Interviu
Violeta Savu în dialog cu Marius Crăiță-Mândră
– Să începem discuția noastră cu cel mai recent succes al
tău: ai primit un premiu important la „Saloanele Moldovei”, și anume Premiul de
Excelență al U.A.P. Moldova, pentru lucrarea „1/4”. De ce „1/4”? Te referi
strict la proporție?
Marius
Crăiță-Mândră: – În compoziția
abstractă întâlnim ansambluri de forme ce au legătură cu irealul, dar
controlate de logică. Interesant sau nu, arta abstractă, apărută ca reacție
împotriva academismului și naturalismului, pe la începuturile ei a fost numită „artă
foarte concretă”; Theo van Doesburg a introdus termenul. Primii abstracționiști
manifestau în operele lor emoțiile, sentimentele și în mare parte încărcătura
lor senzitivă, comparativ cu predecesorii, care calculau matematic compoziția,
locul unde se află centrul de atenție sau centrul de interes. Așa s-a modificat
compoziția de aur, și echilibrul compozițional a luat alte forme, cu alte
metode, iar soluțiile nu erau cele clasice.
În ceea ce privește lucrarea mea „1/4”, care face parte
dintr-o serie întreagă, am dat importanță mai mult golului decât plinului.
Suprafața umplută ar fi sfertul, și golul ar fi trei sferturi. Să echilibrezi
golul mi se pare mult mai dificil. Îmi place să folosesc contraste: plin/ gol;
închis/ deschis; materie/ laviu; transparențe/ materie solidă etc. Îmi place să
echilibrez cu cât mai puțin; să echilibrez cu un singur punct este suficient. Aceasta
este gândirea mea. Un alt artist ar putea gândi că lucrarea mai are nevoie aici
de o pată, aici de o formă, aici de un volum etc. Nu îmi place ca o lucrare să
fie foarte aglomerată, aleg să elimin din încărcătură și să abordez o singură
idee, dar percutantă. Consider că nu e necesar să demonstrezi că știi multe.
Chiar și cromatic am ajuns sa fiu mai „econom”.
– Care-i natura
mesajelor pe care vrei să le transmiți prin pictura ta?
Marius
Crăiță-Mândră: – Sunt foarte
atent la actualitate și social. Și atunci caracterul mesajelor mele este în mare
măsură social-politic. În lucrarea „Spațiul Schengen”, pe care am pictat-o în
2008, am scris „Sens interzis la
Schengen”. De ce am scris așa? Nu pentru că nu voiam în Schengen; din contră,
îmi doream foarte mult, dar știam că România va trage mult de timp, din mai
multe motive, cel mai important fiind cel legat de corupția care se întindea ca
o caracatiță. Apoi, în 2013 am participat la „Saloanele Moldovei” cu lucrarea
„Spre vest”, reprezentând în maniera mea acea mască „Anonymous”, un simbol
global al mișcărilor antisistem. Simbolul apare în fimul „V de la Vendetta”.
Purtătorii măștii „Anonymous” anunță societățile unde sunt dictaturi și/ sau
erori de sistem, transmițând că nu oamenilor trebuie să le fie frică de guvern,
ci guvernanților trebuie să le fie frică de oameni. Asta e democrația.
Tot din categoria lucrărilor mele cu mesaj social-politic
este cea intitulată „Și rechinii aderă la UE?” (2003), unde ridic această
întrebare: dacă și cei care sunt corupți intră în Uniunea Europeană...
– Există în istoria artei lucrări de artă premonitorii. Cum vezi tu lucrurile în acest caz? Un artist plastic poate face preziceri?
Marius
Crăiță-Mândră: – Despre acest
aspect am discutat cu experți de la „Artmark”, care au vizitat recent
atelierele câtorva artiști băcăuani. S-au uitat la lucrările mele, și unul
dintre ei a afirmat că mesajele mele plastice conțin premoniții. Am replicat că
de fapt premoniția este rezultatul dat de o logică puternică. Dacă punem cap la
cap anumite evenimente înrudite între ele, putem anticipa ce se va întâmpla în
viitor.
– Sunt importante expozițiile în evoluția ta artistică?
Cât de mult ții cont de reacția publicului?
Marius
Crăiță-Mândră: – Nu consider că
o personală sau o participare la o expoziție de grup îmi aduce ceva în plus din
punct de vedere artistic. Expozițiile sunt realizate pentru a transmite
publicului idei, forme noi, mesaje. Chiar dacă nu aș fi avut expoziții și doar
aș fi stat în atelier să lucrez, evoluția mea artistică ar fi fost aceeași. Are
importanță și activitatea, dar te poți face observat și doar cu câteva lucrări.
Este foarte indicat să lucrezi mult, dar contează și ce scoți din atelier
pentru a arăta publicului. Artistul poate să lucreze în studioul lui și zece
lucrări pe zi, dar pentru ca o expoziție să fie bună, este necesară o selecție
severă, la sânge, extrem de riguroasă. Am văzut personale sau expoziții de grup
în Cluj cu o singură lucrare, cu două sau cu cel mult trei lucrări.
– Îmi aduc aminte de o seară din tabăra de artă de la
Ghimeș, o seară în care pe cer erau puzderie de stele. Ai povestit atunci colegilor
multe despre sistemul solar. Ai cunoștințe solide de astronomie. Te
influențează în artă această pasiune?
Marius
Crăiță-Mândră: – Da, mai ales că
modul meu de expresie este limbajul abstract. În primul rând informațiile
acumulate din astronomie mi-au ordonat gândirea.
Este importantă în plastică precizia, să știi exact ce ai
de făcut pe pânză, pentru că fiecare pată de culoare are o logică. Pete sau linii
sunt pe pânză exact acolo unde vreau eu să fie. Chiar și dacă arunc niște
stropi, știu exact ce fac. Izolez lucrarea ca să nu sară niciun strop într-o
porțiune unde nu îmi doresc și acolo unde am locul liber îmi desfășor
gestualismul așa cum mi-am propus.
– Într-adevăr, ești recunoscut și apreciat ca artist abstract. Dar creația ta cuprinde și lucrări figurative reprezentative. Mie mi se pare că surprinzi foarte bine limbajul corpului, observând gesturile oamenilor, mimica.
Marius
Crăiță-Mândră: – Pentru că ai
adus vorba despre asta, hai să luăm ca exemplu lucrarea în care cineva face gestul de a-și aprinde țigara. Eram în tabără la Tescani și un coleg era
în penumbră. Am surprins acel moment într-o fotografie, pentru că îmi aducea
aminte de clarobscurul lui Rembrandt. Lumina concentrată, venită de la țigara
aprinsă, se pierde în spatele colegului meu. Dar în afară de partea tehnică, realizarea
clarobscurului, este acolo, așa cum ai observat, gestul în sine, nesațul cu
care cineva trage din țigară.
– Te știu cinefil; într-o vreme erai un mare consumator
de filme. Urma să te întreb dacă te-a influențat vreodată în creația ta vreun
film, dar parcă ai anticipat această întrebare și ai oferit deja răspunsul,
când ai vorbit despre lucrarea „Spre vest”. Crezi că este obligatoriu pentru un
artist plastic să aibă cultură cinematografică?
Marius
Crăiță-Mândră: – Un artist
plastic trebuie să aibă cunoștințe ca orice alt om de cultură. Nu-mi închipui
plastician care să nu știe bine istoria artei, dar pe lângă asta e obligatoriu
să știe literatură, istorie, muzică, film, teatru. Nu ai cum să știi în
profunzime de toate, dar spre exemplu, dacă vorbim de muzică, și un plastician
trebuie să facă diferența clară între muzica bună și cea comercială. Ca fapt
divers, să știi că există chiar un post de radio care are reclama: „Noi
ascultăm muzică, nu hituri”.
Atât arta contemporană – fie că e pictură, muzică, film sau teatru –, cât și momentul social te fac să fii altfel. Făcând comparații cu producții
sau situații din prezent și trecut, automat îți dorești să eviți în propria
creație stereotipii, să nu fii anacronic, să nu aluneci în manierism. La ora
actuală, există o sinestezie a tuturor artelor.
– În cronica la expoziția „No borders”, Carmen Mihalache
spune că ești „conectat la activismul generației tale”. Dar orice generație,
oricât ar fi de tânără, trebuie să se uite și în istorie; tu faci lucrul acesta,
ai cunoștințe temeinice în acest sens. Istoria trebuie să aibă la bază
adevărul. Dar într-o lume a „schimbărilor rapide”, a unei istovitoare presiuni
a relativității, mai putem distinge oare ce este adevărul?
