US, Dada, Moinești cu mămăligă

Chris Tanasescu
MARGENTO

Cu certitudine, Chris Tanasescu, alias Margento, e un maestru al provocărilor. Cunoscut poet performer în țară, și cel puțin la fel de mult în Statele Unite ale Americii și Canada, unde își desfășoară activitatea de profesor de „discipline umaniste digitale”, la universitatea din Ottawa, este și un neobosit și inspirat traducător. Ultima sa ispravă, o antologie pe care o coordonează, despre care ne spune că este „asamblată computațional”, se numește „Noi poeți «americani» poeți străini”/ „«US» Poets Foreign Poets”, publicată recent la Editura „frACTalia”. Din echipa de traducători au făcut parte Chris Tanasescu, Raluca Tanasescu, Marius Surleac. Alături de notele de subsol, cuvântul înainte, scurtele biografii ale autorilor prezenți în culegere, analiza „grafurilor și expansiunea corpusului”, realizate de antologator, aparatul critic este asigurat de prezentările făcute de Antonio Patraș și Christopher Funkhouser pe coperta IV și postfața lui Ion Bogdan Lefter, „«Americani», adică «străini» sunt poeții toți sau Noi isprăvi ale lui Chris Tanasescu/MARGENTO”. Criticul, eseistul, universitarul Ion Bogdan Lefter ne atrage atenția asupra a „trei (dintre mai multe) chei de lectură”: „ca sondaj în poezia americană a perioadei, excurs practic într-o realitate literară vie, în plină efervescență; ca explorare din perspectivă preponderent teoretică a unor soluții diverse de generare și de asamblare a textelor; și ca nouă etapă din evoluția unui anumit autor, și anume Chris Tanasescu”.

Cartea cuprinde două capitole principale, poeții sunt împărțiți în două tabere distincte, „digitali” și „de pagină” („Digital poets”, „Page poets” –volumul este bilingv, în română și engleză); la acestea se adaugă un fascicul cu o preocupare mai veche a lui Margento, poemul graf. În „Explorări și expansiuni ale corpusului prin algoritmi ai poemului-graf” îl întâlnim și pe Șerban Foarță, mentorul spiritual al editurii frACTalia (merită reamintit aici volumul său de versuri purtând același titlu).

Întorcându-ne la cele două categorisiri, probabil că vor fi unii cititori care nu-i vor „priza” pe digitali. Poezia experimentală, la fel cum se întâmplă cu muzica clasică contemporană, are un public destul de restrâns. Poeții digitali sunt niște vrăjitori ai computerelor, ai limbajelor informaționale. Atât autorii, cât și traducătorii au apelat la tot felul de algorimi, aplicații, programe, ce unora le vor părea bizare: BigData, Botnik, GTR Language Workbench, Automate Spawning Perigram Reader etc.

Pentru cineva care nu este acomodat cu poezia computațională (recunosc, cu modestie, nu mă număr printre cunoscători), primul capitol este plin de tot felul de semne la prima vedere indescifrabile, arătând să zicem ca niște rune, sau ca și cum în programul de editare s-a întâmplat ceva și computerul a generat erori (cărui editor nu i se poate întâmpla?!). Însă cine se va bucura de tentația jocului, nici nu-i nevoie să fie un inițiat pentru a ajunge la substanța poetică. Până la urmă, dacă săpăm mai adânc, câteva rădăcini le-am putea găsi și în caligramele lui Apollinaire, însă acelea erau grafice, cu contururi precise. Ceea ce nu se întîmplă, spre exemplu la Alan Sondheim, în poezia sa „zz”, un vers poate arăta așa: „beneath or within the tight, l l / _ ' l l/ _ ' l ' _ \l/l _ l l l/”, în traducere: „dedesubt sau înăuntrul strâmtei l l / _ ' l l/ _ ' l ' _ \l/l _ l l l/” Mare pișicher Alan Sondheim, codul său nu-i deloc complicat, poemul e de fapt o cimilitură grozavă, cititorul fiind indirect invitat să înlocuiască acel „cod” (echivalentul unor banale puncte de suspensie) cu un cuvânt. Dacă intuiția lectorului funcționează, distracția-i asigurată:

„Ești tot mai apropiat de Jennifer și de l l / _ ' l l/ _ ' l ' _ \l/l

 _ l l l/ / ' _ \ / _ \ \ /\ / / ei? Te-ai topit în pielea lui Julu

pentru totdeauna...”

