 |
| Chris Tanasescu MARGENTO |
Cu certitudine, Chris Tanasescu, alias Margento, e un maestru al provocărilor.
Cunoscut poet performer în țară, și cel puțin la fel de mult în Statele Unite
ale Americii și Canada, unde își desfășoară activitatea de profesor de
„discipline umaniste digitale”, la universitatea din Ottawa, este și un
neobosit și inspirat traducător. Ultima sa ispravă,
o antologie pe care o coordonează, despre care ne spune că este „asamblată
computațional”, se numește „Noi poeți «americani» poeți străini”/ „«US»
Poets Foreign Poets”, publicată recent la Editura „frACTalia”. Din
echipa de traducători au făcut parte Chris Tanasescu, Raluca Tanasescu, Marius
Surleac. Alături de notele de subsol, cuvântul înainte, scurtele biografii ale
autorilor prezenți în culegere, analiza „grafurilor și expansiunea corpusului”,
realizate de antologator, aparatul critic este asigurat de prezentările făcute
de Antonio Patraș și Christopher Funkhouser pe coperta IV și postfața lui Ion
Bogdan Lefter, „«Americani», adică «străini» sunt poeții toți sau Noi isprăvi
ale lui Chris Tanasescu/MARGENTO”. Criticul, eseistul, universitarul Ion Bogdan
Lefter ne atrage atenția asupra a „trei (dintre mai multe) chei de lectură”: „ca
sondaj în poezia americană a perioadei, excurs practic într-o realitate
literară vie, în plină efervescență; ca explorare din perspectivă preponderent
teoretică a unor soluții diverse de generare și de asamblare a textelor; și ca
nouă etapă din evoluția unui anumit autor, și anume Chris Tanasescu”.
Cartea cuprinde două capitole principale, poeții sunt împărțiți în două
tabere distincte, „digitali” și „de pagină” („Digital poets”, „Page poets”
–volumul este bilingv, în română și engleză); la acestea se adaugă un fascicul cu
o preocupare mai veche a lui Margento, poemul
graf. În „Explorări și expansiuni ale corpusului prin algoritmi ai
poemului-graf” îl întâlnim și pe Șerban Foarță, mentorul spiritual al editurii
frACTalia (merită reamintit aici volumul său de versuri purtând același titlu).
Întorcându-ne la cele două categorisiri, probabil că vor fi unii cititori
care nu-i vor „priza” pe digitali. Poezia experimentală, la fel cum se întâmplă
cu muzica clasică contemporană, are un public destul de restrâns. Poeții
digitali sunt niște vrăjitori ai
computerelor, ai limbajelor informaționale. Atât autorii, cât și traducătorii au
apelat la tot felul de algorimi, aplicații, programe, ce unora le vor părea
bizare: BigData, Botnik, GTR Language Workbench, Automate Spawning Perigram
Reader etc.
Pentru cineva care nu este acomodat cu poezia computațională (recunosc, cu
modestie, nu mă număr printre cunoscători), primul capitol este plin de tot
felul de semne la prima vedere indescifrabile, arătând să zicem ca niște rune, sau ca și cum în programul de
editare s-a întâmplat ceva și computerul a generat erori (cărui editor nu i se
poate întâmpla?!). Însă cine se va bucura de tentația jocului, nici nu-i nevoie
să fie un inițiat pentru a ajunge la substanța poetică. Până la urmă, dacă
săpăm mai adânc, câteva rădăcini le-am putea găsi și în caligramele lui
Apollinaire, însă acelea erau grafice, cu contururi precise. Ceea ce nu se
întîmplă, spre exemplu la Alan Sondheim, în poezia sa „zz”, un vers poate arăta
așa: „beneath or within the tight, l l / _ ' l l/ _ ' l ' _ \l/l _ l l l/”, în
traducere: „dedesubt sau înăuntrul strâmtei l l / _ ' l l/ _ ' l ' _ \l/l _ l l
l/” Mare pișicher Alan Sondheim, codul său nu-i deloc complicat, poemul e de
fapt o cimilitură grozavă, cititorul fiind indirect invitat să înlocuiască acel
„cod” (echivalentul unor banale puncte de suspensie) cu un cuvânt. Dacă
intuiția lectorului funcționează, distracția-i asigurată:
„Ești tot mai apropiat de Jennifer și de l l / _ ' l l/ _ ' l ' _ \l/l
_ l l l/ / ' _ \ / _ \ \ /\ / / ei? Te-ai
topit în pielea lui Julu
pentru totdeauna...”
Sigur că ne-am fi gândit, chiar dacă nu am fi citit aparatul critic
menționat anterior, și la colaje, la Dada... Sau poate gândul ne va purta la E.
