Autorii de poezii religioase sunt destul de rari, mă
refer la cei ale căror versuri sunt scrise cu talent, cu substanță creștină și
fac dovada unei bogate culturi. Poezia cu filon religios poate fi generată atât
de experiențe personale duhovnicești, cât și prin lectura imnurilor creștine, Psaltirii
și ale altor cărți lirice cuprinse în Sfânta Scriptură, acatistelor, troparelor
etc. De asemenea, sunt rari autorii de literatură pentru copii, care sunt
capabili nu doar să-i farmece pe cei mici prin metafore, inedit și explozii
imaginative, ci să le și transmită învățături morale. Toate aceste
caracteristici enumerate mai sus sunt înmănuncheate în cartea „Imnuri-acatiste
pentru copii” (Florești, Cluj, Ed. Limes, 2021) a poetei băcăuane Tincuța
Horonceanu Bernevic. Textele din cuprins pot fi considerate rugăciuni în
versuri, prin ele micii cititori sunt familiarizați cu viețile unor sfinți din
calendarul ortodox și află despre minunile pe care aceștia le-au săvârșit.
Numele sfințior care au inspirat cele douăsprezece imnuri-acatiste sunt: Sf.
Cuvioasa Paraschiva, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Cuvios Stelian, Sf. Serafim de
Sarov, Sf. Mare Muceniță Ecaterina, Sf. Ierarh Nectarie, Sf. Arhanghel Mihail,
Sf. Apostol Andrei, Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, Sf. Ierarh Spiridon, Sf.
Andrei Rubliov, Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla. Autoarea s-a documentat din
scrierile Sfinților Părinți, din Viețile Sfinților, din Acatiste, din Sfânta
Scriptură, din date istorice etc. O interesantă prefață, compusă din două
secțiuni, semnează criticul literar Marius Manta, în prima parte el se
adresează pe un ton familiar copiilor: „Dragi copii, cartea pe care aveți șansa
a o ține în mâini va însemna pentru voi o mare bucurie”. În a doua parte, criticul
se adresează părinților, făcând printre altele pertinente observații despre
structura literară și știința expresiei: „Literar, Tincuța Horonceanu Bernevic
dă dovadă de măiestrie. E rară capacitatea Domniei Sale de a prelua din
acatistele arondate cultului ortodox exact aspectele esențiale și de a le
reformula pe înțelesul copiilor, dând un sens sintagmei de viețuire creștină.
Pe de altă parte, trebuie semnalată frumusețea limbii române, flexibilitatea
acesteia de a surprinde aspecte esențiale în mai multe nuanțe. E un vocabular
bogat, mânuit cu echilibrată pricepere. Toate registrele lexicale se pot
regăsi, metaforele, alegoriile, fiind la îndemâna copiilor”.
