Cei mai mulți dintre spectatorii
filmului Miracol (2021; regie și
scenariu de Bogdan George Apetri), ne-am întrebat ușor nedumeriți: care a fost miracolul? Unii au considerat că titlul ar
putea fi o capcană. Dar aproape toți am fost de acord că filmul are mister și
spune o poveste captivantă. De fapt, thrillerul psihologic Miracol este compus din două povești, care se întrepătrund.
Prima parte relatează povestea
tragică a Cristinei Tofan (Ioana Bugarin), o tânără de 19 ani care s-a adăpostit,
din cauza unui secret teribil, în spațiul auster al unei mănăstiri de maici.
Deși este îmbrăcată în haine călugărești, ea încă nu a fost „tunsă în monahie”,
este novice. Despre Cristina Tofan nu
aflăm prea multe, dar deducem că ori nu mai are părinți în viață, ori provine
dintr-o familie modestă, căci spre deosebire de alte maici, ea nu deține un
telefon mobil, iar pentru drumul de la mănăstire până la spitalul din oraș, este
ajutată de o altă tânără, monahia Mina, cu numele civil de Mihaela Albu (Nora
Covali). Aceasta apelează la fratele ei, Albu (Valeriu Andriuță),
un taximetrist de cursă lungă, care o va transporta gratuit pe Cristina. Pe
drum, domnul Albu îl va lua în mașină și pe doctorul Ivan, personaj cu rol
simbolic psihopomp. Cu puțin timp înainte de intrarea în oraș, fata îi solicită
șoferului să oprească lângă un câmp, pentru a se schimba de haine. În mediul
citadin, Cristina renunță la aspectul monahal, refuzând să-și etaleze caracterul
religios. Fire profund interiorizată, își cumpănește bine răspunsurile, evitând
polemicile. După vizita la spital, tânăra îl caută prin oraș pe iubitul ei, dar
nu-l găsește nici la locul de muncă, nici la domiciliul unde descoperă despre
el adevăruri care o descumpănesc. Decepționată, ia decizia să se întoarcă la
mănăstire, dar în loc să-l aștepte pe taximetristul Albu, așa cum fusese
convenția, ea va lua la întâmplare un taxi; alegere ce se va dovedi nefastă.
Șoferul Batin (Cezar Antal) pare la început un bărbat serios, amabil, chiar alarmant de prietenos. În realitate, este
un obsedat sexual, care o va agresa într-un mod odios. Natura devine ea însăși
ostilă: este excelent filmată o furtună declanșată parcă din senin. Regizorul reflectă
violența cu economie de mijloace vizuale, în schimb sunetele sunt infernale, înfiorătoare.
Țipetele redate m-au făcut să-mi amintesc de un mai vechi film american, Blow out (1981; regie Brian de Palma),
care redă povestea unui inginer de sunet, interpretat de John Travolta, ce
înregistrează accidental vibrațiile
sonore ale unei crime.
A doua parte a filmului prezintă povestea
inspectorului de poliție Marius Preda (Emanuel Pârvu), care anchetează agresiunea
gravă comisă asupra Cristinei Tofan. Mergând pe urmele tinerei, el ajunge să
facă cercetări și la mănăstire, unde se izbește de închistarea măicuțelor,
cărora le adresează indiscret, dintr-un motiv personal, întrebări și din afara
sferei de interes a anchetei. El se arată intolerant față de evlavia și obiceiurile
călugărițelor, intransigent față de greșelile lor, deși el însuși nu este imaculat
nici în viața personală, nici la serviciul unde este capabil să încalce legea.
Bogdan George Apetri ne invită
nu doar să privim derularea unor imagini, ci să reflectăm la drama expusă, să observăm
misterioasele conexiuni dintre personaje, să ne punem întrebări despre motivațiile
lor și despre procesele de conștiință. Dar invitația este și de a reflecta la
semnificația titlului Miracol.
Romancierul și gânditorul creștin C.S. Lewis a scris o carte întreagă despre miracole. El considera că folosim cuvântul minune sau miracol
pentru „a denumi o interferență a puterii supranaturale cu Natura. Dacă pe
lângă Natură nu există și altceva care ar putea fi numit Supranaturalul, nu ar
putea exista miracole”. În același studiu apologetic, am găsit un fragment care
m-a încurajat să identific în film însemne ale miracolului. „Prin definiție, miracolele trebuie să întrerupă
mersul obișnuit al Naturii, dar, dacă sunt reale, ele trebuie, în însuși actul
acesta, să afirme cu atât mai mult unitatea și autoconsecvența realității
totale la un nivel mai profund. Ele nu vor fi ca niște calupuri aprozodice de
proză care sfărâmă unitatea unui poem; vor fi asemenea acelei îndrăzneli
metrice culminante care, chiar dacă nu-și găsește echivalentul nicăieri în
poem, totuși, ivindu-se exact unde se ivește și săvârșind exact ce săvârșește,
este (pentru cei ce înțeleg) suprema revelație a unității concepției poetului.”
(C.S. Lewis, în volumul Despre miracole;
Cele patru iubiri; Problema durerii, București, Ed. „Humanitas”, traducere
de Sorin Mărculescu și Vlad Russo, 2017). Dacă ne vom întoarce la film, vom observa
acea îndrăzneală de care vorbea C.S.
Lewis și vom fi seduși de poezia a
două imagini supranaturale: una e legată de viață și de apă; cealaltă, de moarte
și de pământ.
Unitatea stilistică, interpretările
actoricești excelente (Ioana Bugarin impresionează prin mimică și tăceri
expresive, Emanuel Pârvu prin efervescență și aplomb; rolurile secundare au
fost interpretate fără cusur), imaginile în care e folosită foarte bine lumina
(director de imagine, Oleg Mutu), transmiterea emoțiilor prin sunete, alternarea
planurilor (rural/ citadin, natural/ supranatural, laic/ monahal, real/ imaginar),
suspansul și tensiunea psihologică fac din „Miracol” un film remarcabil.
Miracol a cucerit inimile spectatorilor, dar a convins și critica
de specialitate, fiind câștigătorul Premiului
Zilelelor Filmului Românesc, la secțiunea lungmetraj, TIFF 2022. Filmul a avut
un succes deosebit și peste hotare: a primit Premiul criticii la CineEast 2022, a beneficiat de numeroase
cronici elogioase, semnate de reputați critici, în publicații precum The New York Times, Variety, RogerEbert.com, C’est quoi le cinema?, Movie Nation ș.a.
(articol publicat de Violeta Savu la rubrica „Realitatea paralelă”, în numărul 638 al Revistei „Ateneu”, octombrie, 2022)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu