Se afișează postările cu eticheta fotopoem. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotopoem. Afișați toate postările

Mia Nazarie. Salonul foto Bacău 2015

Salonul anual de artă fotografică / Bacău / 2015

Lucrări expuse de Mia Nazarie

  

 


Mesaj MIA NAZARIE (+ crez artistic)

"Mă feresc de perfecțiune în general și mai ales în fotografie. Îmi doresc ca o imagine a mea să transmită, iar cel care o privește să mai stea ca și cum ar citi și reciti un rând preferat. Eu vânez stări și împart ce văd în mine, când povestea și expresia viziunii mele poate deveni realitate în fotografie, sunt fericită. Ioan Viorel Cojan mi-a dat al doilea start, cel de simț artistic, m-a învățat să mi-l descopăr pe al meu, să mi-l dezvolt! Așa mi-am creat propriul stil. Am pus suflet în tot ce am clădit acolo în acești ani și... am plecat cu bagajul ăsta. Aici am altă încărcătură, la un alt nivel, altă inspirație, e nou și mă bucur și mă descopăr pe mine altfel, diferit. Mai departe împart cu voi pentru că e bucuria mea, voi sunteți acasă. Aici încă totul e nou, iar eu trebuie să adun și să descopăr încă!! Aici nu mai bat străzile stăpână pe mine, nu mai cunosc locurile, oamenii, asta se câștigă în timp. Cum era când făceam doi pași și salutam pe unul din voi? Mulțumesc colegilor, oamenilor cu care am lucrat sau am împărțit păreri. Mulțumesc celor care m-au susținut! Eu nu apăs, nu apăs decât dacă simt!! Vă îmbrățișez!!"
- a transmis Mia NAZARIE


(de la min. 1:36 se transmite mesajul Miei Nazarie)
imagini foto si concept grafic:
MIA NAZARIE

Vitraliu în alb şi negru

Ea atinge cu tâmpla fereastra şi pletele ei lungi absorb umezeala. Priveşte în
vale, la un tablou gotic. Sub palele ceţoase ale lunii, un bărbat înalt trece în fugă.
Poartă haine lungi și rugoase, iar deasupra-i pluteşte un vultur cu umerii albi.
Umbre de liane trec peste chipul franciscan aşa cum ar trece
valurile înspumate ale mării peste nisipul fierbinte şi neluminat.
Chipul fetei din adânc strălucește! Pentru ea copacii se înalţă şi se lipesc
cuminţi şi foarte trişti de fereastră.
Întunericul se despleteşte în raze. În locul călugărului se poate
vedea silueta subţire a unui felinar. În grădină, sub lumina fânarului, păstăile
stejarului sunt negre. Din aripa de răsărit a castelului se revarsă o arie. La pian,
Hélène Grimaud. Vrăjiţi se apropie lupii cei albi. 
Violeta SAVU



Dionis Puşcuţă, Ioan Viorel Cojan, Violeta Savu
fotografie de Geanina Ivu

Coarne în peştera neagră

Mergi pe marginea de 
lumină. Vino spre mine.
Ascultă cum apa duce
în pământ foşnetul 
mantiei. 

În negru m-am învelit. Nu te teme, cine
spune că un înger nu poate avea
strălucirea corbului?

Îngerul bun, cu aripile lui negre
şi grele, lasă în trecere, o umbră
în stea.

Mereu se întoarce în acest ascunziş,
în care am crescut ca o liană.

Port pe frunte două foliole mari.
Neştiutorii le-au numit coarne.
Cu ele respir. Să nu le atingi.
Sângerează.

Violeta Savu

Concept foto: Mia Nazarie, Shot: Adrian Topor
                                   mi@ Nazarie Photography

 

Nativă

nesătulă de zile mă voi odihni pe pământ 
străin. animale de pradă setea şi-o vor
potoli. vor fi blânde ca oile. uriaşă
va creşte verdeaţa ce va hrăni
cerbii şi lupii.

în zi însorită fără undă de vânt, desfătare voi fi peştilor
solzii lor pază necuprinselor taine din sufletul meu,
fir de undiţă întins, scară spre cer.
nu va şti pescarul de ce vibrează
stăpân peste libertate şi timp.

(poezie cuprinsă în vol. Din depărtare el mă vedea frumoasă, 2011, Ed. Tracus Arte)

foto: Henri Cartier-Bresson