Marius
Crăiță-Mândră: – Adevărul este
unic. Pot fi relative răul, binele, frumosul, urâtul, dar adevărul este unul
singur. Hai să exemplific. Citeam acum câteva zile un articol despre schimbarea
unei unități de măsură în astronomie. Este vorba despre o unitate astronomică;
prescurtat, un U.A. Se traduce lungimea aproximativ egală cu distanța medie de
la Pământ la Soare. Dacă înainte această unitate astronomică era de o sută
cincizeci de milioane de kilometri, acum a ajuns să se măsoare în metri. Acei metri
în plus sau în minus din trecut s-ar supune adevărului absolut. Până la noua
descoperire, vechea măsurătoare era adevărul absolut.
Legat de religie, Iisus a zis că El este Adevărul. Cred
că Iisus se referea la cunoașterea absolută. El știa foarte bine ce este Viața,
ce se întâmplă cu Spiritul și Universul. Dacă luăm și citim Biblia, acolo sunt
exemplele cele mai clare de-a ști cum să-ți faci viața fericită. E o discuție
amplă și grea...
– Atunci să ne destindem cu o întrebare mai ușoară. Asculți
muzică atunci când pictezi?
Marius Crăiță-Mândră: – Nu există lucrare fără muzică. Da, ascult, în surdină, muzică atunci când lucrez. Pentru mine muzica e un decor și un factor stimulativ. Mi-ar plăcea să existe un program digital care să transforme imaginea policromă în muzică. Olivia Jack este o artistă în domeniul programării computerizate; ea lucrează cu open source software, coduri, interfețe experimentale. Într-unul dintre experimentele ei a creat „pyxelsynth”, un sintetizator care citește imagini și le transformă în sunet. Rezultatul e însă unul foarte sintetic, sunetele produse nu sunt armonioase, nu s-a atins echivalarea imaginii cu muzica. Eu aș fi curios cum ar suna melodia compusă de picturile mele.
– Puține grupări artistice rezistă cu trecerea timpului. Ești
unul dintre fondatorii grupării „Colonia 21”. Cum explici longevitatea ei?
Marius
Crăiță-Mândră: – Dacă nu mă
înșel, prima ediție s-a desfășurat prin anul 2003, la Bistrița-Năsăud, sub
,,bagheta” marelui artist și totodată profesorul nostru, Theodor Moraru. Erau 10-12
artiști, dar cu timpul grupul s-a restrâns, din diferite motive. Acum suntem
6-7 membri care an de an participăm în această formulă. Ne întâlnim la Tescani,
un loc cu tradiție în domeniul artei. În această rezidență participă membrii
grupului, dar și artiști invitați. Domnul Gavril Țărmure ne-a ,,adoptat” de la
început, iar grupul „Colonia 21” rămâne sub aripa fundației „Societatea de
concerte”, din Bistrița-Năsăud.
– Din când în când, atunci când ești solicitat, rezolvi
panotări în expoziții, ești activ și în munca de curatoriat. Maniera de
panotare are vreo legătură cu stilul tău de a picta?
Marius
Crăiță-Mândră: – De fapt, pentru
mine panotarea e ca o lucrare: pe albul unui perete pun niște forme și fac o
compoziție. Uneori, lipind două lucrări de la doi artiști cu stiluri diferite,
poți compune o altă lucrare. Îmi plac aceste
provocări. Alăturând o lucrare mai încărcată uneia minimaliste, realizez un
echilibru. Iar răspunsul la întrebarea ta este că da, când panotez, gândesc la
fel ca atunci când pictez.
– Unde te uiți atunci când vrei să treci granița pentru
artă, ce artiști internaționali admiri? Ce expoziție internațională de
anvergură ai fi vrut să vezi și îți pare rău că nu ai putut să o vizitezi
fizic?
Marius
Crăiță-Mândră: – Regret că nu am
fost anul trecut la Bienala de la Veneția. Aceasta și „Documenta de la Kassel” se
numără printre preferatele mele. Mă bucur că am reușit să văd arta lui Gerhard
Richter la „Tate Museum”; m-a impresionat foarte mult. E una când vezi pe
internet, și altceva când vezi în realitate, având ocazia să observi și
materia, și structura, și pensulația. Gerhard Richter este un artist figurativ
și abstract, dar la fel de mult îmi place David Hockney, artist celebru pentru peisajele
sale.
– Pentru că ai adus vorba de peisaj, iar tatăl tău,
Vasile Crăiță-Mândră, este maestru în această artă, te provoc să descrii în câteva
cuvinte arta lui.
Marius
Crăiță-Mândră: – Tata este
foarte personal. Se vede că a săpat mult în formula lui tehnică. A avut o
perioadă cu laviuri, după aceea a intrat în pastă. Referitor la gândirea
plastică, în acest moment a ajuns în peisaj la forme stilizate, doar pete de
culoare. A eliminat din grafisme și a introdus o singură pată acolo unde
trebuie să fie o ramură sau o casă, sau un alt element. La el, figurativul este
un pretext. În peisaj, a stilizat mult forma. A făcut și pictură monumentală
abstractă, însă m-am referit aici doar la pictura de șevalet.
– Rivalitatea dintre tradiție și modernitate: crezi că nu
sunt departe timpurile când arta va fi doar în formă digitală, iar din
atelierele pictorilor vor dispărea tuburile cu culori, pânzele,
șevaletele?
Marius Crăiță-Mândră: – Cineva spunea că pictura nu moare niciodată. Pictura este și acum foarte diversificată, cu tehnici diferite de a umple suprafața nu musai cu pensula sau cuțitul de paletă. În viitor, mie-n sută vor apărea tehnologii noi, la care nu ne putem gândi acum. Vor fi și holograme, picturi care se mișcă și alte minuni. Un artist ce se dorește avangardist va fi mereu la curent cu noile tehnologii, de care se va folosi în creația sa.
– Cum a schimbat pandemia lumea artei în anul 2020? Cum s-au
schimbat viața ta, programul tău de lucru?
Marius
Crăiță-Mândră: – Cantitativ, în
artă, la modul general vorbind, s-a lucrat mai puțin, s-a expus mult mai puțin.
În ceea ce mă privește, chiar dacă am lucrat ceva mai puțin, totuși atunci când
mă duceam la pânză îmi era foarte clar ce aveam de făcut, încât mi-am dat seama
că eu am pictat tot timpul în mintea mea. Au fost zile când nu era pandemie și am
avut blocaje, creierul meu nu reușea să lucreze. Dar să știi că am înțeles cât
de gravă este situația și am respectat regulile de protecție și distanțare
fizică. Am evitat aglomerația. Am fost la mare în vară, dar am stat izolat.
– Cum poți să stai izolat la mare?
Marius
Crăiță-Mândră: – Așa cum faci și
la munte. (Râde) Am stat mai mult pe
la stânci. Eu așa am fost obișnuit de mic, de când mă lua tata cu el la mare,
la vânătoarea subacvatică. El ne-a obișnuit, atât pe mine cât și pe sora mea,
să ne izolăm de oameni în stațiuni, pentru că noi mergeam în locuri neumblate, fără
turiști. Mergeam acolo unde erau stânci, zone retrase și mai sălbatice. De
aceea, acum cu pandemia la mare nu mi s-a părut un stres.
– Dar pentru copilul tău care are 8 anișori nu a fost
complicat?
Marius
Crăiță-Mândră: – Nu, pentru că
Edy este speriat de virus și a înțeles care sunt consecințele. El singur își pune
masca, imediat se duce să-și spele mâinile când ajunge acasă, folosește când
este cazul dezinfectantul. Aceste reguli au devenit pentru el obișnuințe în
această perioadă și la fel s-a comportat și la mare.
– Aș mai avea multe întrebări, iar tu de oferit și mai
multe răspunsuri, dar din păcate trebuie să ne limităm la un anumit spațiu de
tipar. Pentru final, dacă ai fi vrut să răspunzi la o întrebare pe care eu nu
am reușit să o formulez, care ar fi fost aceasta?
Marius
Crăiță-Mândră: – Mi-ar fi plăcut
să spun ceva despre experiment. De fapt în pictură, cu siguranță și în alte
arte, experimentul este tradus ca în știință, muncă de cercetare. Aici trebuie
doar să cutezi, să ai curaj să te arunci în neant, în necunoscut. De obicei cei
care se „aventurau” pe cărări nebătătorite reușeau să împingă lumea mai în
față. În timpul Imperiului Roman exista o vorbă: „Audaces fortuna iuvat”, adică
„Pe cei curajoși i-ajută norocul”.
Dialog
de Violeta Savu
(interviul a fost publicat în Revista „Ateneu”, octombrie 2020, pp. 12-13)
Site-ul artistului: https://mariuscraitamandra.com/
Din lucrările artistului:
 |
| Adăugați o legendă |
 |
| Adăugați o legendă |
