Bianca ROTARU: „Căutăm în lumină, în umbră, oriunde credem că putem avea răspuns”

 Violeta Savu în dialog cu Bianca Rotaru

 

Bianca Rotaru,
 expozitia Silent dinner 2025

– Dragă Bianca, îmi amintesc cum mi-ai zis odată că ai cea mai frumoasă meserie din lume. Te refereai la a fi artist. Când ai realizat că ai înclinații pentru pictură și cine te-a încurajat să-ți cultivi talentul? Și de ce a face artă e cea mai frumoasă meserie din lume?

Bianca ROTARU: – Eram prin clasa a 6-a când m-am transferat la Școala de Artă „N.N. Tonitza” din Bârlad, la îndrumarea unei prietene de familie. Fiind ea însăși artistă, a sesizat înclinațiile mele plastice. La vremea respectivă doream să devin creatoare de modă. Pe parcurs am descoperit pictura și nu m-a mai lăsat dorința de culoare. Și da, am cea mai frumoasă meserie, fiindcă fac ce-mi place fără limită de timp.

– Care au fost profesorii din facultate care te-au marcat?

Bianca ROTARU: – Fiecare profesor pune o picătură de inspirație în student. Cu atât mai mult la facultatea de artă, unde profesorii sunt artiști. Este un privilegiu să termini la clasa unui artist contemporan. De la fiecare înveți, lucru care continuă, de fapt, și după licență.

– Ai avut destule expoziții personale, mai multe etape în evoluția ta plastică. Dacă poți, spune-ne câte puțin despre cum s-au născut și concretizat pe pânză ideile?

– Temele expozițiilor anterioare au fost un pretex pentru cercetările despre lumină. Indiferent ce formă reprezentam, pe mine mă interesa lumina, impresia de deschis, contrastul închis-deschis. Piedici apar ori de câte ori imaginea din minte nu ia aceeași formă în realitate. Atunci mă „lupt” să fie cum vreau. Uneori reușesc, alteori dau cu spray și o iau de la capăt.

– Se poate spune despre ultimele tale expoziții, cele cu reprezentări de scaune și cele cu Graal, că sunt și experimente despre lumină? Nu știu dacă am dreptate, dar totodată mie mi se pare că lucrările tale recente sunt mai gestuale decât cele anterioare....

– Da, totul este despre lumină. Lucrările cu scaunele și cele cu Graal-ul sunt și despre concept, mai mult decât până acum. Este despre ceea ce lipsește, ceea ce nu găsim, dar căutăm în lumină, în umbră, oriunde credem că putem avea răspuns. Pentru mine este despre absența unor persoane, despre descoperirea sinelui, a credinței. Aceste căutări vin cu gesturi. Poate de asta par mai gestuale.

– Cum de-ai ajuns să-ți alegi ca temă Graal? În documentarea ta, presupun că ai studiat și despre cum a fost tratat acest subiect în artă de-a lungul timpului. Interpretarea cărui artist ți-a mers mai mult la inimă? Și ce ai vrut să faci diferit față de cei care au transpus în artă această temă?

Bianca ROTARU, seria Graal,
Tabăra de la Bogdana 2025

– Am pornit de la un scaun gol, am mers mai departe și am făcut două scaune, care își așteaptă oamenii; apoi am făcut mai multe scaune, ca la o cină, care urmează să se întâmple, sau una care a fost deja, dar nu a mai rămas nimeni. Graal-ul nu știe nimeni cum arată, dar toată lumea știe că există, că stă pe o masă, care reprezintă o ultimă cină, însă de la care toți au plecat. Graal-ul rămâne singur. Documentarea am făcut-o de-a lungul timpului, de peste tot unde am auzit sau am văzut ceva legat de acest simbol. Nu am încercat să fac ceva diferit. Nu am cum, totul există deja. Am încercat să fac strict viziunea mea. Nu mai poți inventa roata, dar poți să o colorezi inedit.

– Știu că ai un doctorat în artă. Despre ce e doctoratul tău?

– Tema este, evident, lumina. Lumina în artă, lumina ca mijloc de expresie plastică, ca element de limbaj plastic. Am făcut cu drag documentarea pentru teză, am aflat multe lucruri pe care nu le-am cuprins în anii facultății sau la masterat.

– Te-am ascultat de câteva ori vorbind despre lucrări de artă și am admirat consistența și pertinența opiniilor tale. Au existat și există artiști care fac (în secundar, dar o fac bine) și critică de artă, de aceea sper să nu te surprindă întrebarea: Te-ai gândit să faci (și) critică de artă?  

– Mi-a răsărit în minte această idee în urmă cu ceva timp, dar prefer să nu mă lansez public mai mult decât o fac acum. Mai bine să scrie scriitorii. Pictorii pictează!

– Ziceai pe la începutul convorbirii noastre că-n adolescență te visai creator de modă. Să știi că chiar admir mult modul cum te îmbraci, cu rafinament, cu eleganță. Ai un stil original, mereu parcă strecori o notă imprevizibilă, care chiar potențează armonia. Ai studiat și design vestimentar?

   – Cred că stilul vestimentar se dezvoltă de-a lungul timpului. Am un interes pentru lumea modei ca orice femeie, nu cred că e ceva personal accentuat. Dar predând câțiva ani, la diferite clase, educația vizuală, am avut lecții despre design vestimentar și istoria modei. La București am fost în grupă cu doctoranzi de la design vestimentar și așa am luat contact cu alt nivel de creație de modă.

– În toamnă ai participat la Simpozionul Zone strategice de creație, desfășurat în satul Bogdana. Este a cincea ediție la care participi. Ce ai pictat anul acesta?

– Am continuat seria cu Graal. Fiecare loc în care mă aflu dictează o anumită abordare. Am profitat de asta și la Bogdana, pentru că lumina locului e specială, culorile din jur sunt unice, se întâmplă doar o dată pe an, în octombrie. Am avut norocul de a fi, atunci, din nou, acolo.

– Știu că întrebarea e stereotipă, dar curiozitatea mă îmboldește să te întreb: ce proiecte are artista Bianca Rotaru? Ce expoziții urmează? Ce alte surprize minunate ne pregătești?

– Urmează, încă nu știu o dată exactă, o expoziție la Palatele Brâncovenești, pe care o aștept destul de nerăbdătoare, dar nu vreau să dezvălui mai mult în acest moment. Mai mult de atât, nu știu ce urmează, va fi o surpriză și pentru mine.

– Pentru că iubești mult jocul, îți propun să încheiem dialogul de acum în cheie ludică: Știu cât de mult iubești pisicile, așa că spune-ne ceva despre pisici... Crezi că vor putea fi ele cândva personaje centrale în pictura artistei Bianca Rotaru?
– Îmi plac pisicile pur și simplu, dar nu cred că vor fi subiect central. Sunt intermezzo, ca pauză între alte lucrări începute.

Bianca Rotaru - Măr

         Bianca Rotaru a absolvit în 2005 Facultatea de Arte Plastice, decorative și design „George Enescu” Iași, secția Artă murală. Între 2015 și 2018, a urmat cursurile de Master ale Universității Naționale de Arte București, ulterior a obținut titlul de Doctor al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. În prezent este profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău. A avut numeroase expoziții personale și participări la expoziții de grup în unele dintre cele mai importante galerii de artă din țară.

         Din 2007, este membră a Filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România. În 2024, Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Bacău a onorat-o cu Premiul pentru activitatea artistică „deosebit de susținută”.

        Despre arta sa s-au pronunțat importanți artiști și/sau critici de artă: Maria Bilașevschi, Iulian Bucur, Vasile Crăișă-Mândră, Constantin Țînteanu ș.a. De asemenea, jurnalistul Gheorghe Bălțătescu a salutat adesea vernisajele artistei, comentându-le în cotidianul „Deșteptarea”. Cu prilejul expoziției de artă „Între timpi” din 2022, de la Galeriile Karo din Bacău, expoziție făcută în tandem cu buna sa prietenă și colegă Luminița Radu, artistul și criticul de artă Constantin Țînteanu scria: „Bianca Rotaru are un rafinat simț al culorii, înclinație naturală pentru gest, spontaneitate, improvizație. Totul ca manifestare sinceră, fără ascunzișuri, expresie firească a stării de moment. Desenul poate fi abia ghicit în unele cazuri, dar nu ocolește nici apăsarea fermă a liniei acolo unde este nevoie. Utilizează tehnica sgraffito în pasta udă, peste care frecvent se întoarce cu intervenții repetate, până la găsirea formulei potrivite. Pentru ochiul atent, prețioase construcții logice sunt descoperite în detaliile care abundă, compozițiile au o abordare particulară, cu repetate pendulări între zonele abstracte și cele cu aluzii la figurativ” (Revista „Ateneu”, nr. 631, martie 2022, p. 6).