Zone de creație

Lucrări de Marius Crăiță Mândră,Vasile Crăiță Mândră și Geanina Ivu
(Imagine din expoziție)

În perioada 26 septembrie-3 octombrie s-a desfãșurat, în localitatea Bogdana, județul Bacãu, simpozionul „Zone strategice de creație «Centenar»“, sub mottoul „pe urmele rãzeșilor lui Ștefan cel Mare“. Simpozionul a fãcut parte din „sfera manifestãrilor dedicate de Consiliul Județean Bacãu și Asociația Culturalã, Educaționalã, Umanitarã «Zaharia'Art»“ Centenarului. Coordonatorul acestui proiect a fost Geanina Ivu; asistent proiect, Maria Vlad. Simpozionul a fost gãzduit la Pensiunea „Ferma Veche“, situatã la marginea pãdurii încã înverzite la început de toamnã, doar vârfurile frunzelor fiind ușor îngãlbenite. A fost locul unde, vreme de o sãptãmânã, opt artiști profesioniști au pictat. Activitãțile din simpozion au fost reflectate fotografic de Viorel Cojan și Geanina Ivu. Lucrãrile au fost expuse la Galeriile „Frunzetti“, vernisajul a avut loc pe 26 octombrie. Pe lângã tablourile și fotografiile realizate la Bogdana, de plasticienii Vasile Crãițã Mândrã, Elena Samburic, Viorel Cojan, Ion Mihalache, Marius Crãițã-Mândrã, Geanina Ivu, Luminița Radu, Bianca Rotaru, Bogdan Antochi, în expoziție au fost panotate și lucrãri ale regretatei pictorițe Viorica Zaharia. 

Viorica Zaharia

În acest simpozion, m-am alãturat celor nouã artiști, având șansa unicã de a urmãri etapele unui proces de creație plasticã. Conceperea unui tablou începe, cu siguranțã, chiar înaintea alegerii spațiului de lucru, dar ochiul meu fizic a putut urmãri doar din exterior acest proces. Fiecare pictor și-a ales, cu freamãt, „zona de lucru“, „zona de creație“, unii gãsindu-și, mai repede decât alții, un spațiu compatibil. Au fost pictori care au lucrat, fãrã a se incomoda, unul în apropierea altuia, dar câțiva dintre ei au simțit nevoia de izolare, alții de spații cât mai largi (unul dintre pictori a pictat la marginea unei livezi de meri). S-a creat o efervescențã cu totul specialã, s-a lucrat mult, imediat dupã micul dejun și cafeaua de dimineațã, uneori de o eventualã documentare (contemplarea naturii, fotografii, analiza micului, dar dichisitului muzeu etnografic din curtea pensiunii, lecturi, audiții muzicale, discuții despre artã etc.), toți pictorii se aflau în fața șevaletului, iar fotografii se înarmau cu aparatele de fotografiat. Am urmãrit fascinatã ritualul pregãtirii de lucru, alegerea culorilor, fixarea șevaletul în funcție de cãderea luminii. Și apoi, marea confruntare: artistul în fața pânzei albe. De cele mai multe ori, existã o inevitabilã spaimã, atât de hãu, cât și de infinit, pe care, în mod asemãnãtor, o trãim și noi scriitorii când ne aflãm în fața foii albe. Ușor, pictorii au depãșit acest prag, iar pânzele, dupã ce au fost atinse cu pensula, îmblânzite, au tot implorat mângâierea culorilor. Ceea ce s-a și sãvârșit. 

Chiar pe locul pensiunii, cândva a existat o fermã veche, pãstrându-se câteva elemente din vechea arhitecturã. Astfel, Bogdan Antochi, lucrând cu vopsele acrilice, a avut ocazia de a dezvolta o temã mai veche a sa, ziduri. 

Bogdan Antochi

Luminița Radu a lucrat colaj/ tehnicã mixtã. Având culori armonioase și odihnitoare pentru ochi, tablourile ei au „aer“, respirã, sunt poetice. 

Luminița Radu

Elena Samburic a lucrat în acrilice, inspiratã de vârtejul frunzelor moarte, de cerul albastru, una dintre lucrãri explodând energic de la galbenul foarte intens, o culoare reprezentativã în pictura artistei. 

Elena Samburic

Fotografiile expuse de Viorel Cojan sunt suprarealiste.

Viorel Cojan

În ulei, au lucrat Bianca Rotaru, Geanina Ivu, Marius Crãițã Mândrã, Vasile Crãițã-Mândrã și Ion Mihalache. 

Bianca Rotaru a optat pentru continuarea temei de la recenta sa expoziție, un studiu foarte bine gândit și transpus plastic despre mișcare. Sunt lucrãri care se remarcã prin dinamicã. 

Bianca Rotaru

 Picturile Geaninei Ivu abordeazã teme și motive etnografice, iar culorile se împletesc frumos, așa cum altãdatã o fãceau firele de urzealã în rãzboaiele de țesut ale bunicilor de la țarã. În subsidiar, e și o trimitere la dispariția unor tradiții. 

Geanina Ivu

Marius Crãițã-Mândrã a lucrat abstract, în stil minimalist, amintindu-ne parcã de versul lui Seferis: „Mai bunã-i o picãturã de sânge decât o cupã de cernealã“. În fondurile sale grizate, peisajul e psihedelic. 

Marius Crăiță Mândră

Dacã am pomenit de peisaj, trebuie spus cã aici au excelat, parcã luându-se la întrecere, Vasile Crãițã-Mândrã și Ion Mihalache. Culorile arãmii ale toamnei, amurgul de toamnã violet le regãsim deopotrivã în picturile celor doi. 

Ion Mihalache

Peisajele pictate de Ion Mihalache, în tușe de culoare groase și pãstoase, în care aproape poți simți suflarea vântului peste pãdure și iarba câmpului, sunt melancolice, vag angoasante. 

Marius și Vasile Crăiță Mândră

Eram de fațã atunci când Vasile Crãițã Mândrã îi mãrturisea fiului sãu, care picta în imediata vecinãtate, cã în tabloul sãu, doi stâlpi de beton s-au transformat în trunchiuri de copaci. Maestrul spunea cã se aflã în dilemã dacã sã intervinã sau nu asupra acestei metamorfoze. Sunt sigurã cã întrebarea era retoricã. Au rãmas trunchiurile de copaci, dând echilibru și imprimând un caracter ușor abstract întregii compoziții. Întâmplarea m-a fãcut sã mã gândesc la peisajele lui Vasile Crãițã-Mândrã, care au un specific al lor greu de explicat în cuvinte. Fiecare element: un trunchi de copac, o frunzã, cornișa unei clãdiri etc. are propriul sãu metabolism. Și poate aceasta ar fi o explicație pentru inefabilul din peisajele seniorului Crãițã-Mândrã. 

(articol semnat de Violeta Savu, în Revista „Ateneu”, octombrie 2018)

Fotografie de Viorel Cojan

O seară de poezie

Moment de la vernisajul expoziției, de la stânga la dreapta:
Vasile Crăiță-Mândră, Carmen Poenaru (președinte UAP Bacău),
Geanina Ivu, Violeta Savu

Afișul expoziției, concept: Viorel Cojan și Geanina Ivu
de la stânga la dreapta: Bianca Rotaru, Marius Crăiță-Mândră, Geanina Ivu,
Vasile Crăiță-Mândră, Elena Samburic, Ion Mihalache, Bogdan Antochi,
Luminița Radu, Violeta Savu, Viorel Cojan (mască lup)

Mai multe fotografii realizate pe perioada simpozionului și de la vernisajul expoziției se pot vedea pe pagina oficială Zaharia'Art https://www.facebook.com/ZahariaArt-2087685718211605/

O mie de cuvinte despre Salonul de Artă fotografică

Mia NAZARIE - PanDora. Corn

Spre sfârşitul anului 2015, în Bacău au avut loc mai multe evenimente artistice. Printre ele s-a numărat şi  multaşteptatul „Salonul anual de artă fotografică”, iniţiat de artistul Ioan Viorel Cojan , membru U.A.P. Şi de data aceasta s-a ales ca motto dictonul „O fotografie vorbeşte cât o mie de cuvinte”, aserţiune despre care am mai zis altă dată că nu o prefer, dar care a arătat bine ca însemn grafic pe elegantul afiş al evenimentului. Se pare că există o competiţie acerbă între imagine şi cuvânt, deşi există destule cazuri când se împlinesc reciproc într-o creaţie artisitică. Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, creatorii de imagini s-au inspirat  din creaţiile literare, pe de altă parte, operele literare de cele mai multe ori conţin şi ele imagini, descrise prin cuvinte. Mari artişti ai lumii au simţit nevoia să spună ce înseamnă pentru ei imaginea. Una dintre cele mai uimitoare definiţii îi aparţine lui Edgar Degas: „O imagine e ceva ce necesită la fel de multă viclenie cât la comiterea unei crime.”

Întorcându-ne la salonul fotografic, putem spune că am avut ocazia să admirăm lucrări frumoase, fie alb-negru, fie color, din care nu au lipsit fotografiile glamour, portretele, peisajele, fotografiile de artă stradală etc. Am privit cu încântare peisaje din natură și instantanee reflectând realităţi cotidiene, m-au fascinat imaginile încărcate de metaforă. Viorel Cojan a adus în expoziţie o atrăgătoare istorioară despre seducţie, în care femeia este prezentată ca o „vulpiţă”. O mască a feminităţii, conturată în spirit ludic, etalată în lucrări rafinate prin lumină şi culoare. La o privire atentă, expoziţia s-a aflat destul de mult sub semnul „eternului feminin”, un alt fotograf redutabil, Valentin Sarca, prezentând o colecţie în care apelează la o ingenioasă paralelă: femeia care se „naşte” (de fapt, se maturizează) precum fluturele, eliberându-se dintr-un cocon. Ioana Mardare Piu a ales să ilustreze frumuseţea feminină prin metafora instrumentelor muzicale. Graţie şi mister în portretul feminin semnat de Cătălin Niţu. Portretele realizate de tânăra Georgiana Barcan nu puteau trece neobservate, remarcabile ca estetică, dar şi prin calitatea printării, lucrările foarte mari având o patină de vechi. Privirile contemplative, surprinse de Geo Barcan, m-au dus cu gândul la personajele feminine din filmele lui Michelangelo Antonioni, în care regizorul a colaborat cu directorul de imagine Gianni di Venanzo, „Il grido”, „La notte”, „L’eclisse”.

Ca desprinse dintr-un film sunt cele nu mai puţin de nouă fotografii realizate de artista Mia Nazarie, care iarăşi s-a întrecut pe sine. Trei lucrări fac parte dintr-o serie mai amplă, purtând titlul „Apocalypto”, la fel ca filmul regizat de Mel Gibson. Mia Nazarie pleacă de la o idee din acest film, dar construieşte o poveste originală, diferită de cea relatată în film, iar misterul fetei (model Jessica Anna Anyès), senzuală dar şi războinică precum o vikingă, este potenţat de introducerea unui instrument african vechi, kora, asupra căruia Mia Nazarie a intervenit cu pictură. Alte cinci fotografii fac parte dintr-o serie intitulată „PanDora”, proiect deosebit de complex, la care Mia Nazarie a colaborat, pentru accesorii, cu artista Camélia Otero, iar model a fost Dora Alias Keys. „PanDora” a avut iniţial ca sursă de inspiraţie filmul „12 years a slave”, din nou artista fotograf construind o poveste proprie, cu imagini de o frumuseţe ce-ţi taie răsuflarea. În „PanDora” sunt introduse multe simboluri: frânghia (simbol al persecuţiei, dar şi al închiderii în sine), cornul de suflat (referinţă la vânătoare, dar şi semnal-dorinţă de eliberare), coarnele de antilopă sau din crenguţe de arbori (tandreţe feminină, dar şi stigmat). Într-un alt portret, pe fruntea modelului Laetitia Ribes , vreascuri mărunte au fost aşezate ca o coroniţă de spini (aluzie la sacrificiu). În cazul în care vă întrebaţi cum de apar atâtea nume străine, explicaţia este aceea că, în urmă cu un an, Mia Nazarie s-a mutat în Perpignan (Franţa). De acolo a trimis, prin email, un emoționant mesaj, special pentru publicul din Bacău: „Mă feresc de perfecțiune în general și mai ales în fotografie. Îmi doresc ca o imagine a mea să transmită, iar cel care o privește să mai stea ca și cum ar citi și reciti un rând preferat. Eu vânez stări și împart ce văd în mine, când povestea și expresia viziunii mele poate deveni realitate în fotografie, sunt fericită. Ioan Viorel Cojan mi-a dat al doilea start, cel de simț artistic, m-a învățat să mi-l descopăr pe al meu, să mi-l dezvolt. Așa mi-am creat propriul stil. Am pus suflet în tot ce am clădit acolo în acești ani și... am plecat cu bagajul ăsta. Aici am altă încărcătură, la un alt nivel, altă inspirație, e nou și mă bucur și mă descopăr pe mine altfel, diferit. Mai departe împart cu voi pentru că e bucuria mea, voi sunteți acasă. Aici (în Perpignan – n.m.) încă totul e nou, iar eu trebuie să adun și să descopăr încă. Aici nu mai bat străzile stăpână pe mine, nu mai cunosc locurile, oamenii, asta se câștigă în timp. Cum era când făceam doi pași și salutam pe unul din voi? Mulțumesc colegilor, oamenilor cu care am lucrat sau am împărțit păreri. Mulțumesc celor care m-au susținut! Eu nu apăs, nu apăs decât dacă simt! Vă îmbrățișez!”

Anul 2015 a fost rodnic pentru fotografii băcăuani, cu numeroase expoziţii, la cele organizate sistematic la galeria „Hello art”, adăugându-se cele deschise în cadrul evenimentului Theaterstock, Viorel Cojan cu expoziţia tematică „AvigX3non”, Geo Barcan cu expoziţia „Frumosul din Ţara lui Bacovia”, imagini făcute la Theaterstock a expus Alin Leancă în holul Teatrului Bacovia, iar la Galeriile „Frunzettti” ale U.A.P. Bacău au avut expoziţii Maria Vlad şi Constantin Broşu (despre expoziţia lor aici), iar Mihnea Baran, artist plastic, în expoziţia personală de la începutul lunii septembrie, a propus un ingenios dialog între două tehnici, fotografie şi grafică.

„Salonul anual de artă fotografică” a fost vernisat pe 20 noiembrie 2015, generosul spaţiu al Galeriilor „Frunzetti” cuprinzând în jur de 150 de lucrări, semnate de nu mai puţin de 37 de fotografi: Ştefan Alexiu, Georgiana Barcan, Mihnea Baran, Ioan Burlacu, Constatin Broşu, Roxana Cociorvă, Ioan Viorel Cojan, Tudor Chertz, Adrian Cristea, Adrian Constantin Gheorghiu, Alex Mircea Iacobeţ, Narcis Ilie Doru, Teodora Iacob, Diana Iftime, Alin Leancă, Cristian Macovei, Ioana Mardare Piu, Liviu Maftei, George Maftei, Ion Mihalache, Romeo Mărăndici, Silvia Miler, Anca Elena Movilă, Mia Nazarie, Cătălin Niţu, Alin Ojog Stratulat, Ştefan Obreja, Lucian Popa, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Liviu Terinte, Adrian Toma, Ovidiu Ungureanu, Andreea Ungureanu, Maria Vlad, Geanina Ivu Vlad, Marius Vlad.

Odată cu această enumerare s-au terminat şi cele o mie de cuvinte despre salonul de artă fotografică. Un salon care a atras un public foarte numeros dar şi un public nou, care sperăm că va avea suficiente motive să viziteze şi în viitorul apropiat galeriile de artă băcăuane. (V.S.)

(Articol publicat in Revista Ateneu, Ianuarie 2016, p. 2)

Mia Nazarie - Coarne, Model: Dora Alias Keys

Mia NAZARIE - PanDora, Model Dora Alias Keys

Mia NAZARIE, Model: Laetitia Ribes

Mia NAZARIE - Apocalypto, Model: Jessica Anna Anyès

Geo Barcan

foto de Ioana Mardare Piu

Valentin SARCA

Viorel Cojan

Romeo Mărăndici

Mihnea Baran

Alin Leancă

 

foto de Lucian Popa

Adrian Toma

Maria Vlad

Constantin Broşu

afis conceput de Viorel Cojan

vernisaj

Fotografii cu poveste

În luna martie, cei care au vizitat Galeriile Frunzetti din Bacău s-au putut bucura de o impresionantă expoziţie de fotografie. Salonul foto este proiectul înfiinţat şi condus de Viorel Cojan, artist vizual, membru U.A.P. Anul acesta, pentru prima dată în acest proiect, au expus şi fotografi de peste hotare, doi din Franţa (Charlotte Martin şi Nicolas Sac), unul din Statele Unite ale Americii (Rene Herteux). Nu doar prezenţele internaţionale au ridicat nivelul calitativ al expoziţiei, participanţi mai vechi sau mai noi s-au întrecut în a veni cu propuneri foarte bine realizate, cu subiecte inedite, incitante şi foarte diverse. Am admirat portrete (Ionuţ Boncu, Cătălin Niţu, Ion Mihalache, Mihai Andoni, Gheorghe Frantz, Ştefan Alexiu), peisaje din natură (Ovidiu Ungureanu, Nicolas Sac, Cristian Macovei, Oana Vasâi, Ilie Doru Narcis), peisaje urbane (Adrian Cristea, Cezara Dragodan, Valentin Sarca), reportaj (Liviu Maftei), spiritualitate (Ioan Burlacu), fotografii abstracte (Ovidiu Bobeică). De fapt, cam toţi cei numiţi au introdus abstractul în modul de a fotografia, au surprins şi evidenţiat arhitecturi interioare, linii frânte ale naturii, lumini stranii sau anatomii cu perfecţiune geometrică. 

Constantin Broşu a venit cu fotografiile lui speciale „din cer”, ipostaze pe care le surprinde din „zbor” în timpul exerciţiilor de paraşutism. Amintim că în toamnă a avut prima lui personală, foarte reuşită, intitulată inspirat „Doar cerul e mai sus”.

Impresionante şi cu cel mai mare impact la public au fost pictorialele care aveau în spate o poveste, pur fictivă sau inspirată din realitate. Viorel Cojan excelează la acest capitol prin tehnica elevată şi crearea unei atmosfere speciale. Un virtuoz al artei fotografice, el îşi dovedeşte clasa în compunerea unei drame cu două personaje, imaginile sugestive relevă patosul unei iubiri. Trăirile intense sunt subliniate şi prin decorul alcătuit din obiecte cu încărcătură dramatică.

Pitoreşti sunt şi instantaneele lui Valentin Sarca în care este evidenţiată frumuseţea şi graţia feminină. Cadrele din mijlocul naturii, având în centru o femeie tânără, par imagini desprinse dintr-o poveste având ca personaj principal o zână frumoasă şi blândă. Rochia lungă şi roşie, al cărei material pare cu textură de catifea, demonstrează că seducţia feminină se poate manifesta şi altfel decât prin dezgolirea trupului.

Centrul de greutate al expoziţiei a fost pictorialul realizat de Mia Nazarie, intitulat „Aviation project unique”, un omagiu dedicat pilotului de încercare Petru Lazăr. Nu ştii ce să admiri mai mult din complexul acestui spectacol vizual, achiziţionarea recuzitei (cască, uniformă, chipiu etc.), găsirea unui model masculin ideal pentru această punere în scenă, descoperirea şi adaptarea excelentă a decorului din care nu putea lipsi un MIG, sau mai ales tehnica desăvârşită a fotografiilor, stilistica imaginilor surprinse cu forţă, fermitate şi cu o sensibilitate aparte. Prin prelucrări ulteriore, imaginilor le-a fost conferită o ataşantă patină de „vechi”, inducând un sens de atemporalitate şi senzaţii uşor spectrale. „Aviation project unique” este un amestec fascinant şi emoţionant de masculinitate şi feminitate (caracterul feminin este dat de fondurile delicate din planul secund), putere şi iubire, temeritate şi melancolie a amintirii. Din punct de vedere plastic, colajul „Aviation project unique”, compus de Mia Nazarie, pare un melanj între fotografie, grafică şi scenografie.

Salonul Internaţional de Fotografie 2013 a fost foarte reuşit, iar coordonatorul proiectului a ţinut la vernisaj să atragă atenţia că în cuprinsul întregii expoziţii nu a fost inclus niciun nud artistic. Nu din pudibonderie, ci dimpotrivă, pentru că peste câteva luni fotografii vor pregăti un eveniment şi mai spectaculos, „Erotica”. Desigur, abia aşteptăm să vedem.

Fotografii, insurgenti

La începutul lunii iulie, Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România a organizat, la Galeria „Frunzetti” şi Galeria „Nouă”, „Salonul Anual de Artă fotografică”. La această ediţie, a treia din punct de vedere cronologic, au participat douăzeci şi opt de fotografi, având profesii foarte diverse, demonstrând şi prin aceasta că fotografia se adresează unui public larg, satisface gusturi şi plăceri estetice diferite şi are darul de a-şi face mulţi prieteni.

O ediţie specială, care se anunţa a fi interesantă, mai întâi prin larga ei întindere. Dacă anul trecut Salonul cuprindea doar Galeria „Nouă”, anul acesta publicul s-a bucurat de parcurgerea unui itinerar fotografic în cele două galerii de artă. După mărturisirea artistului Viorel Cojan, curatorul şi organizatorul expoziţiei, în Galeria „Nouă” au fost cuprinse cele mai bune realizări fotografice. Aici i-am întâlnit pe: Mădălina Anton cu portrete care cuprind motivul dedublării, ele inspiră şi un sentiment siderant de tristeţe, lipsit de orice mângâiere sufletească; Viorel Cojan incită din nou cu nuduri artistice de mare rafinament, distincţiile lor constând în sugestie, mister şi seducţie subtilă; Oana Maria Văsâi relevă, în imaginea unei case cu uşor iz arhaic, simboluri ale solitudinii şi îngrădirii, cuprinse de un aer melancolic; Ionuţ Lungu ne invită la meditaţie, abordând tema singurătăţii; Cătălin Niţu se află în căutarea unicităţii prin raportarea extrem de curajoasă la linia infinitului; peisajele lui Cristian Macovei sunt bucolice, idilice, la graniţa dintre lumea onirică şi cea telurică; Liviu Maftei este abstract şi alege ca subiect reflexiile curcubeului în irisul ochiului; Valentin Sarca propune interioare fascinante din catedrala Gaudi, iluzia ieşirii din timp prin ferestre gotice şi lumini dantelate; Mihai Andoni zugrăveşte portretul unui bărbat grobian care se manifestă prin gesturi care denotă o vulgaritatate a spiritului.

Dacă în Galeria Nouă, nota primordială era esteticul, expoziţia din Galeria Frunzetti s-a evidenţiat prin dinamică şi variaţie. Peisaje stranii, cu profunde accente simbolice, sunt reflectate de Ovidiu Ungureanu; la simboluri recurg şi Adrian Cristea, cu un colaj de excepţie având ca temă ochiul, respectiv Răzvan Bibire, prin însemnul unui cub induce o atmosferă suprarealistă; scene din viaţa balerinelor, o foarte sugestivă „prindere” a mişcărilor diafane şi graţioase, reuşită de Mariana Nazarie (Mia Nazarie); cu fotografie de studio se evidenţiază Cezara Dragodan, viziunea ei frizează cu magia, lucrări cu lumini stranii şi sugestivitate de ceremonial obscur; grafismele lui Mihai Andoni sunt rezultate din amestecul între ştiinţă şi eleganţă, fotograful dovedind că are capacitatea de „a vedea dincolo” de lucrurile simple, astfel o picătură de bere picurată pe un pachet de ţigări cuprinde note de sensibilitate; motivul apei îl întâlnim la Ion Mihalache, o imagine picturală, în culorile pământului, care lasă impresia de mătase foarte fină, fotografie pe care în prezentarea de la vernisaj, Viorel Cojan a comparat-o cu „o perlă veritabilă”; în colajul său care mizează pe compoziţie artistică, Ovidiu Bobeică asociază armonia culorilor cu atingerile fine; o prezenţă inedită în Salon a fost cea a fotografului „cu state grele” Romeo Mărăndici, el ne-a încântat privirile cu portretul unei copile, seducţia ei venind din taină, puritate şi senzualitate. Un frumos moment de tandreţe, între un cuplu de îndrăgostiţi dormind în tren, a fost surprins de Silvia Miler. Prin modelul calin prezentat, Gheorghe Frantz aduce un delicat elogiu frumuseţii feminine. În sala „mare” spectacolul fotografic a fost ameţitor! Secvenţe fotografice care s-ar putea constitui în surse de inspiraţie pentru coregrafiile unor piese de teatru, filme documentare sau chiar artistice. Adevărate reportaje fotografice ne-au oferit Liviu Maftei, Valentin Sarca şi Eugen Grigore, peisaje romantice au fost ilustrate de Anca Mihăilă, Marius Vlad şi Dragoş Ţiţei, instantanee din viaţa animalelor ne-au prezentat Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis şi Constantin Broşu. Portrete, portrete, portrete, fiecare cu latura lor de fascinaţie, Ionuţ Lungu dovedindu-se un căutător al fineţei, Adrian Cristea al trăsăturilor de mare forţă expresivă, Ionuţ Boncu impresionând din nou cu „bătrânii lui” care cuprind un ocean de melancolie, blândeţe şi compasiune.

Despre acest eveniment fotografic important, în deschiderea expoziţiei, Viorel Cojan afirma: „Consider că în acest an Salonul a fost o reuşită, în expoziţia de mare întindere şi diversitate, s-au adunat creaţiile unor debutanţi care bat la porţile consacrării şi ale artiştilor-fotografi cu ani buni în privitul prin ochiul magic. În această lume cenuşie în care trăim acum, în care se taie tot şi pentru orice, noi avem ambiţia să construim ceva şi să rămânem pe aceste redute ale artei, suntem astfel un fel de insurgenţi ai rezistenţei prin artă.”

(articol publicat în revista Ateneu, iulie 201, http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2011_07net.pdf)

În afara textului: Viorel Cojan a propus un adevărat eseu fotografic, o relaţie de rivalitate dar şi de atracţie reciprocă între un scorpion şi o femeie frumoasă, diafană, cu strălucire de porţelan a pielii. Cît venin emite scorpionul, cât frumuseţea femeii?! .... Nuduri artistice, deosebit de frumoase am admirat în fotografiile artistului plastic Valentin Sarca, de fapt la salon a fost prezentat doar un fragment din seria - "J. Polock" , titlul este esenţial pentru descifrarea mesajului artistic. Un portret cu mister a propus Cătălin Niţu, instantaneu de pe peronul unei gări.

Viorel Cojan

Valentin Sarca

Mihai Andoni

Mariana Nazarie (Mia Nazarie)

Mădălina Anton

Cătălin Niţu

Viorel Cojan, Cristi Gaşpar, Mihai Docea, Eliza Noemi Judeu la vernisajul Din depărtare el mă vedea frumoasă

Cu ocazia lansării cărţii "Din depărtare el mă vedea frumoasă", am lansat rugămintea către trei artişti de a face o expoziţie cu temă erotică. La Cristi Gaşpar, tema erotică este abordată cu multă delicateţe, gingăşie şi cu o anume magie amintirii. (Lucrările din expoziţie fac parte dintr-un proiect mai amplu, sunt după cum ne mărturiseşte artistul, imagini visate). Cristi Gaşpar este şi cel care mi-a oferit o ţinută specială pentru carte, o copertă frumoasă şi ilustraţii deosebite în interior. (ilustraţiile fac parte tot din proiectul "Un desen în fiecare dimineaţă" http://cristigaspar.blogspot.com/ )
În cele 2 picturi ale sale, Mihai Docea este exuberant şi exotic.
În lucrările lui Viorel Cojan te farmecă misterul şi seducţia subtilă. Viorel mi-a făcut şi elegantul afiş.
Le mulţumesc celor trei artişti pentru suportul lor şi pentru că au răspuns pozitiv invitaţiei mele, prin arta lor deosebită au oferit un plus de valoare poeziilor mele.
Despre carte, au rostit cuvinte mult prea generoase, colegii mei de la Revista Ateneu, Carmen Mihalache şi Adrian Jicu. Mulţumesc mult!
În mod deosebit îi mulţumesc actriţei Eliza Noemi Judeu, care a susţinut un recital cu poeziile de-ale mele. Puteţi viziona pe youtube fragmente din recital. La această adresă: https://www.youtube.com/watch?v=TrtIuUPukAc

Viorel Cojan







Cristi Gaşpar








Mihai Docea


Alte imagini din galerie, de la vernisaj


fotografii de la vernisaj: Viorel Cojan

Poezii in lectura minunatei actrite Eliza Noemi Judeu

film de Marius Curucli: Bacau - lansare de carte Violeta Savu - Din depărtare el mă vedea frumoasă