E. Cummings, care se juca dezarticulând sintaxe, tăind cuvinte, deschizând paranteze
interioare, inovând punctuația și așezarea în pagină etc. Cităm din poemul „AND
1925” (E. E. Cummings): „LISN bud LISN/ dem/ gud/ am/ lidl yelluh bas/ tuds
weer goin/ duh SIVILEYEzum” („ASCULT ia ASCULTĂ/ afur/ siții/ ăș/ dă galbini/
ceo săi/ țivILIZĂmnoi” (traducere de Constantin Abăluță și Șt. Stoenescu). Iar
la mIEKAL aND, avem: „Mân/ cai/ aș și-ngrădi/ na ei de mumă/ frumoasă ca crinii
sume/ țiți a țâță” sau la David Jhave Johnston: „hélas, papirus/ urmă/
neadulmecată, scâncete/ de mermoașbetrân/ salvări lunecând-favuride/ bufnind în
RVA,/ astyanax”
Dacă nu vă lăsați seduși de „poeticile combinatorice” (ceea ce ar fi cred
eu, o pierdere), antologia merită parcursă de orice iubitor de poezie.
Antologatorul acordă poeților de pagină,
adică poeziei contemporane scrise în tehnicile tradiționale, un spațiu mult mai
larg. Avem șansa de a ne familiariza cu opera unor autori care au în palmares
premii internaționale, spre exemplu Charles Wright, Philip Levine, Gary Snyder sunt
deținători de Pulitzer. Cine nu a auzit oare de marele beatnik Gary Snyder?
Din selecțiile Charles Wright, am constatat că autorul utilizează metafore
și simboluri, raportează partea la întreg și viceversa. La Philip Levine,
imagistica bogată creează o atmosfera specială, folosind metafora și alegoria, sunt
exprimate emoții, nostalgii sfâșietoare.
Să zăbovim puțin asupra inopinatului US, din titlul în limba engleză... Nu
i-aș putea explica mai bine polisemantica, fără echivalent în limba română, decât o face I. B. Lefter: „Titlul
românesc nu are cum să echivaleze ambiguitatea ludic-orgolioasă din englezește
căci US-ul din «US» Poets Foreign Poets,
marcat prin ghilimele emfatice, poate fi citit și ca semnalare a ariei de
cercetare geo-culturală, ca «United States», dar și ca pronume personal, ca
«NOI», «noi» cei din carte, deci nu doar «ei», americanii selectați, ci și
Chris Tanasescu/ MARGENTO, autorul/grupul/«graf»-ul în care «ei» sunt
absorbiți, metabolizați, integrați”.
Este remarcabil faptul că Jerome Rothenberg a fost influențat de „diverse
mișcări culturale, precum mișcarea dada, cultura indiană nord-americană,
șamanismul lui Mircea Eliade, literatura japoneză, de legăturile sale familiale
cu diverse comunități evreiești din Europa de est, precum și o gamă largă de
poetici tribale”. Indubitabil, lui Rothenberg nu-i este străină deloc mișcarea
Dada, are un cult pentru Tristan Tzara, e fermecat de Moinești și de ținutul
Bucovinei: „trist în lumea lui/ sau în a ta/ el umblă ani pe lângă/ crinii
economici/ explorează misterele pâinii/ un arhanghel de ceară/ stă pe limba
lui/ mâinile lui reci uscate/ lipsite de apă/ în camera de sub
camera/ unde stătea Lenin/ arome din Bucovina se-adună/ Moinești cu mămăligă/
brânza brânză/ petrol/ roșcatul leah/ ca un lup flămând/ lumea din visul lui e/
dada/ dada gheață/ dada pian/ dada oare/ dada lacrimi/ dada pendul/ dada
vanilie/ dada don quijote/ dada umed/ dada arhipelag/ dada farmacie/ dada
sexenal/ dada dihotomic/ dada dicroic/ dada dicrotic/ dada didactic/ dada
didelfic/ dada diluvial/ dada dingdong”.
Martin Woodside, un prolific traducător, a „alcătuit două volume de poezie
românească în traducere engleză: Of
Gentle Wolves, antologie de poezie românească contemporană și, împreună cu
MARGENTO, Athanor & Other Pohems,
un volum de poeme alese din opera marelui suprarealist Gellu Naum”. În
creațiile sale, Woodside se distinge printr-o poezie narativă, lui îi place să
spună o poveste, cochetând cu anecdota, frapând prin curajoasele asocieri dintre
carnal și spiritual.
Dintre poeții de pagină mi-au mai
atras în mod deosebit atenția Lyn Hejinian, Alice Notley, David Baker, John
Taylor, G.C. Waldrep, Ilya Kaminsky, Rachel Galvin, Fady Joudah.
Antonio Patraș a descris cartea drept „un eveniment editorial fără
precedent în spațiul culturii noastre”.
„Noi poeți «americani» poeți străini”/ „«US» Poets Foreign Poets” ne
demonstresză că poezia poate fi și un joc, făcut nu doar din/prin cuvinte, ci
și unul cu semne. În fond,
computerele pot fi programate prin utilizarea de limbaje. Academicianul Solomon Marcus spunea că „este de neimaginat
traducerea în limbajul comun a unui text poetic sau a unei formule matematice”.
(Violeta Savu, în Revista „Ateneu”, octombrie 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu