Violeta Savu în dialog cu Dragoș Burlacu
– Artă digitală versus artă clasică, modernă,
postmodernă... De care te simți atașat? Un pictor de azi se mai poate impune
prin creațiile sale ignorând noile tehnologii?
– Deși aș fi tentat să
spun că noile tehnologii au o foarte mică legătură cu arta tradițională – pictură,
sculptură, grafică, de exemplu –, cred că ele ne influențează totuși indirect.
Prin abundența de imagini de pe social-media, prin modurile de comunicare mult
mai simple și mai facile și prin inflația de imagine, tehnologia modifică,
într-un fel, percepțiile și referințele vizuale. Dar indirect, nu direct:
procesul de creare artistică și tehnologia folosită în arta tradițională nu
sunt influențate. Este evident de ce mă simt mai apropiat de aceste medii, din
moment ce folosesc pictura în ulei ca mediu principal, alături de desen și
cărbune, și cred în continuare în puterea artei. Mi se pare că arta poate
produce surprize și poate aduce lucruri noi în orice moment, indiferent de
contextul tehnologic.
– Dezvoltarea tehnologică a ajuns la cote impresionante. Asta e și bine
(cu siguranță sunt destule beneficii de aici pentru progresul omenirii, pentru
sprijinul activităților umane), dar în același timp există riscul unei
dezumanizări (al unei robotizări excesive sau alte riscuri, inclusiv asupra
sănătății). Poate un artist de azi să echilibreze această balanță?
– Dacă ne referim la
inteligența artificială, putem vorbi, desigur, despre un salt tehnologic major.
Eu o văd ca o formă de evoluție, cu riscurile de rigoare. Cred însă că urmează
o schimbare radicală în modul în care relaționăm cu calculatorul, cu rețelele
și cu viteza la care primim informații sau sinteze. Această transformare aduce,
fără îndoială, lucruri foarte pozitive în anumite domenii. Pe de altă parte,
există riscul ca lucrurile să scape de sub control, iar zona aceasta nu este
lipsită de pericole. Nu sunt însă în măsură să formulez o analiză amplă sau
definitivă asupra subiectului. Nu știu dacă rolul artistului este acela de a
echilibra lumea, ci mai degrabă de a o dezechilibra sau de a pune întrebări.
Probabil că arta funcționează ca un tip de oglindă atât pentru public, cât și
pentru societate în ansamblu.
 |
| Dragoș Burlacu - Catch and release |
– Să lăsăm puțin în pace Inteligența Artificială, ca să ne spui mai multe despre tehnicile în care preferi să lucrezi.
– Mediul principal în care lucrez
este pictura în ulei, pe care o consider cea mai amplă „notă pe portativ”. Este
o tehnică ce îți permite, pe de o parte, rafinamente extrem de subtile, sinonime
cu tehnica acuarelei, pe de altă parte, o abordare aproape sculpturală, prin
acumulări consistente de materie. Folosesc și desenul; sunt destul de apropiat
de acest mediu și îl abordez într-o manieră clasică, lucrând, de regulă, pe
hârtie, în dimensiuni medii sau mari. Fotografia apare în principal ca sursă de
inspirație, deși, uneori, intervin direct asupra ei, tratând-o ca suport. În
ansamblu, lucrez preponderent cu mediile clasice ale artei, așa cum s-au
consolidat ele cel puțin din secolul al XV-lea încoace.
 |
| Dragoș Burlacu - Artist la lucru |
– Îmi amintesc că ai expus fotografie. Cum te raportezi la ea, ce te
atrage? Am văzut o lucrare conceptuală de-a ta într-o expoziție; dacă nu mă
înșel, se chema „Reflexie”. M-a dus un pic cu gândul la arta cinematică. Te-ar
atrage să faci scurtmetraj? Dacă ți-ai propune asta, într-un exercițiu de
imaginație, care ar fi trăsăturile principale?
– Conjunctural, am expus și
fotografie, însă nu o folosesc ca mediu de exprimare final. Fotografia
funcționează mai degrabă ca instrument de lucru în pictură: de-a lungul
timpului, am constituit o arhivă amplă de imagini din care mă inspir constant.
Am avut și încercări punctuale în zona video, sub forma unor mici scurtmetraje
legate de subiecte care mă interesau la momentul respectiv. Au fost lucrări
realizate într-un mediu nou pentru mine, cel al imaginii în mișcare, în care totuși
predomină formația mea de pictor. Nu m-am gândit însă niciodată serios la arta
video ca direcție de lucru asumată.
– De curând ai luat obținut Premiul Art Movements Foundation pentru Desen Contemporan 2025. Spune-ne ceva despre semnificația acestui premiu.
 |
| Premiul Art Movements Foundation pentru Desen Contemporan 2025 |
– Da, în toamnă am obținut Premiul
Art Movements Foundation pentru Desen Contemporan 2025. Este un concurs dedicat
desenului contemporan organizat de Galeria Scemtovici & Benowitz din
București, care anul trecut a ajuns la cea de-a treia ediție. În competiție au
fost înscrise aproximativ 500 de lucrări, iar selecția s-a făcut prin vot
„blind”, acordat de o comisie formată din profesioniști din domeniul artei.
Bineînțeles că mă bucură câștigarea acestui premiu: este o formă importantă de
validare pentru un artist.
 |
| Dragoș Burlacu - Out of love, against the rules |
– În lucrările tale sunt multe referințe la uman și la umanitate.
Documentarea pentru astfel de subiecte presupun că nu este strict plastică,
unele imagini conțin destulă filozofie, chiar psihologie... Au fost cărți care
te-au marcat și care te-au inspirat în creația artistică?
– Lucrările figurative
care includ prezența figurii umane trimit inevitabil la ideea de umanitate și
la relațiile care se construiesc între personaje sau la raportarea personajelor
față de contextul în care se află. Acesta este, de fapt, interesul meu
principal: nu descrierea corpului uman în sine, ci tensiunile, raporturile și
sensurile care apar între figuri, spațiu și situație. Mă interesează în mod
special acele imagini care problematizează relațiile umane, formele de
excluziune sau discriminare, dar și lucrările care, pur și simplu, declanșează
în mine o reacție emoțională sau intelectuală. Nu caut o reprezentare fidelă a
realului, ci un cadru în care să se poată manifesta o stare, o neliniște sau o
întrebare.
 |
| Dragoș Burlacu - Into the light |
– I’m Fine Only Missing – sub acest generic, în 2016, s-a desfășurat expoziția ta personală de la Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”. Ai împrumutat titlul cărții de poezii Nu mă doare nimic doar lipsesc, publicată în 2013 de Marius Lăzărescu. Îți place să citești poezie? De fapt, ce îți place să citești? Lucrările tale sunt conectate la actualitate, ceea ce mă face să presupun că urmărești frecvent presa națională și internațională.
– Urmăresc presa de
specialitate și câteva canale online dedicate artei contemporane, încercând să
rămân conectat la ceea ce se întâmplă și să înțeleg direcțiile în care
evoluează lucrurile. Nu în sensul unei influențări directe, ci mai degrabă ca
formă de stimulare și dialog indirect. În ceea ce privește lecturile, mă
interesează în special istoria, filosofia și biografiile, domenii care îmi
oferă un cadru mai larg de reflecție și care alimentează, într-un mod firesc,
preocupările mele artistice. Acestea sunt zonele principale de interes, fără a
fi însă exclusive.
 |
| Dragoș Burlacu - Couple |
– Am vrut de mai multe ori să te întreb despre lucrările tale în care integrezi inoxul. Practic proiecția celui care-ți privește lucrarea devine parte a ei. Într-un fel, poate că privitorul își asumă un risc: complexul Narcissus. Mai curând devine participant, personaj în lucrarea ta de artă. Cum ai ajuns să lucrezi cu inox?