Sigur că ne-am fi gândit, chiar dacă nu am fi citit aparatul critic menționat anterior, și la colaje, la Dada... Sau poate gândul ne va purta la E. E. Cummings, care se juca dezarticulând sintaxe, tăind cuvinte, deschizând paranteze interioare, inovând punctuația și așezarea în pagină etc. Cităm din poemul „AND 1925” (E. E. Cummings): „LISN bud LISN/ dem/ gud/ am/ lidl yelluh bas/ tuds weer goin/ duh SIVILEYEzum” („ASCULT ia ASCULTĂ/ afur/ siții/ ăș/ dă galbini/ ceo săi/ țivILIZĂmnoi” (traducere de Constantin Abăluță și Șt. Stoenescu). Iar la mIEKAL aND, avem: „Mân/ cai/ aș și-ngrădi/ na ei de mumă/ frumoasă ca crinii sume/ țiți a țâță” sau la David Jhave Johnston: „hélas, papirus/ urmă/ neadulmecată, scâncete/ de mermoașbetrân/ salvări lunecând-favuride/ bufnind în RVA,/ astyanax” 

Dacă nu vă lăsați seduși de „poeticile combinatorice” (ceea ce ar fi cred eu, o pierdere), antologia merită parcursă de orice iubitor de poezie. Antologatorul acordă poeților de pagină, adică poeziei contemporane scrise în tehnicile tradiționale, un spațiu mult mai larg. Avem șansa de a ne familiariza cu opera unor autori care au în palmares premii internaționale, spre exemplu Charles Wright, Philip Levine, Gary Snyder sunt deținători de Pulitzer. Cine nu a auzit oare de marele beatnik Gary Snyder?

Din selecțiile Charles Wright, am constatat că autorul utilizează metafore și simboluri, raportează partea la întreg și viceversa. La Philip Levine, imagistica bogată creează o atmosfera specială, folosind metafora și alegoria, sunt exprimate emoții, nostalgii sfâșietoare.

Să zăbovim puțin asupra inopinatului US, din titlul în limba engleză... Nu i-aș putea explica mai bine polisemantica, fără echivalent în limba română, decât o face I. B. Lefter: „Titlul românesc nu are cum să echivaleze ambiguitatea ludic-orgolioasă din englezește căci US-ul din «US» Poets Foreign Poets, marcat prin ghilimele emfatice, poate fi citit și ca semnalare a ariei de cercetare geo-culturală, ca «United States», dar și ca pronume personal, ca «NOI», «noi» cei din carte, deci nu doar «ei», americanii selectați, ci și Chris Tanasescu/ MARGENTO, autorul/grupul/«graf»-ul în care «ei» sunt absorbiți, metabolizați, integrați”.

Este remarcabil faptul că Jerome Rothenberg a fost influențat de „diverse mișcări culturale, precum mișcarea dada, cultura indiană nord-americană, șamanismul lui Mircea Eliade, literatura japoneză, de legăturile sale familiale cu diverse comunități evreiești din Europa de est, precum și o gamă largă de poetici tribale”. Indubitabil, lui Rothenberg nu-i este străină deloc mișcarea Dada, are un cult pentru Tristan Tzara, e fermecat de Moinești și de ținutul Bucovinei: „trist în lumea lui/ sau în a ta/ el umblă ani pe lângă/ crinii economici/ explorează misterele pâinii/ un arhanghel de ceară/ stă pe limba lui/ mâinile lui  reci  uscate/ lipsite de apă/ în camera de sub camera/ unde stătea Lenin/ arome din Bucovina se-adună/ Moinești cu mămăligă/ brânza brânză/ petrol/ roșcatul leah/ ca un lup flămând/ lumea din visul lui e/ dada/ dada gheață/ dada pian/ dada oare/ dada lacrimi/ dada pendul/ dada vanilie/ dada don quijote/ dada umed/ dada arhipelag/ dada farmacie/ dada sexenal/ dada dihotomic/ dada dicroic/ dada dicrotic/ dada didactic/ dada didelfic/ dada diluvial/ dada dingdong”. 

Martin Woodside, un prolific traducător, a „alcătuit două volume de poezie românească în traducere engleză: Of Gentle Wolves, antologie de poezie românească contemporană și, împreună cu MARGENTO, Athanor & Other Pohems, un volum de poeme alese din opera marelui suprarealist Gellu Naum”. În creațiile sale, Woodside se distinge printr-o poezie narativă, lui îi place să spună o poveste, cochetând cu anecdota, frapând prin curajoasele asocieri dintre carnal și spiritual.

Dintre poeții de pagină mi-au mai atras în mod deosebit atenția Lyn Hejinian, Alice Notley, David Baker, John Taylor, G.C. Waldrep, Ilya Kaminsky, Rachel Galvin, Fady Joudah.

Antonio Patraș a descris cartea drept „un eveniment editorial fără precedent în spațiul culturii noastre”.

„Noi poeți «americani» poeți străini”/ „«US» Poets Foreign Poets” ne demonstresză că poezia poate fi și un joc, făcut nu doar din/prin cuvinte, ci și unul cu semne. În fond, computerele pot fi programate prin utilizarea de limbaje. Academicianul Solomon Marcus spunea că „este de neimaginat traducerea în limbajul comun a unui text poetic sau a unei formule matematice”.  

(Violeta Savu, în Revista „Ateneu”, octombrie 2018)

Zone de creație

Lucrări de Marius Crăiță Mândră,Vasile Crăiță Mândră și Geanina Ivu
(Imagine din expoziție)

În perioada 26 septembrie-3 octombrie s-a desfãșurat, în localitatea Bogdana, județul Bacãu, simpozionul „Zone strategice de creație «Centenar»“, sub mottoul „pe urmele rãzeșilor lui Ștefan cel Mare“. Simpozionul a fãcut parte din „sfera manifestãrilor dedicate de Consiliul Județean Bacãu și Asociația Culturalã, Educaționalã, Umanitarã «Zaharia'Art»“ Centenarului. Coordonatorul acestui proiect a fost Geanina Ivu; asistent proiect, Maria Vlad. Simpozionul a fost gãzduit la Pensiunea „Ferma Veche“, situatã la marginea pãdurii încã înverzite la început de toamnã, doar vârfurile frunzelor fiind ușor îngãlbenite. A fost locul unde, vreme de o sãptãmânã, opt artiști profesioniști au pictat. Activitãțile din simpozion au fost reflectate fotografic de Viorel Cojan și Geanina Ivu. Lucrãrile au fost expuse la Galeriile „Frunzetti“, vernisajul a avut loc pe 26 octombrie. Pe lângã tablourile și fotografiile realizate la Bogdana, de plasticienii Vasile Crãițã Mândrã, Elena Samburic, Viorel Cojan, Ion Mihalache, Marius Crãițã-Mândrã, Geanina Ivu, Luminița Radu, Bianca Rotaru, Bogdan Antochi, în expoziție au fost panotate și lucrãri ale regretatei pictorițe Viorica Zaharia. 

Viorica Zaharia

În acest simpozion, m-am alãturat celor nouã artiști, având șansa unicã de a urmãri etapele unui proces de creație plasticã. Conceperea unui tablou începe, cu siguranțã, chiar înaintea alegerii spațiului de lucru, dar ochiul meu fizic a putut urmãri doar din exterior acest proces. Fiecare pictor și-a ales, cu freamãt, „zona de lucru“, „zona de creație“, unii gãsindu-și, mai repede decât alții, un spațiu compatibil. Au fost pictori care au lucrat, fãrã a se incomoda, unul în apropierea altuia, dar câțiva dintre ei au simțit nevoia de izolare, alții de spații cât mai largi (unul dintre pictori a pictat la marginea unei livezi de meri). S-a creat o efervescențã cu totul specialã, s-a lucrat mult, imediat dupã micul dejun și cafeaua de dimineațã, uneori de o eventualã documentare (contemplarea naturii, fotografii, analiza micului, dar dichisitului muzeu etnografic din curtea pensiunii, lecturi, audiții muzicale, discuții despre artã etc.), toți pictorii se aflau în fața șevaletului, iar fotografii se înarmau cu aparatele de fotografiat. Am urmãrit fascinatã ritualul pregãtirii de lucru, alegerea culorilor, fixarea șevaletul în funcție de cãderea luminii. Și apoi, marea confruntare: artistul în fața pânzei albe. De cele mai multe ori, existã o inevitabilã spaimã, atât de hãu, cât și de infinit, pe care, în mod asemãnãtor, o trãim și noi scriitorii când ne aflãm în fața foii albe. Ușor, pictorii au depãșit acest prag, iar pânzele, dupã ce au fost atinse cu pensula, îmblânzite, au tot implorat mângâierea culorilor. Ceea ce s-a și sãvârșit. 

