Într-o manieră personală pictoriţa Geanina Ivu Vlad zugrăveşte lumea satului, evocând câteva din tradiţiile şi obiceiurile populare româneşti, cu precădere din zona Maramureşului. Surprinzătoare, în expoziţia „Viaţa satului” (deschisă pe 23 noiembrie 2012) la Galeriile „Frunzetti” din Bacău, este ambivalenţa dată de explozia de lumină şi culoare, ce degajă optimism, vervă şi energie şi imaginea statică, expectativă, care invită la meditaţie, la rememorare. Tablourile artistei ar putea fi şi frânturi, fragmente desprinse dintr-un film despre arta etnografică. O atenţie deosebită se acordă detaliului, dintr-o catrinţă este evidenţiată partea ei de artizanat, unde este cel mai frumos cusută din aţe din lână sau bumbac, în cele mai vii şi aprinse culori. Sub ochii privitorilor se deschide un mic inventar dintr-un muzeu al satului românesc: case ţărăneşti, oale din lut, velinţe, brâuri, cergi, fote. Cel mai spectaculos accesoriu pentru îmbrăcăminte este pălăria bărbătească din pene înalte de păun, sprijinită pe un colţ de masă îmbrăcată în pânzătură albă din bumbac, cu motive ornamentale florale. Motive asemănătoare întâlnim şi în decorul unei case din lemn, în jurul uşii şi a ferestrelor, acestea din urmă având canaturile vopsite într-o nuanţă de albastru ca azurul.
Acest univers dinamic, al culorilor tari, poate ar părea
strident dacă nu ar fi armonizat de umorul subtil şi spinţar, de spiritul naiv
şi ludic, de legăturile cu copilăria. Într-una din lucrări, în fundal se află o
casă albă învăluită în ceaţă, iar în prim plan sunt excelent redate şi
conturate păpuşi din câlţi, o imagine mai mult melancolică, de pe feţele
rotunde de copii, ochii ca doi cărbuni privesc în jos, zâmbetele sunt triste. Într-un
alt registru simbolic sunt cele cinci păpuşi care închipuie fetiţe îmbrăcate în
port popular maramureşean. Dispunerea lor, de la cea mai mare la cea mai mică,
te duce cu gândul la o păpuşa Matroska. Baticurile viu colorate, brodate cu
flori, rochiţele albe cu guleraşe din dantelă, conferă un aer de candoare,
gentileţe şi graţie. Curăţenia fizică şi morală, modestia şi puritatea
locuitorilor de la sat, sunt evocate şi în imaginile din interioarele unor
case. Într-un colţ, pe un perete din grinzi de lemn sunt agăţate farfurii din
ceramică de Horezu, pe un alt perete atârnă un şir de icoane vechi, din lemn.
De data aceasta s-au folosit culori foarte calde, tonuri de marouri şi griuri,
determinând astfel echilibrul cromatic în întreg ansamblul expoziţiei. Griurile
sunt predominante şi în seria de troiţe şi cruci, excepţie făcând cele în care sunt
ilustrate morminte din Cimitirul Vesel, artista redând în culoarea lor
dominantă, celebrul „albastru de Săpânţa”.
La vernisaj, criticul de artă Iulian Bucur a afirmat că
expoziţia „Viaţa satului” este „despre raţiuni şi foarte multe sentimente”,
atrăgând atenţia că pictura este o formă de „comunicare”, apropiind acest
cuvânt de unul cu o încărcătură spirituală mai puternică, acela de „cuminecare”.
Iulian Bucur a mai subliniat că vizita expoziţiei „Viaţa satului” produce
iubitorului de pictură „o mare satisfacţie estetică”.
Pentru această frumoasă realizare, plasticiana Geanina Ivu Vlad a fost gratificată, la sfârşitul anului 2012, cu „Premiul UAP Bacău”. O lucrare din expoziţie a fost remarcată la „Saloanele Moldovei”, fiind nominalizată, s-a aflat doar la un pas de un premiu, piedica principală în obţinerea acestuia fiind suportul tabloului, un saşiu mai puţin potrivit.