– Mai mult întâmplător am
ajuns să lucrez cu acest suport. În perioada facultății am primit niște
materiale – plăci de tipar realizate din aluminiu sau dintr-un aliaj metalic –,
pe care am început să experimentez. Lucrul cu aceste suprafețe mi s-a părut
interesant încă de la început, atât din punct de vedere tehnic, cât și vizual. Ulterior,
interesul meu s-a mutat către inoxul-oglindă, în combinație cu zone sablate.
Această alternanță între reflexie și opacitate mi-a oferit un câmp mai larg de
explorare, permițându-mi să dezvolt relații mai complexe între imagine, spațiu
și privitor. În timp, am dus aceste experimente mai departe, integrând
materialul ca parte esențială a demersului meu artistic nu doar ca suport, ci
ca element activ de sens.
 |
| Dragoș Burlacu - The forest |
– Sunt picturi de-ale tale care au ceva eteric, diafan. Oniricul poate fi
sursă de inspirație?
– Sursele mele de
inspirație nu au legătură cu oniricul sau cu elementele fantastice. Ceea ce
poate fi perceput uneori ca eteric sau diafan nu ține de o estetică a evadării,
ci mai degrabă de o formă de distanțare și de relația cu timpul. Este vorba
despre felul în care experiențele trăite se depun, se estompează sau se
transformă în memorie. Mă interesează ceea ce rămâne întipărit în noi, după ce
o situație a fost consumată: urmele, golurile, zonele neclare, dar și
persistența anumitor imagini sau stări.
 |
| Dragoș Burlacu - Saltul nr. 1 |
 |
| Dragoș Burlacu - Digital versus natural |
– Când purtăm acest dialog, ne aflăm în Tabăra de la Bogdana. Ești un artist invitat la importante simpozioane naționale, un artist destul de prezent în expoziții internaționale. Ai participat la mai multe ediții ale Taberei de la Bogdana. Ce te atrage aici?
– În general, în taberele
de creație sunt atras de trei lucruri: oamenii, locul și ideea de a putea lucra
în condiții bune. La Bogdana se întâlnesc toate aceste trei elemente. Sunt aici
alături de artiști cu care rezonez; formăm un colectiv bine sudat și există
între noi o comunicare bună, firească. Locul, chiar dacă nu este neapărat
gândit ca un spațiu dedicat creației artistice, s-a dovedit a fi prielnic nouă
de-a lungul timpului. Apropierea de natură, de pădure, ferma din spate – toate
aceste elemente contribuie la un cadru care favorizează concentrarea și lucrul.
Sunt multe detalii care se adaugă de la un an la altul, de fiecare dată mai
descopăr unul sau două elemente noi. Anul acesta, de exemplu, am cunoscut un
vânător din sat, cu care am avut dialoguri interesante și care ne-a invitat la
el acasă: o experiență care a completat firesc această relație cu locul. Sper
ca tabăra să continue, pentru că are toate datele necesare pentru a funcționa
și a se dezvolta în timp. Este, în principal, meritul artistei Geanina Ivu, căreia îi mulțumesc și pe
această cale.
 |
| Dragoș Burlacu - Homage |
– Cum privește artistul Dragoș Burlacu spre viitor?
– Spre viitor am privit
întotdeauna cu curiozitate și cu un fel de foame, poate chiar o lăcomie de a
descoperi lucruri, de a înțelege, de a vedea și de a lucra. Această nevoie de
explorare rămâne constantă și este, probabil, motorul principal al practicii
mele. În același timp, ca om, am și angoase legate de contextul sociopolitic în
care ne aflăm, de incertitudinea prezentului și de felul în care aceste
tensiuni se insinuează, mai mult sau mai puțin vizibil, în viața noastră.
Încerc să rămân atent la aceste realități, fără a le transforma într-un
program, ci ca pe un fundal inevitabil al existenței.
 |
| Dragoș Burlacu - Solo |
 |
| scurtă biografie Dragoș Burlacu |
Dialog realizat de Violeta Savu (interviul a fost publicat în Revista „Ateneu”, ianuarie 2026, pp. 12-13)
Site-ul artistului Dragoș Burlacu: https://www.dragosburlacu.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu