|
|
 | Ion Caramitru, la Memorialul Ipotești
15 iunie 2021
fotocredit: Constantin Țînteanu |
Marți, 15 iunie 2021. Îmi doream de mult, dar acum am ajuns pentru prima
oarã la Ipotești. Ziua a început cu o plimbare de dimineațã prin pãdure. Am
ajuns la lacul împânzit cu nuferi albi ceva mai puțini, puzderie de nuferi
galbeni, îmbrãțișat de copacii unei pãduri dese. Printre aceștia fãcea notã
distinctã o salcie, cumulând paradoxuri ce-ar putea fi întâlnite doar în
caracterele umane: o cordialitate inhibatã de retractilitate, o pulsatilã
tandrețe. Drama salciei l-a fãcut pe unul dintre artiștii care ne însoțeau în
mica drumeție sã exclame: „Extraordinar cum și în naturã poți da de
butaforie“! Am pãrãsit peisajul lacustru și ne-am întors în vasta curte a
„Memorialului Ipotești – Centrul Național de studii «Mihai Eminescu»“. Se
fãcuse miezul zilei și la Bibliotecã, în Amfiteatrul „Laurențiu Ulici“, se
desfãșura festivitatea de decernare a Premiului pentru Promovarea Operei
Eminesciene, eveniment inclus în programul „Zilelor Eminescu“* (care au
început încã de duminicã, 13 iunie). Iulian Costache, istoric și critic
literar, profesor al Universitãții din București, susținea on-line, de la
Berlin, o laudatio pentru laureat; mi-a plãcut și mi-am notat: „El știe sã
facã din Eminescu o poveste energicã. Este un creator de structuri narative“.
Acest premiu i-a fost acordat maestrului Ion Caramitru. Introdus audienței
printr-o laudatio plinã de informații autentice și de aprecieri juste, dar
condimentatã și cu câteva expresii pompoase, cel care ne-a readus (pe cei
prezenți în salã) în firesc și umanitate a fost chiar... Ion Caramitru. În
discursul de mulțumire, Ion Caramitru a vorbit despre „cea mai frumoasã limbã
posibilã“ necesarã rostirii pe scenã, convingându-ne cã modelul pentru
expresivitate este limba literarã a lui Eminescu. Prin arta actorului, poezia
vine mai aproape de inima celui ce ascultã, dar calea nu este de a o
„re-cita“, ci de a o „spune“. Citez din eseul întocmit de însuși Ion
Caramitru: „Rostirea care mã intereseazã este cea a semnificațiilor. Într-o
poezie care te emoționeazã trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației
poetului. Poetul transmite un bun finit, încremenit în paginã. Eu îl preiau
ca atare și-l trec prin filtrul sensibilitãții mele. Sunt uimit de valoarea
esteticã, de lumea pe care o descopãr, sunt fascinat de temperamentul
autorului. Poezia a devenit organic și a mea“. Și a devenit... și nu doar
poezia, ci și fragmente filozofice gãsite în manuscrisele din adolescența
poetului, pasaje din nuvela „Sãrmanul Dionis“ în care apar – geniale intuiții!
– elemente ale teoriei relativitãții, poezii de dragoste, poezii sociale,
toate sudate prin inspirația regizorului Ion Caramitru, încât pãrea o singurã
și fascinantã poveste transpusã pe scenã de actorul... Ion Caramitru. Pãrea
cã însuși poetul se insinua în mintea actorului și prin vocea umanã și vie a
acestuia, aproape ca-ntr-un bizar act de spiritism, își mãrturisea gândurile.
Cu emoție dar și cu firesc, cu sensibilitate și cu sens. Încãrcați astfel de
iubire pentru poezia lui Eminescu, de o înțelegere în amãnunte ale filozofiei
lui și de admirație pentru actorul-regizor devenit la rându-i creator, ne-am
îndreptat pașii spre un alt performance artistic: vernisajul expoziției de
artã „Decupaje. Pasãrea cu douã anotimpuri“ a artistului Ioan Burlacu, nãscut
în Botoșani, dar aclimatizat în orașul lui Bacovia. Un eveniment reușit, cu o
altfel de strãlucire dar nu mai puțin magneticã, despre care sperãm ca
într-un numãr viitor al revistei sã vã povesteascã pe larg celãlalt artist
despre care vã vorbeam la început, cel care a identificat în salcia de la
Lacul „Mihai Eminescu“ o dimensiune teatralã.
|
(articol publicat de Violeta Savu în Revista „Ateneu”, iunie 2021) |
 |
Ion Caramitru, la Ipotești, 15 iunie 2021,
la vernisajul expoziției
„Decupaje. Pasãrea cu douã anotimpuri“
a artistului Ioan Burlacu,
fotocredit: C-tin Țînteanu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu