită ca producător de muzică. Han Jeong-won locuiește într-o vilă
de lux (moștenire de la tatăl său), dar eleganța decorurilor minimaliste nu
atenuează tristețea interioarelor sumbre și claustrofobe. Scara, mai mult o
rampă imitând șurubul lui Arhimede, mi-a amintit de grafica artistului
neerlandez M.C. Escher.
Sufletul protagonistului este pătruns de spleen. Divorțul de dată recentă îi sporește depresia. Femeia cu care a fost prieten încă din copilărie, pe care la maturitate a iubit-o cu ardoare, Lee Seo-yoon (interpretare remarcabilă – Jung Yun-Ha),
continuă să-l învinovățească pentru o tragedie care le-a marcat căsnicia. La scurt timp după divorț, ea se recăsătorește cu un bărbat mai tânăr decât ea, Yun Ji O (interpretare, Jo Yi-Gun). Cu toate acestea, Lee îi oferă lui Han șansa iertării și împăcării, cu condiția unui pact: să accepte să se căsătorească, prin intermediul unei agenții secrete care contracta căsătoriifictive, și să trăiască timp de un an cu „noua” lui soție... Lee, o arhitectă cu o fantezie debordantă (inclusiv casa lui Han a fost reamenajată după ideile ei avangardiste) este o femeie dominatoare, înnebunită să dețină controlul, seducătoare și fascinantă, dar frumusețea ei este glacială. A-l obliga pe fostul soț să se căsătorească, fie și pentru un termen scurt, cu o femeie aleasă de ea, este un act prin care își manifestă supremația. Astfel, din oferta agenției de căsătorii de conveniență, Lee o alege ca soție pentru fostul ei soț pe cea care i s-a părut a fi docilă și insignifiantă, pe Noh In-Ji (rafinată și nuanțată interpretarea actriței Seo Hyun-jin). Han e vexat de absurditatea propunerii lui Lee, dar în cele din urmă cedează insistențelor și manipulărilor ei. Un vechi proverb românesc descrie perfect situațiile care vor urma: socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg... Apropiată ca vârstă de Lee și Han, Noh In-Ji nu trece neobservată, fiind o femeie atrăgătoare, stilată, sofisticată, misterioasă. Han și Noh încep o relație convențională, dar motivațiile amândurora sunt mai ales de ordin psihologic: la început, pentru amândoi falsa căsătorie reprezintă un exercițiu în lupta cu fantomele trecutului. Când doi oameni conviețuiesc, chiar dacă sunt doi străini, confesiunile sunt inevitabile. Emergența experiențelor celuilalt echivalează cu descoperirea propriului sine; și cum între Han și Noh există suficiente compatibilități, treptat se declanșează atât atracția fizică, cât și cea sufletească. Însă în proaspătul cuplu nu lipsesc suspiciunile, motivele de gelozie și tensiunile, iar viitorul lor împreună este discutabil. Chimia între cei doi actori este vibrantă; interpretările ambilor actori sunt admirabile, fiind capabili să exprime o varietate de trăiri în cuvinte puține, mai mult prin gesturi și priviri.
The
trunk nu este o miniserie perfectă, dintre cusururi menționez: multe
personaje secundare au rămas insuficient dezvoltate; ultimele două episoade conțin
momente melodramatice; jocul actorilor din rolurile secundare e uneori șarjat;
finalul cvasi-edulcorat. Ritmul lent nu m-a deranjat, dar sunt câteva secvențe statice
lungite nejustificat. Anumiți spectatori s-au declarat un pic iritați de
întoarcerile și înaintările în timp. Dar analepsele și prolepsele generează o
dinamică bună, în plus, activează puterea de concentrare a spectatorilor.
Cu toate că ritmul e lent,
povestea nu e lipsită de suspans. Deși subțire, intriga polițistă funcționează
ca un liant între cele două cupluri (Han și Noh; Lee și Yun Ji O) și antrenează
aproape toate personajele secundare. Victima este Um Tae-seong (interpretare,
Kim Dong-won), un individ paranoic, cu antecedente penale, hărțuitor al lui Noh
In-Ji. Pentru experimentatul detectiv Kim Hyun-Choo (interpretare, Choi
Young-Joon), toți membrii cvadruplului amoros devin suspecți. Pe malul unui
superb lac, unde a fost găsit cadavrul, apa aduce și un misterios cufăr,
securizat cu un cifru puternic. Conținutul bagajului va demasca însă o suferință
traumatică, disimulată abil de unul dintre cele mai contrariante personaje ale
poveștii.
Titlul
Bagajul poate deruta, aruncă o pistă
falsă legată de importanța cufărului în ancheta criminalistică. În cele opt
episoade, sunt mult mai dese și mai bogate de sens referințele la somptuosul
candelabru din locuința lui Han. Într-o nuvelă a lui Lev Tolstoi, Stăpân și slugă, bogătașul Vasili,
rătăcind drumul pe un vifor cumplit, se tot învârte pe un câmp în jurul unei
tufe de peliniță pe care, într-un mod suprarealist, de la distanță, o confundă
cu un sat. Această peliniță din povestirea lui Tolstoi, ne explică scriitorul
american George Saunders, este „o plantă asociată cu amărăciunea, moartea,
vremurile de restriște, speranțele frânte”. „Pelinița este – afirmă mai departe
George Saunders – un «simbol» strălucitor și bizar, ce reprezintă mai multe
lucruri deodată. E un semn al zădărniciei [...] Ea amintește de natura nemilos
de egalitară a morții și de imposibilitatea de a o evita (o vede oriunde s-ar
duce, nu atât ostilă, cât indiferentă). Vasili se identifică cu ea, se vede pe
sine și pelinița ca fiind într-o dificultate similară ([...] la fel ca ea, și
el este singur, «în așteptarea morții inevitabile, apropiate și absurde».”*
Prin opulența sa, candelabrul din The
trunk se află în antiteză cu modestia tufei de peliniță. Totuși, ca
simbolistică îi seamănă: candelabrul, purtând amprentele violențelor extreme ce
au marcat copilăria lui Han, reprezintă „amărăciunea, moartea, vremurile de
restriște, speranțele frânte”. Acest obiect îi este realmente ostil lui Han, cu
toate acestea el nu are puterea de a-l înlocui, căci rănile sale din copilărie nu
s-au cicatrizat. Candelabrul este totodată „un «simbol» strălucitor și bizar”
al relației dintre Han și fosta soție... Dar, într-un ungher al casei, un
superb bonsai își întinde discret crengile spre o lucarnă, prin care se întrevede
petecul unui cer senin... Oglindește oare acest bonsai brațele unei noi iubiri?!...
În literatura română, H. Bonciu publica în
1934 romanul Bagaj.... Pompiliu
Constantinescu găsea în Bagaj pagini
de „o claritate de halucinație, o senzație de vis cu ochii deschiși”; pe Mihail
Sebastian îl uluiau pasagii cu „forță
de sumbră senzualitate”; iar Anton Holban s-a lăsat impresionat de cum Bonciu „știe
cum să alterneze umbrele și luminile, și cari sunt cuvintele cari sugerează și
desprind melancolii”. Claritatea de
halucinație, senzația de vis, forța senzualității sumbre, jocul de lumini și umbre, melancolia – toate se află printre
atributele miniseriei sud-coreene... Sunt fascinată de coincidențe, dar
obiectiv vorbind, Bagajul... lui H.
Bonciu este dedicat iubirii fizice, iar explicația titlului The trunk constă în faptul că fiecare
personaj al cvadruplului amoros (Han, Lee, Noh, Yun) poartă în suflet un bagaj
burdușit cu răni și deziluzii. Dar visele liniștite și iubirea sinceră ar putea
face povara mai ușoară...
Notă
*George
Saunders, O baie în iaz, pe ploaie. O
lecție despre scris, citit și viață de la patru maeștri ruși ai prozei scurte,
traducere din limba engleză de Iulian Bocai, București, Editura Trei, 2024
(articol publicat de Violeta Savu la rubrica „Realitatea paralelă”, în numărul 666 al Revistei „Ateneu”, februarie 2025,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu