Filmul
„Şi atunci, ce e libertatea?” l-am putut viziona, pe ecran mare, pe 9
octombrie, la Festivalul „Film bun la Moineşti”. Scenariul este realizat după o
nuvelă de Ana Blandiana, „Proiecte de trecut”, inspirată de întâmplări reale
din anul 1951, când la ordinul comuniştilor, peste 40.000 de oameni
(proprietari de pământ din Banat) au fost deportaţi în Câmpia Bărăganului şi
lăsaţi de izbelişte, fără cel mai mic ajutor, într-un ţinut cu climă aspră.
În
primele secvenţe, ne este prezentat cuplul de intelectuali Emil (Radu Iacoban)
şi Turica Bazan (Iulia Lumânare), care locuiesc în vetusta şi totuşi romantica
staţiune Băile Herculane. El este pasionat de filozofie; iar ea, o profesoară
de franceză ce-şi doreşte să ajungă la Paris. Deşi cei doi soţi se iubesc, din
discuţiile şi atitudinile lor transpar câteva divergenţe. Astfel, împotriva
voinţei soţului, Turica decide să participe la o nuntă ce va avea loc la
Topleţ, în apropiere de Herculane. Motivat de gelozie, Emil o va urma. Dar toţi
nuntaşii vor fi arestaţi, pe motiv că era o nuntă de „chiaburi”. Li se vor lăsa
doar câteva minute să-şi facă bagajele (de fapt, vor pune în desagi atât cât şi
ce vor apuca din bunurile gospodăriei unde ar fi trebuit să aibă loc nunta),
după care vor fi duşi într-o gară obscură, urcaţi la grămadă în vagoane de
marfă şi, în cele din urmă, abandonaţi pe un câmp pustiu. Călătoria va fi
presărată cu episoade dramatice, culminând cu tragedia în urma căreia o femeie
de etnie maghiară își va pierde mințile. Matzoasa (Skovrán Tünde), cei doi soţi
profesori menţionaţi, mirele și mireasa (Cristian Popa şi Olimpia Melinte), un lucrător
feroviar (Cuzin Toma), un preot (Nicodim Ungureanu), mama miresei (Magda
Catone), un tâmplar de origine germană (Radu Bânzaru) vor fi nevoiţi să
supravieţuiască „împreună” în „oceanul” Bărăganului.
Personajul Matzoasa nu există în nuvela Anei Blandiana; a fost introdus de Andrei Zincă. De asemenea, regizorul dezvoltă intriga adăugând între cele nouă personaje (fiecare în parte, cu o poveste interesantă de viaţă) noi conflicte/tensiuni (dintre cele mai incitante fiind triunghiul amoros Emil – Turiţa – Culai). Astfel, filmul se îndepărtează puţin de proza „Proiecte de trecut” – ceea ce este un atu din punct de vedere cinematografic, deoarece nuvela (excelent scrisă, o capodoperă a genului scurt!) nu se axează pe acţiune; este introspectivă. Totuşi, ce păstrează regizorul din text nu e doar tema istorică (a deportării), ci şi reflecţiile asupra libertăţii, parţial caracterul personajului principal Emil (în nuvelă, unchiul naratoarei), nunta, construirea „adăpostului” (un bordei din lut), „acolada” dintre cele două momente: al arestării şi cel al eliberării, decorul „încremenit” şi dezolant din pustia Bărăganului, proximitatea dintre naștere și moarte, misterul, atmosfera supranaturală şi fascinantele etape ale supravieţuirii. Printre episoadele miraculoase se numără capturarea unui iepure sălbatic, iar de-a dreptul fabuloasă este vânarea porcului mistreţ. Regizorul supralicitează: din carnea de iepure este pregătită o masă lângă care se adună cu toții, într-un tablou ce simbolizează Cina cea de Taină, iar vânătoarea mistreţului devine şi o metaforă a rivalităţii dintre spiritul liber şi regimul dictatorial.
„Dar
dintre toate întâmplările neobişnuite survenite de-a lungul acelor ani
neobişnuiţi, cea mai extraordinară a fost, în cea de-a doua toamnă a şederii
lor acolo, trecerea turmelor.” Andrei Zincă exploatează vizual episodul,
rezolvând magistral contrastul dintre stupefacţia celor nouă prieteni şi apatia
ciobanilor.
Câteva
propoziţii sunt redate mot a mot din nuvela „Proiecte de trecut”, mai ales în
monologurile lui Emil: „Eram pe o insulă, asta trebuie să înţelegi, nu numai
pentru a înţelege realitatea, ci şi a ne înţelege pe noi în faţa acelei
realităţi. Faptul că insula noastră nu era înconjurată de ape, ci de pământ nu
schimba întru nimic lucrurile şi nu avea cum să-i micşoreze izolarea”.
Atât nuvela, cât şi filmul lui Andrei Zincă prezintă drama unor oameni care odată ce devin prizonieri, captivi pe „o insulă”, abia atunci înţeleg în profunzime ce este libertatea. Dar nu pentru că au pierdut-o, ci dimpotrivă, pentru că au dobândit-o.
La
Moineşti, în sala de cinema a Clubului „Lira”, am fost în jur de 60 de
spectatori la filmul „Şi atunci, ce este libertatea?” După vizionare, criticul
de film Irina-Margareta Nistor ne-a invitat pe cei care ne simţim liberi să
ridicăm mâna. Pentru câteva secunde s-a aşternut o linişte elocventă: nimeni nu
a ridicat mâna... Ceea ce a întărit cuvintele pe care, prin intermediul unui
material video care a prefaţat vizionarea, regizorul Andrei Zincă le-a
transmis: „Povestea nu se termină în trecut. Astăzi, mai mult decât oricând
poate în ultimii o sută de ani, totalitarismul îşi face cunoscută prezenţa prin
toate formele lui, în toate colţurile lumii. Iar noi, cei care ne înfruntăm cu
realitatea de zi cu zi, cred că ne întrebăm mai intens, mai serios ca oricând:
şi atunci ce e libertatea?”
Andrei
Zincă a semnat regia și scenariul filmului „Şi atunci, ce este libertatea?”
Scenariul are la bază nuvela „Proiecte de trecut”, de Ana Blandiana. Imaginea este semnată de Tudor Vladimir
Panduru, iar montajul este realizat de Edith Weil, muzica de Daniel Szabo,
costumele de Nicoleta Cârnu.
Un film răscolitor, un film solid, cu interpretări actoricești memorabile!
pdf-ul revistei: http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2021_11-12net.pdf)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu