Ziua a treia de concurs la Gala Star X. O zi minunată

Cu dans, mimica, dans, dans, dans..., emoţii, multe emoţii...
Cea de-a treia zi de concurs la Gala Star, ediția a X-a a venit și ea cu surprize. În zi de duminică,primul spectacol a început la ora 11.

George Ciolpan. „Pasărea în văzduh”. Recital de pantomimă

Nu i-aș zice pantomimă sau n-aș spune doar pantomimă. La cei aproape 60 de ani pe care-i are, George Ciolpan a uimit publicul cu corpul său foarte subțire dar și foarte frumos lucrat, cu perfecțiunea mișcărilor de dance-break. A interpretat mai multe personaje, Spider man, Sperietoarea de ciori, un muzicant ambulant orb care cerșea la metrou, un om rătăcind prin deșert ș.a. Sperietoarea de ciori, cu subiectele ei delicate: singurătatea, părăsirea, nevoia de a oferi și a primi protecție și implicit iubire, a fost un moment plin de poezie (poezie din mișcările sugestive, se înțelege). Dar rafinamentul artistic a fost atins pe deplin în interpretările statuilor lui Constantin Brâncuși (Rugăciune, Pasărea măiastră, Coloana infinită - foarte frumoasă trecerea de la Pasărea măiastră, prin zbor, la Coloana infinită). Cu fascinante și elegante mișcări ale corpului, în armonie cu muzica bine aleasă și purtând cu măiestrie costumele încărcate și ele de sugestii, George Ciolpan a demonstrat că este un artist cu multă forță imagistică. Mie mi-a plăcut mult, au fost momente poetice.

Senzația zilei: Baczó Tünde „7/7” Spectacol de teatru-dans

Spectacolul acesta chiar a zis o poveste, o poveste universală despre vărstele femeii, trecând prin copilăria (cu gingășia fetiței care poartă un ghiozdan extrem de greu și care, pe umerii ei mici, pare a fi Marele Univers), apoi cu descoperirea cochetăriei, cu probarea rochițelor și a pantofilor cu toc din garderoba mamei, cu descoperirea primilor fiori ai dragostei, apoi căsătoria şi maternitatea, dureroasa trecere a anilor, ajungându-se la ... vârsta de argint. Baczo Tunde prin dansul ei a fost feminină, fermecătoare, senzuală, pasională, gingașă, ludică, gravă... a dansat cu toată ființa, cu tot corpul, inclusiv cu cel mai lung și frumos păr pe care l-am văzut eu vreodată... La eleganța acestui spectacol a contribuit și pianul live. A fost și o îmbinare a dansului cu arta vizuală, am admirat și desenele care se derulau pe ecran. Partea în care ea se contopește în dansul fractalilor m-a transpus într-o imaginară călătorie cosmică. 
Un spectacol de mare Artă! 

După aceste momente artistice, a urmat o artă mai puțin obișnuită... 
Kocsardi Levente. „Arta pârțului sau Conferința Daliniană a contelui De la Trompette” (pe texte din „Jurnalul unui geniu” de Salvador Dali). Despre acest spectacol, Val Mănescu a scris pe blogul lui: „Un mare fâââââââs ne-a tras, din fericire nu şi olfactiv, Kocsardi Levente, tot din Timişoara, care s-a aventurat să ilustreze un text de Salvador Dali ce face apologia băşinii, intitulat Arta pârţului sau conferinţa daliniană a contelui de La Trompette. Într-o actoriceală pentru care criteriile de evaluare nu pot fi aplicate, cu încercări repetate de a da valoare artistică unor cuvinte pe care le evităm, prin gesturi scandalos obscene, „curajosul” interpret şi-a atras oprobiul publicului, aşa că mulţi dintre spectatori au părăsit sala înainte de final. M-am numărat printre ei ei, nu din falsă pudibonderie, că doar şi eu sunt om şi mai scap câte una, ci pentru că m-a oripilat stilul plat, fără culoare, al interpretării. ”
Nici mie nu prea mi-a plăcut, dar poate că e vina mea,a m anumite limite și nu am înțeles prea bine ideea și nici arta verbală a lui Dali... Îmi place pictorul Dali, chiar mult. Si animatia lui suprarealista - ”Destino”. 

