Bestii pictate

 

Dacă ești dispus să acorzi timp picturilor realizate de plasticianul Dionis Pușcuță, ciudatele lui personaje, care la început ți s-au părut poate hidoase, îți dai seama că sunt, de fapt, niște creaturi haioase, ludice. Cei mai sensibili privitori ar intui că aceste „bestii pictate” (formula îi aparține prozatorului Dan Perșa) sunt expresia inadaptării; suferă, ascund traume. Le ascund fizic, acoperindu-se cu aripi confecționate, cu solzi sau cu armuri; dar mai ales prin atitudine, epatând. Fiecare dintre noi se poate regăsi într-o ipostază sau alta, nu de puține ori încercăm să ne deghizăm defectele sub masca autoironiei sau mimând sluțirea. Dintre toți, creatura lui Frankenstein se distinge prin sobrietate; paradoxal, exact împrumuturile din trăsăturile umane induc o copleșitoare teamă. Impresia e posibil subiectivă, influențată substanțial de mitologia celebrului personaj. Oare este portretul realizat de artistul băcăuan chiar o reprezentare a monstrului imaginat în romanul ei de Mary Shelley? 

„Sunt rău pentru că sunt nefericit. Nu mă ocolește oare cu ură întreaga omenire? Chiar tu, creatorul meu, bucuros m-ai face bucățele de-ai putea. Gândește-te atunci și spune-mi: de ce să-mi fie mie milă de om când lui nu-i este deloc? De-ai putea să mă azvârli într-una dintre prăpăstiile astea de gheață, distrugând astfel opera propriilor tale mâini, desigur, nu ai numi aceasta crimă.” Dacă ne vom aminti această mărturisire și vom privi din nou imaginea, s-ar putea să găsim reflectate chinurile creației.

După ce am vizitat în octombrie expoziția „Bestiarium” de la Galeriile „Karo”, am realizat că Dionis Pușcuță are un discurs plastic aparte, care merită mai multă atenție și vizibilitate. Artistul creează povești, personajele lui subtil se interconectează (ceea ce deja a observat criticul de artă Constantin Țînteanu, curatorul expoziției). Lucrările lui se remarcă prin siguranța desenului, curaj în folosirea și distribuirea culorilor. Așa că premiul ce i-a fost acordat în decembrie 2021 de filiala Bacău a U.A.P. „pentru cea mai bună activitate artistică” a fost pe deplin meritat. (Violeta Savu, în revista „Ateneu”, februarie, 2022)

Următorul fragment face parte din eseul criticului de artă Constantin Țînteanu, „Bestiarium”, publicat în revista „Ateneu”, noiembrie-decembrie 2021:

Expoziția „Bestiarium“ de la Galeriile „Karo“ a venit împreună cu întrebări greu de ignorat. Ce artă face pictorul (Dionis Pușcuță), care e simbolistica sa, de unde își trage puterea? De ce ne arată lumea fiarelor și a monștrilor, a mutanților, cum au apărut oamenii aceștia cu aripi și coarne, cu ochi aproape ieșiți din orbite? Licornul și zgripțorogul, vasiliscul, scarabeul, aspida, pasărea calandrinon cu dinți de fierăstrău, împăratul pitic, balaurul completează cu succes un adevărat cabinet de curiozități atât în formă, cât și în spirit. Te aștepți să apară din spatele unui paravan însuși Ulisse Aldrovandi, chiar el, ținând sub braț tratatul său despre monștri, „Monstrorum Historia“. Căci se continuă din carte pe zidurile galeriei șirul ființelor nemaivăzute, cu trup de pasăre și cap de om, sirene, grifoni, vârcolaci, demoni care mănâncă soarele și luna.

Sursele de inspirație ale motivelor prezentate sunt multiple: miturile românești, dar și cele universale, banda desenată, pop suprarealismul, revista Juxtapoz, filmele horror și marvel. Ne este dezvăluit un univers al figurativului, al descriptivului, în care o poveste continuă pe cea de dinaintea ei și pregătește locul celor care vor veni. Fiecare lucrare este un stop-cadru din succesiunea imaginilor legate intim între ele, reconstituire sensibilă a trăirilor și experiențelor extraordinare, descoperite cu încântare în paginile revistelor Pif și Rahan, oaze de lumină care au bucurat copilăria artistului, într-o perioadă când totul în jurul său era cenușiu și anost. Redă de asemenea pe pânză lumea invocată în cantafabulele formației Phoenix, pe care mărturisește că o ascultă adeseori atunci când pictează; de aici probabil s-a ivit zoomahia, temă importantă a creației sale.

Un război al fiarelor în fața vanității, ne arată că aparențele sunt înșelătoare; mai mult chiar, noi înșine dorim să fim înșelați. Prea des privim în jur având idei preconcepute, fără intenția de a deschide ochii cu adevărat, alegând mereu numai ceea ce ne confirmă prejudecățile. Monștrii stau de fapt în mintea și sufletul fiecăruia; de acolo ei se văd altfel, mereu diferit, le dăm chip sau asemănare după cum ne sunt firea și voia. Prigonitul, cocoșatul, diformul, ființa incertă care se târăște prin colbul înecăcios ori zvâcnește spre înaltul cerului sunt neputințele noastre născute din incapacitatea de a vedea frumusețea ce se află dincolo de aparență. „Pulvis et umbra sumus“, constată Horațiu. Căci toate se vor contopi la sfârșitul veacurilor în umbră, praf și pulbere. Reflectând asupra efemerității lucrurilor, asupra fragilității ființei umane, aparentei lipse de sens a demersului omului ca individ, în egală măsură celebrăm viața, doar pentru simplul și miraculosul fapt că există. (Constantin ȚÎNTEANU)

 Cu lucrări din creația artistului plastic Dionis Pușcuță a fost ilustrat numărul 630 al Revistei „Ateneu” (februarie, 2022) 

Un joc serios pe simeze, expoziţia DADA Characters

Fiind anul centenar al mişcării DADA, dintre vernisajele desfăşurate de Noaptea Muzeelor în data de 21 mai 2016, de o importanţă însemnată a fost cel al expoziţiei „DADA Characters”, de la Muzeul de Artă Bacău. Mai întâi această expoziţie a fost deschisă la Moineşti, la Galeriile de Artă „Geneza”, vernisată pe 15 aprilie, în cadrul amplei manifestări „Simpozionul Internaţional «Tristan Tzara şi Cultura DADA»”. Panotată acum şi în municipiul Bacău, sărbătorită la Noaptea Muzeelor, lucrări importante au putut fi admirate de un public foarte numeros.

Despre acest eveniment am vorbit cu artistul plastic Dionis Puşcuţă, preşedintele Filialei U.A.P. Bacău, el a fost curatorul expoziţiei.

- Care sunt principalii organizatori ai expoziţiei?

Dionis Puşcuţă : - A fost o colaborare sub egida Muzeului de Artă Bacău, în parteneriat cu Primăria Moineşti, Consiliul Judeţean Bacău, Filialele U.A.P. Bacău, U.A.P. Iaşi şi „Chromatique photo studio & art”.

- Ideea de la care aţi plecat este strâns legată de mişcarea DADA. Am văzut multe portrete ale lui Tristan Tzara, părintele dadaismului.

Dionis Puşcuţă : - Da, este o expoziţie omagială Tristan Tzara, personalitate a Moineştiului, a Bacăului. Când ne-am propus să facem această expoziţie nu ne-am aşteptat să aibă un impact atât de bun.

- Am văzut câteva rarităţi în expoziţie, iar în deschidere privitorul este întâmpinat de un obiect compus dintr-o revistă.

Dionis Puşcuţă : - Da, asta pentru că am colaborat cu colecţionari de artă, un rol foarte important avându-l Octav Olaru. El ne-a adus lucrări inedite de Marcel Iancu şi Harry Guttman. De la el avem şi revista „Turnul de fildeş”. De fapt, punctul de plecare a fost revista, considerând-o kilometrul 0. Este o revistă foarte rară, prin aceea că în ea se află semnăturile originale ale autorilor în dreptul fiecărui articol. Sunt foarte puţine exemplare în toată ţara.

- Da, am observat semnături deosebite, de la scriitori marcanţi ai momentului: Camil Baltazar are un grupaj de poeme, unul intitulându-se „Ierusalim”, A. L. Zissu conduce o anchetă incitantă „Ce-i Judaismul?”, Al Dominic dedică şi el un poem Ţării Sfinte, F. Aderca publică nuvela „Soluţia dela Piteşti”, iar B. Fundoianu e prezent cu poemul devenit ulterior celebru, „Privelişti”, care dă şi titlul cărţii din 1930, singurul său volum de poezii publicat în timpul vieţii.

Aşadar, o colecţie de semnături rare, iar coperta a fost realizată de Marcel Iancu! Iată cum se leagă frumos literatura de plastică!

Dionis Puşcuţă : - Da, şi mă voi întoarce la plastică pentru a spune că o altă lucrare importantă este colajul lui Maxy Max Herman, din colecţia Muzeului de Artă.

- S-a mai întâmplat până acum să fie expuse aceste lucrări sau e o premieră absolută?

Dionis Puşcuţă : - Doar una dintre ele a mai fost inclusă în expoziţia „Artişti evrei în colecţii particulare”, vernisată în urmă cu câţiva ani la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, celelalte sunt pentru prima oară incluse într-o expoziţie publică.

- Spuneai că expoziţia este şi o colaborare frumoasă între artiştii ieşeni şi cei băcăuani...

Dionis Puşcuţă : Da, nu este prima dată când colaborăm. De la Iaşi participă în această expoziţie Manuell Mănăstireanu, un portretist bun, de factură Baba, dar destul de modern. Un portret realizat de Mănăstireanu dă şi imaginea afişului. Felix Aftene are grafică şi sculptură, Bogdan Teodorescu o instalaţie, triptic pictură şi obiect. Tot din Iaşi sunt şi Sorin Purcaru, Florin Petrachi, Cristian Diaconescu. Bineînţeles ponderea cea mai mare o au artiştii băcăuani: Ilie Boca, Marius Crăiţă-Mândră, Elena Lupaşcu, Dumitru Macovei, Ovidiu Marciuc, Ion Mihalache, Carmen Poenaru, Mariana Popa, Dionis Puşcuţă, Bianca Rotaru, Ovidiu Ungureanu (cu fotografie), Silvia Tiperciuc.

- Această expoziţie ar merita poate itinerată în toată ţara. V-aţi gândit la acest aspect?

Dionis Puşcuţă : - Ce pot să spun, deocamdată suntem foarte bucuroşi de ecourile pozitive. Că sunt meritate ne-am putut da seama şi din reacţia domnului acad. Răzvan Theodorescu, el s-a aflat sâmbătă, 11 iunie în Bacău şi a vizitat mai multe galerii de artă. A remarcat că „DADA Characters” este o expoziţie unitară şi a spus că i-ar plăcea să o ducă chiar la Academie. Deocamdată a fost o idee, un gând, nu ştim dacă se va concretiza sau nu, dar cert este că expoziţia s-a bucurat de aprecierea lui Răzvan Theodorescu.

- Cum ai descrie în câteva cuvinte expoziţia, din punct de vedere plastic şi nu numai, ce anume crezi că o face să fie specială?

Dionis Puşcuţă : - Este o expoziţie cu contemporani şi cu cei ce nu mai sunt, dar care au o legătură, sub ideea de DADA. Este o expoziţie unitară, dintre participanţi nu pot spune că unul este mai bun decât altul. Exact cum se joacă scriitorii cu cuvintele, noi ne jucăm cu pictatul. DADA e joc. Expoziţia „DADA Characters” e joc.

A consemnat Violeta Savu

(articol publicat in Revista Ateneu, iunie 2016, p. 12)

http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2016_06net.pdf

Anuala Bacau 2010

Vernisajul expozitiei a avut loc pe 17 decembrie 2010. O galerie cu lucrari atractive pentru publicul iubitor de frumos. Anul 2010, din punct de vedere plastic, a fost fructuos. Galeriile bacauane au fost ofertante pentru iubitorii de arta. Dintre cele de grup, expozitiile cu cel mai mare impact la public au fost Salonul foto 2010, Zoomorfe, Atelier 35, Erotic Art, Bacau-Limousin, B'20. Dintre expozitiile personale imi amintesc cu deosebita placere de cele semnate de Dionis Puscuta si Mihai Docea, Teodora Nicodim, Carmen Poenaru, Elena Lupascu si, cu precadere, de doua expozitii ce au avut si un aer de maretie vizuala, semnate de : Dumitru Macovei, respectiv Ion Mihalache, cei doi au castigat premiul "Artistul Anului 2010", iesind la egalitate in urma votului dat de juriul profesionist.
O frumoasa reusita pe plan international, dar din pacate trecuta oarecum cu vederea chiar de catre bacauani, a fost cea a artistilor Mihai Docea si Carmen Poenaru care au expus in Emiratele Arabe Unite, la Abu-Dhabi (Salwa Zeidan Gallery) unde au avut un deosebit succes, starnind admiratia publicului. O parte din lucrarile celor doi artisti au ramas in Emirate, fiind achizitionate de colectionari de arta. [dati click pe numele artistilor pt a vedea lucrarile lor pe site-ul salwazeidangallery]
La Saloanele Moldovei amintim ca au obtinut premii valoroase artistele Viorica Zaharia si Luminta Radu.
Expozitia aniversara Anuala 2010 nu da o nota caracteristica pentru evenimentele de arta ale anului 2010. Au fost artisti care s-au manifestat cu deosebita maiestrie in 2010, care au obtinut rezultate frumoase fie in premii, fie recunoasterea unei valori deosebite din partea publicului sau a breslei, care nu sunt neaparat reflectati sau evidentiati in expozitia Anualei. Expozitia Anuala 2010 este in acest sens o reuniune in care un artist daca a dorit a adus un cadou vizual pentru publicul spectator. Mie mi-a placut expozitia, mi s-a parut din punct de vedere valoric cu cel putin un grad mai ridicata decat cea din anul 2009. Putem trece expozitia Anuala 2010 in randul expozitiilor de grup cu succes la public.
In concluzie, 2010 a fost in Bacau, un an plin de imagini artistice incantatoare.

Galerie de imagini din expozitia Anuala Bacau 2010

Iustinian Scarlatescu, Cristi Gaspar, Dionis Puscuta, Marius Craita-Mandra, Dragos Burlacu, Sergiu Mazerschi
Mihai Docea
Cristina Ciobanu
Vasile Craita-Mandra
Marius Craita-Mandra
Dionis Puscuta
Dumitru Macovei
Luminita Radu
Mari Bucur
Oana Vasai
Viorica Zaharia
Geanina Ivu-Vlad
Constantin Tanasache

Erotic Art Bacau 2010

O ediţie care a fost comentată un pic sever comparativ cu celelalte două. Totuşi... ar trebui să ţinem cont de anumite aspecte/conjuncturi:
*la expoziţie au fost invitaţi să participe pictori de vârste, de facturi diferite, cu stiluri extrem de diverse - unele fiind chiar antagonice;
*unii şi-au dorit o concepţie avangardistă a expoziţiei, ar fi fost f frumos să poată fi realizabil, dar s-a gândit cineva cât ar costa aşa ceva şi cine ar fi suportat costurile?;
*ediţia a treia ... unii s-au aşteptat să crească în valoare faţă de celelalte două, să fie mai spectaculoasă, dar unii dintre artişti au epuizat subiectul în primele două ediţii şi nu au vrut să participe cu lucrări prezentate altădată publicului, elementul de "surpriză" s-a diminuat - personal cred că s-ar fi reuşit ceva mai aproape de "pretenţiile" unora dacă expoziţia s-ar fi realizat cu pictori invitaţi şi din alte filiale (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara);
*DAR... mie mi-au plăcut multe dintre lucrări (imaginile unora dintre ele le-am postat aici) - din punctul meu de vedere a fost o ediţie cu valoare pozitivă şi abia acum îi felicit sincer pe artişti, cu întârziere (justificată deoarece în acea perioadă între forţele instinctuale primordiale - eros şi thanatos - în viaţa mea a bântuit celălalt zeu);
*sincer, eu mi-aş mai dori şi o ediţie a patra pentru Erotic art :D !

Dragoş Burlacu


Viorel Cojan - Frumoasa si bestia

Mihai DoceaDionis Puşcuţă, Georgian Mazerschi
Georgian Mazerschi
Marius Crăiţă-Mândră

Teodora Nicodim


Elena Lupaşcu

Laura despre Erotic Art
Notă: cu un click pe numele artistului veţi descoperi fie site-uri personale, fie site-uri cu o legătură de referinţă.

Zoomorfe, semne şi simboluri via homo ludens

[Articol prezentat in REVISTA ATENEU mai 2010, p. 22 (numarul este frumos ilustrat cu lucrari din expozitie)]

Expoziţia Zoomorfe deschisă la Galeria Frunzetti Bacău pe data de 30 aprilie 2010 se remarcă prin spiritul ludic şi umor. Între universul real şi imaginar în care sunt reprezentate pe pânze animalele, liantul este jocul, prezenţa personajelor animate. Dar nu trebuie să minimalizăm valoarea lucrărilor care redau fidel anatomia fiinţelor necuvântătoare. Astfel, la începutul expoziţiei, cu un desen minuţios semnat Sergiu Mazerschi, suntem întâmpinaţi de figura feroce a lupului. În ciuda caracterului său devorator, chiar şi lupul visează ... fireşte, oi. Alăturea putem admira alte sălbăticiuni ale pădurilor: vulpea şi cerbul.
Două simboluri antinomice sunt surprinse unul lângă celălalt pe pelicula artistului fotograf Viorel Cojan. La Arles, lângă o veche statuie a unui leu, animal care întruchipează puterea, grandoarea, triumful, s-a aşezat gingaşul porumbel, pasărea care simbolizează pacea, dragostea, speranţa.
Frumuseţea pe care o poate avea trupul unui animal o recunoaştem în tabloul în care graficianul Ovidiu Marciuc a ilustrat acei cai, despre care, Carmen Mihalache spunea în cartea „Dialoguri în atelier” că au „un aer nobil, mândru, liber”.
De la bestiarul real, trecem la cel imaginar. Animale fabuloase sunt descrise în tablourile lui Dionis Puşcuţă. Un fel de hibirid între pisică şi taur, o creatură fantastică pare înspăimântată de realitatea crudă a lumii terestre. Teama în faţa necunoscutului o determină să aibă şi o atitudine agresivă. O altă creatură ciudată e un Centaur-Ianus, arhetip pentru dualitatea firii omeneşti şi capacitatea de a privi în urmă, în trecut, dar şi înainte către viitor.
Circul .... ne prezintă pentru distracţie, animale aşa-zis sălbatice. Tabloul lui Carmen Cretzu ne transmite că sensul circului este acela de a ne oglindi existenţa ca bâlci al deşertăciunilor. Cu tuşe calde, cu blândeţe şi suavitate, Cristina Ciobanu ne prezintă melancolicul prizonier al circului: elefantul. Îmbrăcat în culori pastelate, uriaşul timid poate fi o jucărie doar în ochii nevinovaţi ai copiiilor. Aceeaşi pictoriţă ne introduce, prin umbra albă a unei feline aristocrate, într-un univers magic. Deasemenea, sub semnul oniricului şi al calofiliei se situează reprezentările oferite de Carmen Poenaru. În plus, artista reflectă aluziv relaţiile afective ce se pot stabili între fiinţele necuvântătoare şi om. Semnificând iubire, devoţiune, loialitate, căluţul din cadru poate fi şi imaginea unei jucării, o reminiscenţă din copilăria lipsită de griji. Fiinţele evocate de Dumitru Macovei par a veni dintr-o imaginaţie a subconştientului, privitorul sensibil rămâne cu impresia unor reverii senzoriale. Inspirând rafinament, eleganţă şi delicată feminitate, pisica desenată de Viorica Zaharia, priveşte cu un interes narcisist la o geometrie abstractă. Graţioasă, felina este întoarsă cu spatele, păstrându-şi caracterul enigmatic.
Peste toate reflecţiile acestea misterioase, patronează polipticul maestrului Ilie Boca. Evocările cu motive zoomorfe sunt bogate imagistic iar spiritul lor este un cumul fascinant de hieratic, arhaic, ingenuu şi mitic.
După cum este ştiut, acrostihul grec ihtys înseamnă peşte iar imaginea lui era semnul de recunoaştere al primilor creştini. Peştele este frumos redat în lucrările artiştilor Anca Muşat şi Adrian Paiu, care a plusat pe simbolistica religioasă, folosind drept suport lemnul, metaforă a sacrificării eului.
Deşi ponderea fantasticului este destul de mare, nota dominantă a expoziţiei este cea a umorului, a destinderii oferită de parodiile plastice. Dintre cele mai hazlii sunt picturile cu influenţe pop-art semnate de Raluca Bârzu. Un căţel roşu ne aminteşte că nu doar oamenii cunosc plăcerea jocului, ci şi animalele. Dar jocul e şi un pretext de a ridiculiza starea de fapt a societăţii moderne româneşti, în care dovezile de bun-simţ atrag după sine marginalizarea. La vernisajul expoziţiei, una dintre cele mai simpatizate lucrări s-a dovedit cea în care un iepuraş din desenele animate ne amuză cu o glumă despre arta seducţiei feminine. Tot prin intermediul unui iepuraş animat, însă unul miniatural, Marius Crăiţă-Mândră ne prezintă fiinţa meditativă – Omul, copleşit de propria raţiune, sufocat de gânduri, încovoiat de tehnologia avansată creată de el însuşi.
Salvarea este posibilă prin caracterul de homo ludens. Iar expoziţia „Zoomorfe” este un exemplu în acest sens, ea demonstrează că jocul artiştilor poate să delecteze iubitorii de artă, să-i deconecteze şi chiar să-i amuze!
Galerie de imagini din expozitia Zoomorfe
Cristina Ciobanu

Viorica ZahariaCarmen Poenaru





Dionis Puşcuţă
Raluca Bârzu

Marius Crăiţă-Mândră