Vernisaj Viorica Zaharia. Marea retrospectivă

Draga mea, de dincolo, prietenă
Înainte de fiecare vernisaj, cei care suntem prietenii Vioricăi încă mai aşteptăm un telefon de la ea, cu impulsul simplu, dar atât de convingător: "Hai la vernisaj!". Apoi, auzeai imediat râsul ei plin de viaţă... Haideţi la vernisaj! E vernisajul Vioricăi Zaharia, de care ne este dor. Ne este dor de artista Viorica Zaharia, ne este dor de buna ei dispoziţie, ne este dor de prietenia ei. Bucuria ei, tristeţile şi mângâierile, împlinirile şi uneori, nemărturisirile ei (cine nu pomeneşte în evocarea ei marea discreţie?!) - toate acestea, şi mai mult decât atât; marea ei inimă se reflectă în picturile la care a lucrat cu pasiune arzătoare, dar totodată cu deosebită atenţie, profesionalism, inteligenţă. De la o expoziţie la alta, Viorica Zaharia schimba registrele, de aceea expoziţia retrospectivă de vineri, care cuprinde peste 200 de picturi, este una în care întâlnim teme diverse. Ele cuprind partea cea mai frumoasă din viaţa unei artiste, al cărei zbor a fost frânt prea devreme... şi această frângere este revelată plastic. Artistă de mare sensibilitate, găsim în picturile ei un aer diafan şi enigmatic, culori care ne alină, dar şi multă siguranţă. Pictura Vioricăi Zaharia este de o rară frumuseţe, având calitatea deosebită de a îmbina armonios geometria cu graţia.
Fie că aţi cunoscut-o şi cu siguranţă aţi îndrăgit-o, fie că abia acum o descoperiţi, nu rataţi şansa să veniţi la vernisajul din 11 noiembrie, cu o rază de lumină caldă, pe care sigur o veţi avea în privire, când vă veţi afla în faţa unor picturi minunate. Viorica Zaharia, în marea ei generozitate, continuă să dăruiască. Lumină, culoare, fluturi, jocuri din lumea copilăriei, cifre, semne, sentimente, sentimente...

VERNISAJUL va avea loc vineri, 11 noiembrie, la Galeriile FRUNZETTI Bacău.


Concept/editare album și afiș: Geanina Ivu, Viorel Cojan
Curator expoziţie: Geanina Ivu
Organizator: Mihai Zaharia și Galeriile Frunzetti Bacău

Thomas Emmerling: Artiştii trebuie să fie uniţi



Eveniment Expoziţie Henri Matisse la Galeriile Alfa

În această toamnă, Bacăul a avut şansa unui eveniment artistic de excepţie: expoziţie Henri Matisse. Cum a fost posibil?  Prin intermediul pictoriţei Oana Ionel, plasticianul Dionis Puşcuţă a reuşit să ia legătura cu Thomas Emmerling, care a fost de acord să aducă la Galeriile Alfa din Bacău cele peste 120 de litografii şi desene Matisse, din colecţia sa personală. Mai departe, Dionis Puşcuţă s-a ocupat de organizarea expoziţiei, care a fost deschisă în perioada 10 octombrie-10 noiembrie. Thomas Emmerling, născut în Nürnberg, a făcut o şcoală de pilotaj şi este licenţiat în drept. A avut o afacere, o firmă de comerţ internaţional, pe care a vândut-o în 2013, pentru a se dedica exclusiv colecţiilor sale de artă. Este fericitul posesor a numeroase lucrări de la mari artişti ai lumii: Dali, Picasso, Renoir, Albrecht Dürer, Henri Matisse. Probabil Henri Matisse este mai cunsocut publicului larg din România prin celebra pictură: „La Blouse Roumaine”, despre care se spune că i-ar fi fost inspirată de faimoasele românce, atât prin frumuseţea lor fizică, cât şi spirituală, care trăiau în Franţa: Elvira Popescu, Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Martha Bibescu. Henri Matisse s-a impus ca artist de geniu, în opera sa ocupând un loc foarte important litografiile şi desenele figurative, care au putut fi admirate şi în expoziţia de la Bacău. Câteva dintre lucrările de la Galeriile Alfa fac parte din seria „Jazz”, altele sunt ilustraţii pentru cartea „Florileges des Amours” de Pierre de Ronsard.
Am purtat un scurt dialog cu domnul Thomas Emmerling pe care îl redăm mai departe.
- Care a fost prima lucrare de artă pe care aţi achiziţionat-o?
Thomas Emmerling : S-a întâmplat în urmă cu 21 de ani, când am cumpărat o marină de Paul Flaubert. Apoi cu timpul, am achiziţionat Dali, Picasso, Renoir, Dürer, Henri Matisse. Dürer a fost prima mea dragoste. Am aflat de el în 1971, pe vremea când eram la şcoală la Nürnberg, oraşul meu natal, care este şi oraşul lui Albrecht Dürer.
- În expoziţia Henri Matisse de la Galeria Alfa din Bacău există lucrări din seria „Jazz”. Apropó de acest lucru, s-a întâmplat vreodată să combinaţi o expoziţie de artă Matisse cu un spectacol de muzică?
Thomas Emmerling : Nu s-a întâmplat până în prezent. Dar se va întâmpla anul viitor când lucrările lui Matisse din colecţie vor fi expuse în Bulgaria, la Festivalul internaţional de jazz de la Varna.
- Un element de legătură între Matisse şi publicul din România ar putea fi... ?!
Thomas Emmerling : În primul rând, Matisse a avut mulţi prieteni printre artiştii români: Theodor Pallady, Brâncuşi, s-a cunoscut bine cu cei din Gruparea DADA, Tristan Tzara, Marcel Iancu...
- Să ne întoarcem la colecţiile lui Thomas Emmerling: în ce ţări au fost expuse?
Thomas Emmerling : Au fost expoziţii în Spania, Polonia, Germania, Austria, Luxemburg şi, desigur, România.
- Spre deosebire de aceste ţări, România vi se pare austeră?
Thomas Emmerling : Românii au un mare potenţial creativ. Dar nu se iau în serios. Un motiv este că în mare măsură oficialităţile sunt dezinteresate. Cultura este aşa cum oamenii o fac. De la aceste diferenţe rezultă mentalităţi, mentalitatea germană, românească, franceză etc. Cultura este aşa cum sunt oamenii locului. Cultura duce omenirea mai departe. Valorile sunt date de frumos şi estetic, iar asta e ceva ce românii fac din ce în ce mai mult. Îi vâd aplecaţi spre artă.
- În această ecuaţie, cât anume contează managementul artistic?
Thomas Emmerling : Arta este şi o afacere. Indiferent dacă tabloul este albastru, verde, negru... spune-mi numele. Numele este brandul. Fiecare îşi face propriul nume. Sunt mulţi artişti talentaţi. Nu trebuie să se piardă. Să o ia ca pe o meserie. Arta este nevoită să îşi facă singură marketing. Artiştii trebuie să-şi caute cumpărători. Cunosc artişti şi aici în România, dar şi artişti bulgari, croaţi, sârbi, cu care sunt prieten şi care singuri îşi vând lucrările. Dar de multe ori nu poţi face singur asta. Din fericire, Europa are o tradiţie veche în ceea ce priveşte breasla artistică. Există bresle de artişti. Trebuie să se ajute între ei. Artiştii trebuie să fie uniţi.
Au consemnat Violeta Savu şi Irina Băcăoanu (translator) 
Notă: Interviul a fost publicat în Revista Ateneu, (nr. 566), octombrie 2016



Thomas Emmerling si Violeta Savu