Seara a fost salvată de Daniela Vrânceanu, cu „Amalia respiră adânc”. Am mai văzut spectacolul și atunci am plâns. Aseară iarăși am plâns. Sensibilitate și mult dramatism, o frumoasă și reușită transpunere a Danielei Vrânceanu în personaj. Felicitări, Daniela Vrânceanu!

„Alcoforado’sound”. Un spectacol al sunetelor și al gesticii

Gala Star X, 24 aprilie, Recital Extraordinar. Eliza Noemi Judeu

„Alcoforado’sound”. Adaptare de Firuța Apetrei după „Scrisorile portugheze” de Mariana Alcoforado;
Cu participarea muzicienilor: Ciprian Sicinschi, Dan Crivăț, Ciprian Cărare, Liviu Mera
  

foto: Marius Curucli

foto: Marius Curucli

„Alcoforado’sound” a fost... un spectacol puternic, senzual, plin de iubire, de revoltă, de răzvrătire și, în final, de renunțare și abandonare a propriei persoane. E o poveste de dragoste neîmplinită. Am mai văzut acest spectacol şi am fost emoţionată dar prestaţia din seara aceasta a Elizei Noemi Judeu a fost uluitoare. Vocea ei, cu tonalităţi diferite, când gravă, când tânguitoare, a fost mai răscolitoare ca niciodată. În plus, pe lângă senzualitate, Eliza a fost teribil de gestuală, reuşind să impresioneze cu „topirile” ei în discul negru reprezentând mânăstirea cu granițele neomenești. Actrița a transmis emoții vii și prin mişcările lente şi armonioase, prin dansul mâinilor, prin ipostaze ale corpului extraordinar de plastice. Aşa ceva am mai văzut şi simţit în spectacolele de dans contemporan. „Alcoforado’sound” a fost și o probă de „Expressive Gestures”. Muzicienii au fost şi ei la înălţime, interpretările lor elegante au subliniat sentimentul de dor, aducând totodată în suflet liniştea şi împăcarea. Un spectacol care inițial s-a numit „5 și cu 1, șase pentru un Amor”, care a „crescut” și a evoluat, atingând în forma aceasta, intitulată „Alcoforado’sound”, un maxim de tărie și rafinament artistic. Foarte frumos și finalul, cu tragismul lui abia schițat și tocmai prin aceasta, mai tulburător.

Seria a doua de fotografii: Ioan Viorel Cojan
Sursa foto: Teatrul Municipal Bacău

Gala Star. "Fetiţa soldat" cu Ingrid Robu

Gala Star X, vineri, 24 aprilie, Recital în concurs.
"Fetiţa soldat" de Mihaela Michailov, Regia: Adrian Tamaş
Actriță: Ingrid Robu

   Primul spectacol din concurs, „Fetiţa soldat”, nu a rupt gura târgului dar nici nu a dezamăgit. Mărturisesc că mă aşteptam la altceva şi deşi nu sunt om de teatru, mi s-a părut că recitalul a fost prea lung, la un moment dat frazele de pe ecran le depăşeau cu mult în profunzime pe cele cărora le-a dat glas actriţa Ingrid Robu. Ea a interpretat rolul unei fetiţe de 8 ani, orfană de mamă, care locuia împreună cu o bunică săracă și infirmă. 
   Ingrid Robu, îmbrăcată într-o rochiţă roşie cu bulinuţe albe, fizic lăsa impresia unei fetiţe de 8 ani, iar vocea ei chiar a părut cea a unui copil. A interpretat rolul cu candoare şi spre final, a conturat bine tristeţea personajul ei, o fetiţă naivă, dulce, cuminte, visătoare, care ajunge să vegheze de una singură, în noapte, la căpătâiul bunicii sale, punându-şi cu mult, mult prea devreme întrebări despre unde se duc oamenii atunci când mor. 

  Până la sfârşitul dramatic, spectacolul a avut şi doza lui de ludic şi umor inocent. Totuși... textul mi s-a părut puțin incoerent, am avut de câteva ori impresia că vira într-un anumit sens care apoi era abandonat şi se trecea brusc la altă idee. 

  Deşi mi-ar fi plăcut să fie prezentată mai concentrat şi cu ceva mai multă profunzime, povestea „fetiţei soldat” care şi-a propus să-şi salveze bunica (pentru a-şi salva astfel propria copilărie) este emoţionantă şi tristă.

Sursa foto: Caietul program al Galei Star, Ediția 10, 24-28 aprilie 2015