Ion Caramitru și rostirea poeziei eminesciene

Ion Caramitru, la Memorialul Ipotești 15 iunie 2021 fotocredit: Constantin Țînteanu Marți, 15 iunie 2021. Îmi doream de mult, dar acum am ajuns pentru prima oarã la Ipotești. Ziua a început cu o plimbare de dimineațã prin pãdure. Am ajuns la lacul împânzit cu nuferi albi ceva mai puțini, puzderie de nuferi galbeni, îmbrãțișat de copacii unei pãduri dese. Printre aceștia fãcea notã distinctã o salcie, cumulând paradoxuri ce-ar putea fi întâlnite doar în caracterele umane: o cordialitate inhibatã de retractilitate, o pulsatilã tandrețe. Drama salciei l-a fãcut pe unul dintre artiștii care ne însoțeau în mica drumeție sã exclame: „Extraordinar cum și în naturã poți da de butaforie“! Am pãrãsit peisajul lacustru și ne-am întors în vasta curte a „Memorialului Ipotești – Centrul Național de studii «Mihai Eminescu»“. Se fãcuse miezul zilei și la Bibliotecã, în Amfiteatrul „Laurențiu Ulici“, se desfãșura festivitatea de decernare a Premiului pentru Promovarea Operei Eminesciene, eveniment inclus în programul „Zilelor Eminescu“* (care au început încã de duminicã, 13 iunie). Iulian Costache, istoric și critic literar, profesor al Universitãții din București, susținea on-line, de la Berlin, o laudatio pentru laureat; mi-a plãcut și mi-am notat: „El știe sã facã din Eminescu o poveste energicã. Este un creator de structuri narative“. Acest premiu i-a fost acordat maestrului Ion Caramitru. Introdus audienței printr-o laudatio plinã de informații autentice și de aprecieri juste, dar condimentatã și cu câteva expresii pompoase, cel care ne-a readus (pe cei prezenți în salã) în firesc și umanitate a fost chiar... Ion Caramitru. În discursul de mulțumire, Ion Caramitru a vorbit despre „cea mai frumoasã limbã posibilã“ necesarã rostirii pe scenã, convingându-ne cã modelul pentru expresivitate este limba literarã a lui Eminescu. Prin arta actorului, poezia vine mai aproape de inima celui ce ascultã, dar calea nu este de a o „re-cita“, ci de a o „spune“. Citez din eseul întocmit de însuși Ion Caramitru: „Rostirea care mã intereseazã este cea a semnificațiilor. Într-o poezie care te emoționeazã trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației poetului. Poetul transmite un bun finit, încremenit în paginã. Eu îl preiau ca atare și-l trec prin filtrul sensibilitãții mele. Sunt uimit de valoarea esteticã, de lumea pe care o descopãr, sunt fascinat de temperamentul autorului. Poezia a devenit organic și a mea“. Și a devenit... și nu doar poezia, ci și fragmente filozofice gãsite în manuscrisele din adolescența poetului, pasaje din nuvela „Sãrmanul Dionis“ în care apar – geniale intuiții! – elemente ale teoriei relativitãții, poezii de dragoste, poezii sociale, toate sudate prin inspirația regizorului Ion Caramitru, încât pãrea o singurã și fascinantã poveste transpusã pe scenã de actorul... Ion Caramitru. Pãrea cã însuși poetul se insinua în mintea actorului și prin vocea umanã și vie a acestuia, aproape ca-ntr-un bizar act de spiritism, își mãrturisea gândurile. Cu emoție dar și cu firesc, cu sensibilitate și cu sens. Încãrcați astfel de iubire pentru poezia lui Eminescu, de o înțelegere în amãnunte ale filozofiei lui și de admirație pentru actorul-regizor devenit la rându-i creator, ne-am îndreptat pașii spre un alt performance artistic: vernisajul expoziției de artã „Decupaje. Pasãrea cu douã anotimpuri“ a artistului Ioan Burlacu, nãscut în Botoșani, dar aclimatizat în orașul lui Bacovia. Un eveniment reușit, cu o altfel de strãlucire dar nu mai puțin magneticã, despre care sperãm ca într-un numãr viitor al revistei sã vã povesteascã pe larg celãlalt artist despre care vã vorbeam la început, cel care a identificat în salcia de la Lacul „Mihai Eminescu“ o dimensiune teatralã.

(articol publicat de Violeta Savu în Revista „Ateneu”, iunie 2021)

 

Ion Caramitru, la Ipotești, 15 iunie 2021,
la vernisajul expoziției
„Decupaje. Pasãrea cu douã anotimpuri“
a artistului Ioan Burlacu,
fotocredit: C-tin Țînteanu