Proiectul
„Declic în silabe – Japonia departe – aproape de Bacău”, demarat anul trecut, a
continuat și anul acesta, inițiatorii lui, după succesele repurtate anul
trecut, propunându-și să îl transforme într-o tradiție. Şi de data aceasta
proiectul a inclus o interesantă expoziție de fotohaiku, care s-a vernisat la
data de 15 mai 2015, în Galeria „Hol” a Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu”.
Provocarea a fost lansată din nou de fotograful Constantin Broșu, care
dovedește și în această expoziție un devotament deosebit pentru fotografie.
Cinzecișipatru de imagini, peisaje desprinse din natură, au inspirat nici mai
mult, nici mai puțin de treizecișipatru de haijini care au creat poezii haiku,
fiecare fotografie fiind însoțită de trei poezii. Publicul prezent dar și
critici de specialitate au apreciat expoziția de fotohaiku de anul acesta ca
fiind chiar mai reușită decât cea de anul trecut. Așa și este, fotografiile
deosebit de sugestive au și mai multă dinamică, un evident câștig în claritate,
o atenție mai profundă asupra detaliului. Și, nu lipsesc imaginile cu un
important accent de spectaculozitate.
Calitatea fotografiilor a condiționat poeziile să se ridice de asemenea la un nivel înalt. Ceea ce s-a și întâmplat.
Am parcurs această expoziție ca pe o carte și cred că ar fi de bun augur
editarea unui album, o idee la care se gândesc foarte serios organizatorii
proiectului. Bine ar fi dacă s-ar găsi și sprijinul financiar prin sponsorizări
pentru împlinirea lui, pentru că succesele de public pe care le provoacă acest
inedit „Declic în silabe” sunt o excelentă și incontestabilă carte de vizită. 
Din creațiile
haijinilor, ofer spre delectarea cititorilor revistei, o selecție de
haiku-uri care m-au atras în interioritatea lor. Simple invitații la
meditații (amintesc că simplitatea este una din cele mai înalte calități ale
haiku-ului), rememorări ale unor stări (re)cunoscute... Versurile și imaginile mi-au readus amintiri... unele din copilăria
cu minunatele vacanțe la țară, unele m-au făcut să-mi aduc aminte întâmplări și
secvențe din drumețiile făcute, altele m-au făcut să mă gândesc la diferite
etape de spiritualitate.
Multe dintre ele mi s-au părut atât de familiare încât
m-au făcut să mă simt apropiată de fotohaiku-ul în întregul lui, imagine sudată
cu poemul nipon.
„privighetoarea -/ în cântul ei vibrează/ şi gardul de
fier”, „drumul sub omăt -/ vrăbii înfometate/ ciugulesc raze” (Virginia Popescu), „poalele albe -/ macii
înfloresc pe rând/ urma acului”, „zi de iarmaroc -/ soarele dimineţii/ umple
căruţa” (Oana Gheorghe), „tainic jurământ -/ pecetluind momentul/ o buburuză”, „sat
întroienit -/ prizoniere pe ogor/ trei stoguri cu fân” (Mihaela Băbușanu), „sirenă
în port -/ larma pescărușilor/ o acoperă”, „linie moartă -/ născută între fiare/
o buruiană” (Dumitru Radu), „privind abisul
-/ și umbra veveriței/ plină de mușchi”,
„zi de salariu -/ măturătorii se-aleg/ doar cu castane” (Cezar Florin Ciobîcă),
„ghetele rupte/ ale călătorului -/ nicăieri drumul” „după dragoste -/ şi
rochiţa rândunicii/ udă de rouă” (Ioan Marinescu), „bondarii roată -/ la umbra
salcâmilor/ un cal înhămat” (Ioana Bud), „copilărie -/ presărat cu muşeţel/ drumul
spre casă” (Violeta Urdă), „nopți fără lună -/ printre nuferii galbeni/ doar
Carul Mare” (Ana Urma),
„canton părăsit -/ numai iarba fiarelor/ mută acele”, „floare
de mac -/ prea aspre azi mâinile/ ca să te mângâi” (Petru Ioan Garda), „greieri
amuţiţi -/ miros de sevă verde/ în urma coasei” (Daniela Zglibuţiu), „stampă
regală -/ kimonoul fecioarei/ şi o cicoare” (Daniela Varvara), „cămin părăsit -/
doar pisica rămasă/ paznic în tablou” (Speranţa Rubin), „c-un smoc de iarbă/ cosaşul
şterge coasa -/ soarele-n zenit” (Corneliu Traian Atanasiu), „vechiul felinar -/
de-o parte şi de alta/ jumătăţi de lună” (Valeria Tamaş), „linia apei -/ valurile
şterg pe rând/ urmele noastre” (Iulia Ralia), „stropii de ploaie -/ răcoare
vrăbiilor/ strânse la cioatcă” (Lenuța Gabriela Ocneanu), „conversatie -/ bătrân
aplecându-se/ să-i şoptească ierbii” (Adelina Popovici), „sârmă ghimpată -/ acelaşi
cer şi-aici şi/ dincolo de ea” (Dan Norea), „vrăbii ciripind -/ alături de
joaca lor/ doar un fir de știr” (Ana Olimpia), „pasăre rară -/ neobișnuit popas/
pe fierul beton” (Octavian Mareș), „prin omătul alb/ urme de paşi către schit -/
clopot de seară” (Tincuţa Horonceanu Bernevic), „ziua recoltei -/ iar mi-au
rămas între dinţi/ sâmburi de nucă” (Vasile Conioşi-Mesteşanu), „copilărie -/ iarba
e mereu crudă/ sub măceşii copţi” (Mioara Băluţă), „pe fundul ceștii/ în
ultimul strop de ceai/ văd luna plină” (Magdalena Dale), „stejar din Borzeşti -/
sub coroană ghetele/ spânzuratului” (Frăţilă Genovel-Florentin), „parfumul de
crin/ adoarme şi grădina -/ geamul e închis” (Mara Paraschiv). Și-au mai adus
contribuția cu versuri și autorii Maria Oprea, Letiția Iubu, Argentina Stanciu,
Mihaela Cojocaru, Eduard Țară, Sorin Radu Zaha.
Nici cartea nu a
lipsit la acest vernisaj, a fost lansat volumul de haiku „Femeia bonsai”,
semnat de Mihaela Băbușanu. Evenimentul s-a încheiat cu dansuri japoneze
executate de un grup de tinere din cadrul asociației româno-japoneze „Himawari”
din Iași.
Declic în silabe
– un proiect cu multe șanse de a căpăta perenitate! Felicitări organizatorilor,
fotografului Constantin Broșu, poetelor Oana Gheorghe și Mihaela Băbușanu și
tuturor celor care s-au implicat sufletește și creativ!
Violeta SAVU, articol publicat în Revista Ateneu, nr. 551-552, iulie-august, 2015 (p. 24)
