Expoziţie Tristan Tzara la Moineşti

(s-a întâmplat la la Moineşti, la vernisajul expoziţiei de pictură şi colaje "Trsitan Tzara", la Galeria "MansARTA", 26 aprilie 2013... Dragele mele prietene artiste m-au rugat la vernisaj să spun şi eu acolo două vorbe... Am fost luată pe nepregătite şi am încropit pe loc un discurs ... dadaist, că tot ne aflam la "Simpozion Tristan Tzara Moineşti DADA").
Deci, notă plastică. Improvizaţie... 

Plimbare prin expoziţie (oarecum dadaistă) 

Am văzut chipul unui om ciudat, cu semi-transparenţe... Am mers mai departe, în mintea mea s-a ivit imaginea unei maşini răsturnate, la parterul unui bloc. Cotidian, prea mult cotidian, prea multe locuinţe suprapuse. 
(de la stânga la dreapta, două lucrări de Teodora Nicodim, a treia de Dorel Făcăuaru)
Îmi aduc aminte un vers din Sylvia Plath "incomensurabila răutate a cotidianului"... Am ieşit din blocul acela şi am intrat într-o lume a fanteziei, cu personaje din vis, poartă haine de arlechin şi dansează. Dar în dansul lor e multă nelinişte. 
(Elena Lupaşcu)
M-am gândit să le trimit scrisori dar n-am găsit foi albe de hârtie. Am răscolit prin casă şi-am dat de scrisori vechi, cu timbre ştanţate, primite de la rude şi prieteni. 
(Luminiţa Radu)
Am scris pe marginile rămase albe şi scriind atât de mărunt am simţit nevoia să îmbin geometria cu graţia.
Aici am găsit şansa de evadare, prin ceea ce eu văd o fereastră. Îmi doresc să pot privi lumea din acest punct, intuiesc o panoramă frumoasă. 
(Viorica Zaharia)
Floare a soarelui, ... amestec starea de galben cu starea de negru! 
(Geanina Ivu)
Negrul din care şi dadaiştii spuneau că izvodeşte lumina este culoarea de care le este dor unor bieţi orbi. Ne spune Borges în eseurile lui despre orbire. 
Dau peste numele unui alt poet, Tristan Tzara. Da, da! Dada! 
(Bianca Rotaru)
Am obosit... Îmi oferă odihnă un scaun cu trei picioare pictate. Patru e umbra albastră şi... Rubick!
(art-obiect de Elena Samburic, în spate patru lucrări de Viorica Zaharia şi un colaj de Luminiţa Radu)

Mă ridic, privesc în faţa mea... fierul negru-negru şi lemnul mângâiat...
(Ion Văsâi)

(Valentin Vârtosu)

Şi fierul negru-negru şi lemnul mângâiat...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte poetic si foarte frumos, draga mosulu'... Fostu-ne-ai fermecat cu improvizatiile domniei tale, felicitari faclii - vezi sa umpli pagini mii!

Violeta Savu spunea...

Multumesc, Dada Viorel! Si tu le zici tare frumos :)

Alina Dumitrescu spunea...

Ha, ha!Sensibile schimburile voastre! O mica nuanta(nu tot ce nu e clasic si e original e Dada.

Viata buna si frumoasa!

Alina Dumitrescu