Chiar pe locul pensiunii, cândva a existat o fermã veche, pãstrându-se câteva elemente din vechea arhitecturã. Astfel, Bogdan Antochi, lucrând cu vopsele acrilice, a avut ocazia de a dezvolta o temã mai veche a sa, ziduri. 

Bogdan Antochi

Luminița Radu a lucrat colaj/ tehnicã mixtã. Având culori armonioase și odihnitoare pentru ochi, tablourile ei au „aer“, respirã, sunt poetice. 

Luminița Radu

Elena Samburic a lucrat în acrilice, inspiratã de vârtejul frunzelor moarte, de cerul albastru, una dintre lucrãri explodând energic de la galbenul foarte intens, o culoare reprezentativã în pictura artistei. 

Elena Samburic

Fotografiile expuse de Viorel Cojan sunt suprarealiste.

Viorel Cojan

În ulei, au lucrat Bianca Rotaru, Geanina Ivu, Marius Crãițã Mândrã, Vasile Crãițã-Mândrã și Ion Mihalache. 

Bianca Rotaru a optat pentru continuarea temei de la recenta sa expoziție, un studiu foarte bine gândit și transpus plastic despre mișcare. Sunt lucrãri care se remarcã prin dinamicã. 

Bianca Rotaru

 Picturile Geaninei Ivu abordeazã teme și motive etnografice, iar culorile se împletesc frumos, așa cum altãdatã o fãceau firele de urzealã în rãzboaiele de țesut ale bunicilor de la țarã. În subsidiar, e și o trimitere la dispariția unor tradiții. 

Geanina Ivu

Marius Crãițã-Mândrã a lucrat abstract, în stil minimalist, amintindu-ne parcã de versul lui Seferis: „Mai bunã-i o picãturã de sânge decât o cupã de cernealã“. În fondurile sale grizate, peisajul e psihedelic. 

Marius Crăiță Mândră

Dacã am pomenit de peisaj, trebuie spus cã aici au excelat, parcã luându-se la întrecere, Vasile Crãițã-Mândrã și Ion Mihalache. Culorile arãmii ale toamnei, amurgul de toamnã violet le regãsim deopotrivã în picturile celor doi. 

Ion Mihalache

Peisajele pictate de Ion Mihalache, în tușe de culoare groase și pãstoase, în care aproape poți simți suflarea vântului peste pãdure și iarba câmpului, sunt melancolice, vag angoasante. 

Marius și Vasile Crăiță Mândră

Eram de fațã atunci când Vasile Crãițã Mândrã îi mãrturisea fiului sãu, care picta în imediata vecinãtate, cã în tabloul sãu, doi stâlpi de beton s-au transformat în trunchiuri de copaci. Maestrul spunea cã se aflã în dilemã dacã sã intervinã sau nu asupra acestei metamorfoze. Sunt sigurã cã întrebarea era retoricã. Au rãmas trunchiurile de copaci, dând echilibru și imprimând un caracter ușor abstract întregii compoziții. Întâmplarea m-a fãcut sã mã gândesc la peisajele lui Vasile Crãițã-Mândrã, care au un specific al lor greu de explicat în cuvinte. Fiecare element: un trunchi de copac, o frunzã, cornișa unei clãdiri etc. are propriul sãu metabolism. Și poate aceasta ar fi o explicație pentru inefabilul din peisajele seniorului Crãițã-Mândrã. 

(articol semnat de Violeta Savu, în Revista „Ateneu”, octombrie 2018)

Fotografie de Viorel Cojan

O seară de poezie

Moment de la vernisajul expoziției, de la stânga la dreapta:
Vasile Crăiță-Mândră, Carmen Poenaru (președinte UAP Bacău),
Geanina Ivu, Violeta Savu

Afișul expoziției, concept: Viorel Cojan și Geanina Ivu
de la stânga la dreapta: Bianca Rotaru, Marius Crăiță-Mândră, Geanina Ivu,
Vasile Crăiță-Mândră, Elena Samburic, Ion Mihalache, Bogdan Antochi,
Luminița Radu, Violeta Savu, Viorel Cojan (mască lup)

Mai multe fotografii realizate pe perioada simpozionului și de la vernisajul expoziției se pot vedea pe pagina oficială Zaharia'Art https://www.facebook.com/ZahariaArt-2087685718211605/