Pentru că în luna august o sărbătorim pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, spre exemplificare transcriu integral
imnul pe care Tincuța Horonceanu Bernevic i-l dedică: „Te roagă pentru noi,
Preasfântă Cuvioasă,/ Născută-n Vânători, într-o cinstită casă,/ Părinților să
fii de mare ajutor/ Să mângâi Teodora, tu, bătrânețea lor!// Chiar tatăl,
Ștefan Joldea, ce arme-a făurit,/ Și-a pus nădejdea-n tine, odor neprețuit,/ În
Neamț, sus la Cetate, armaș vestit a fost,/ Un dregător de seamă, cu stare și
cu rost!// Când sora ta mai mică la Domnul a plecat/ Părinții tăi în tine
speranța și-au păstrat./ Dar tu ai vrut să-i fii mireasă lui Iisus/ Spre
mănăstire gândul curat mereu te-a dus!// În inima ta sfântă un dor de
rugăciune/ Vibra ca o lumină, ardea ca un cărbune./ Dar ți-au găsit părinții în
Ismail bărbat/ Și după legea sfântă, cu el te-au cununat!// Trecând o
vreme-alături de omul credincios/ Ardea în voi aceeași chemare-ntru Hristos./
Iar când părinții voștri din viață au plecat/ Ați hotărât că-n Domnul e calea
de urmat!// V-ați despărțit cu pace și cu folos de lume/ Spre timp de ascultare,
de post, și rugăciune./ La Vărzărești novice întâi tu ai intrat/ Apoi și el
chemarea de rugă și-a urmat!// Dar hoardele barbare trecând cu foc prin țară/
Au pustiit biserici și locuri sfinte iară,/ Refugiată-n Munții Buzăului ai
stat/ Și-ai depășit primejdii, și-n lacrimi te-ai rugat.// Apoi înspre Moldova
chiar Domnul te-a trimis/ Când Schitul Sihăstriei ți-a apărut în vid/ Cu
binecuvântare de-a merge în pustie,/ În peșteră la Sihla, ai stat cu bucurie.//
În multă nevoință, în rugăciuni de foc,/ Îți petreceai tu timpul și păsările-n
cioc/ Firimituri de pâine îți aduceau în zbor!/ Văzându-le monahii au mers în
urma lor// Și au zărit lumina din ruga ta aprinsă,/ Tu le-ai cerut o haină,
apoi, de har cuprinsă,/ Luând Sfintele Taine la cer tu ai plecat/ Și muntele-n
mireasmă preasfântă s-a-mbrăcat!// Și fost-ai îngropată în peștera în care/ Ai
stat în rugăciune și-n dreaptă ascultare./Acum de multe veacuri stau
moaștele-ți cinstite/ În lavra din Pecerska, la Kiev sunt preamărite!// Prea
Sfântă Teodora, odor duhovnicesc,/ Mlădița bucuriei din neamul românesc,/ Prin
viața ta sporită în rugăciuni de foc,/ În cetele de sfinți tu ai acum un loc!”.
Nu vreau să închei fără a spune că Tincuța Horonceanu
este un scriitor complet, este autoarea a numeroase cărți de poezie și proză,
apreciate în mod deosebit de critica de specialitate, dar totodată având și
succes la public. Unele cărți le-a scris în mod special pentru copii, altele
pentru cititorii adulți. Scrie excelent și teatru, cu una dintre piese a
câștigat un important premiu de dramaturgie la Festivalul Bacău Fest Monodrame,
în 2018. Deține numeroase premii pentru poezie și pentru proză. Cititorilor mai
mari le recomand cu căldură să caute cartea „Pasărea din ochiul meu stâng”
(București, Ed. „Eikon”, 2020), și pentru a fi mai convingătoare redau un
fragment din poemul „Dumnezeul păsărilor”, cu care se deschide: „Liniștea a
țesut plase pentru păsări/ stau resemnate în spațiul dintre cer și pământ/
recunoscând în zbor germeni de viață/ pădurea de aripi e o maree de zbateri/
trece peste buza amiezilor/ ca un vin licoros cu puteri tămăduitoare/ pasărea
umbrei mi-a fremătat aerul/ și eu nu am urmat-o/ în nesupunerea oarbă/ m-am
abătut de la cale/ miruindu-mă sub ploi păcătoase/ eu nesupusa nu am văzut
țărmul/ mi-am lăsat pașii în nisip/ zbor frânt către ploile de aer ale lunii”.
După cum se observă, aici poeta e marcată de melancolii, de zboruri eterice și de
tandrețile ce pulsează a viață, de modul cum o afectează trecerea timpului (sau
chiar irosirea, e și aici o căutare sau mai exact spus o autoanaliză în sens
duhovnicesc!) Iar cititorilor care preferă proza, le propun romanul „Când totul
era verde” (Florești, Cluj, Ed. „Limes”, 2018) în care scriitoarea Tincuța
Horonceanu Bernevic descrie viața mamei ei, o adevărată trăitoare în duh
creștin ortodox!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu