Despre zbor, îmbrățișare și taină

Albastru la a treia ediție

creditfoto: VEM

Nicolae Fleissig. Fluturii lui George Apostu și cei ai lui Nicolae Fleissig și-au împletit aripile lor subțiri și zboară împreună pe o semilună cioplită în lemn de stejar. Inima lui Fleissig se zbate când amintirile cu prietenul său se lipesc de retină. Zborul e șansa de a fi aici și acolo, de a te întoarce în trecut și mai ales de a plonja în alte lumi viitoare, mai luminoase, mai pline de viață. Inima bate puternic și sacadat până când iese din piept. În coșul pieptului de artist e suferință, dar și speranță. Gândul pozitivist care trezea cândva poetul urbei se lipește cu foiță de aur pe lemnul de mangrove. Un zbor utopic, o piramidă abstractă, o formulă pentru aerare și respirație albastră a frumuseții. Inima vibrează. Inelele stejarului au ieșit la egalitate cu vasele coronare. Sângele curge albastru.

Min-Chin Tung. Îmbrățișare interioară. „Între”, pentru că e preocupat de legătura dintre vechi și nou, natural și artificial, vizibil și invizibil, spune artistul. Dar poate că e un astfel de între: lupta dintre eul din trecut și eul din prezent, depășirea eului din prezent de unul idealist, din viitor. O tensiune dată de antiteza eu și non-eu. Luăm pulsul stărilor din exterior cu ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, cu frământările care ne compun, descompun și recompun sufletește. Dacă ne rotim, așa cum o facem pentru a privi sculpturile lui Min, încercând să prindem ideile din toate direcțiile și în toate sensurile, avem o șansă. Nu tot ceea ce ne este exterior ne atinge. Ne învelim în propriile cugetări. A medita e un mod de viață. Și uneori, de fapt foarte adesea, e unica șansa de a supraviețui nimicului, neantului.

Marko Vuksa. Reflexivitate, simplitate și taină. Marko Vuksa nu știu dacă putem să-l înțelegem, doar să-l simțim prin liniște și epidermă. Simț tactil. Urme fragile de cerneală albastră în desene asemănătoare celor rupestre. Pe sculpturile inspirate, spune artistul, de arhitectura locului. Dar negrul din lemnul ars s-a iluminat până-ntr-atât încât are acum culoarea pielii. Lemnul crăpat e schimbat cu unul șlefuit până la catifelare. Tehnica suspendării și ideea susținerii prismei pe latura ei aparent cea mai fragilă fac legătura între arhitectura veche și gândirea modernă, abstractă a artistului. 

(articol publicat de Violeta Savu, în Revista Vitraliu, nr. 51, octombrie 2019)

Notă:  „Programul de Rezidențe artistice de sculptură “Albastru” are ca principal scop constituirea unei colecții valoroase de sculptură contemporană în lemn ce vizează reorganizarea și amenajarea spațiului expozițional „Muzeul în aer liber” al Centrului de Cultură „George Apostu”, un important monument de for public. 

Artiști rezidenți în 2019: Nicolae Fleissig, Min-Chin Tung, Marko Vuksa. Curatorul programului pentru fiecare ediţie a fost artistul Maxim Dumitraş.