Convulsiile Marianei - Eliza


(fotografie de Alin Gabriel)

pentru  Eliza Noemi Judeu şi rolul său memorabil din spectacolul „5 şi cu 1, şase pentru un Amor”, adaptare după „Scrisorile portugheze” de Mariana Alcoforado. Cu participarea cvintetului "Orpheus" (Ciprian Sicinschi - vioară, Dan Crivăţ - vioară, Adrian Gheorghe - violă, Liviu Mera - violoncel, Ciprian Cărare - contrabas)

Flori otrăvitoare se agaţă în părul lung al Marianei, strălucesc ademenitor pentru o clipă apoi cad, ofilite, pe un disc negru. Icnetele de durere şi strigătele de revoltă mobilizează o forţă centrifugă, oricăt de mult ar încerca Mariana s-atingă centrul, chiar prin prăbuşiri şi ridicări repetate, ea rămâne la „margine”.
Ca degetele de la o mână, cinci necunoscuţi cântă în jurul ei. Cântă, cântă!... Ea stă mai părăsită, mai singură, în mijloc de cântec.
Şi-apoi râsul sardonic... HA-HA-HA! Ce monstruoasă iubire! Ridicol sentiment la o călugăriţă...  va spune cel care niciodată n-a fost uitat vreodată într-o fortăreață, mai mult sau mai puţin metafizică, dar la fel de îngrăditoare.
Sacadat... stocatto... Toaca, TAM-TAM-TAM!
Hai, gustă încontinuu din licoarea amară a ne-împărtăşirii! Ha-ha-ha, ţi-ai găsit tonul în a cincea şi ultima scrisoare pentru ofiţerul tău francez! ÎMPOTRIVINDU-TE... 
Dar crezi tu că dacă ţi-ai dat jos manşetele elegante, jupuindu-ţi pielea, ai dat jos  şi amprentele lui? Dar ce, cât şi de ce i-ai vorbit stareţei despre starea ta sufletească? Cum ar fi putut ea să-nţeleagă dragostea ta? Şi de unde ştii că nu chiar stareţa a oprit scrisorile lui şi trecerea dincolo de porţile de fier? Şi dacă te-a ascultat, de ce măcar ea nu te-a oprit să-ţi faci din discul negru, altarul de nuntă?
Ah, Mariana, Eliza,
nu ştiu cine ai fost, cine eşti, şi de ce îmi semeni atât de mult! Tot ceea ce ştiu este din ceea ce tu mi-ai scris şi aşa am aflat: cât de curat este sângele golit dintr-o inimă care preamult iubeşte!

Niciun comentariu: