Hello Photo Art

Din nou cu o generozitate artistică uimitoare, Viorel Cojan şi-a impulsionat colegii fotografi să realizeze un eveniment în care s-au îmbinat armonios eclectismul şi neconvenţionalul. Pornind de la spaţiul unde s-a deschis expoziţia fotografică se poate lesne afirma că fotografii au spart barierele şi au ieşit din tipare. Clienţii mall-ului Real din Bacău vor fi surprinşi la intrare să fie întâmpinaţi în loc de reclame sclipicioase, de... artă! Pentru că multe dintre imaginile expuse, cu precădere cele de pe partea stângă (cum intri în mall), sunt adevărate fotografii de artă. De la început eşti întâmpinat de o imagine care îţi induce recunoaşterea unei arhitecturi hiper-moderne celebre dar care este însoţită de un sentiment straniu, un fior al unei dispariţii a cărei amintire te cutremură şi acum. (Valentin Sarca). Alături un turn arhaic, medieval, din oraşul cu care ne mîndrim noi românii, Sighişoara. Realizare: Marius Vlad. Surorile Nazarie se desfăşoară într-o adevărată simfonie. Mihaela Nazarie propune lucrări mai enigmatice, de o melancolie şi tristeţe cu iz bacovian sau chiar psihedelice. Un turn al singurătăţii din Balcic, un cer înnegrit de grauri amintind spaimele din thriller-ul „Păsările”. Elena Nazare alege să fie pentru noi „chic”. Sunt imagini care decupează fascinaţia unor străzi din Munich despre care aş spune că au un anumit parfum franţuzesc. Mia Nazarie se dovedeşte o foarte bună portretistă, evidenţiază trăsăturile unei fete frumoase şi o învăluie în taină, în mister. Priviri şi gesturi ce denotă o vulgaritate a spiritului surprinde Mihai Andoni într-un colaj, el ne dezvăluie o lume a sordidului. Ovidiu Ungureanu îndeamnă la reverii şi meditaţii, la dorinţa de evadare în natură prin excepţionale şi romantice peisaje. Un alt stil întâlnim în peisajele lui Cristian Macovei: abstracte, suprarealiste. Ciudate, la modul de a transmite o contorsionare psihică, răni care vin din disperare şi nevindecate, crescând în intensitate, duc la deviaţii grave vizând patologicul, stări în care omul recurge la severe automutilări. Scenariu de Mădălina Anton. Dacă vreţi să uitaţi imaginea acestor viziuni sinistre, antidotul magic sunt nudurile semnate Viorel Cojan. Discreţia şi rafinamentul accentuează valoarea estetică, artistul oferindu-ne totodată o viziune a captivităţii femeii şi a zbaterii ei. O femeie de o frumuseţe copleşitoare este prinsă într-o pânză de pescar, precum victima în pânza de păianjen. Stările ei sunt succesiv de resemnare, incantaţie/rugăciune, la un moment dat printr-un impuls de energie reuşeşte să rupă pânza. Şi totuşi... se întoarce cu spatele, rămânând în captivitate. Cu siguranţă, ea plânge...

Viorel Cojan

Mia Nazarie

Elena Nazare

Mihaela Nazarie

Mădălina Anton

Valentin Sarca

Ovidiu Ungureanu

Cristian Macovei

Mihai Andoni

Pe culoarul celălalt: multă culoare şi bucurie de viaţă. Tinereţe şi exuberanţă într-un decor alb (Cezara Dragodan). Că bătrâneţea poate cuprinde valuri de expresivitate ne demonstrează Ionuţ Boncu. Din frumuseţile naturii la Anca Mihăilă şi Constatin Broşu.
Tot în această serie vedem fotografii de Răzvan Bibire, Gheorghe Frantz, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Ionuţ Lungu, Liviu Maftei, Lucian Popa, Dragoş Ţiţei.

Cezara Dragodan

Constatin Broşu

Ionuţ Boncu

Constantin Tănăsache - Sacralitate

Nu de puţine ori arta şi religia s-au împletit în aceeaşi cunună. Aşa se întâmplă şi în expoziţia artistului Constantin Tănăsache, deschisă pe 1 aprilie 2011 la galeria „Nouă” a Uniunii Artiştilor Plastici din Romănia, Filiala Bacău. Intitulată „Sacralitate” se află într-o deplină armonie cu perioada Postului Paştelui, privitorii care vor parcurge expoziţia vor avea sentimentul că au purces într-o călătorie spirituală. Semnele religioase inspirate din icoane, difuzarea luminii de ceară, revelările de taină şi tonurile plăcute de griuri te transpun într-o lume detaşată complet de materialitate. Tablourile lui Constantin Tănăsache sunt inspirate dintr-o linişte interioară, din împăcarea cu sine şi cu divinitatea. Cel care va reuşi să pătrundă în intimitatea acestei lumi se va bucura de imaginile frumoase şi mângâietoare, trăind totodată momente de reculegere. Ceea ce a realizat artistul mai mult decât tehnic, este mai ales atmosfera unui univers religios. Am putea spune că a transformat o galerie de artă într-o biserică de mici dimensiuni, determinând senzaţia că păşeşti într-o capelă mică şi uitată de timp. În interpretările abstractizate, picturile realizate în tempera câştigă valoric prin punctarea cu simboluri arhaice. Am remarcat arcul de cerc care apare ca un lait motiv, o metaforă a firului vieţii care se regăseşte şi într-o delicată reprezentare a inimii, sugerând deschidere sufletească şi aspiraţie spre infinit.
La vernisaj a fost prezent artistul plastic Vasile Crăiţă-Mândră care a apreciat lucrările expuse ca fiind o combinaţie reuşită de pictură abstractă cu elemente figurative, apropiind farmecul lor de cel al naturilor statice.
Personal, m-a emoţionat puterea artistului Cosntantin Tănăsache de a induce sentimente profunde, stârnind curiozitatea şi dorinţa pentru o viaţă spirituală. Din punct de vedere imagistic, am rămas cu impresia că am privit la lumina unui apus molcomitor, printr-o peliculă care transformă într-o anumită măsură realitatea vederilor, icoane din schituri rupestre.

Link-uri:

http://brosuconstantin.blogspot.com/2011/04/vernisaje-sacralitate.html

Constantin Tanasache - dupa sase ani
Imagini din expozitie (fb)