Theaterstock, a treia zi. Pentru mine, Zic Infidelitate, Zac Fidelitate

Dintr-un mimetism (asta e, teatrul induce și așa ceva, dar fără să dăuneze) m-am jucat un pic cu vorbele din două titluri, din programul vast, eu am ales să văd, în ziua a treia a festivalului Theaterstock două spectacole, „Zic Zac” și „Fidelitate”.

„Zic zac”. Teatru-dans, un spectacol de Andreea Gavriliu, rezemată de Ștefan Lupu. Cu: Andreea Gavriliu, Ștefan Lupu, Gabriel Costin. Producție UNATC

sursa foto: Revista Teatrala Radio

Am visat cu dansatorii (Andreea Gavriliu, Ștefan Lupu), am iubit și m-am temut împreună cu ei, mi-am amintit de propriile stângăcii atunci când mi-am dorit ceva, dar nu am știut calea pentru a atinge luna de pe cer. Mi-a fost teamă de DJ-ul (Gabriel Costin), un intrus dar și regizor meschin din umbră, care sub masca grobianismului avea ceva mefistofelic și sabota iubirea cuplului. Am și râs în sinea mea de grotescul lui. Au fost și cuvinte rostite pe scenă, în zigzag. Dar cel mai mult am simțit în inima mea dansul, muzica, mișcarea, emoția, ludicul.
Am înțeles odată cu acest spectacol ce înseamnă a combina dansul cu actoria și nu mă refer la secvențele când s-au rostit cuvinte, ci la acelea în care mișcarea, unduirile trupului, asociate cu mimica dansatorului/dansatoarei au reușit să transmită percutant atitudini, idei și mesaje. Din acest punct de vedere, aș spune că Andreea Gavriliu a atins perfecțiunea.
S-a scris mult și foarte bine despre acest spectacol, articole semnate de profesioniști. De aceea nu am să spun prea multe. Dar, citeam undeva că „din punct de vedere dramaturgic tema spaimelor a fost insuficient pregătită (laitmotiv al finalului, cvasi-absentă din prima jumătate a piesei)” (altfel, cronica semnată de Mihai Brezeanu, fiind una pozitivă, Zic Zan, afrimian - Zic Zac la UNATC)
Pentru mine personal, tocmai această cvasi-absență a spaimelor, din prima jumătate a piesei, a contat pentru un impact mai puternic în final. Într-un fel, Zic Zac ne vorbește despre speranțele și iluziile tinereții care după puțin timp ajung să fie spulberate de tot felul de frici, venite din exterior, din agresiunea vieții contemporane, câteodată de la persoanele din jur, dar și din propriul nostru interior. La un moment dat cei doi balerini par două păpuși cu automatisme. E cinic, real și dureros. Uneori devenim anxioși din cauza rutinei. Uneori simțim că acțiunile noastre sunt total lipsite de originalitate, nu avem unicitate dar tânjim după aceasta. Toți spunem aceleași cuvinte când ne îndrăgostim, ne salutăm din reflex cu gesturi identice. Odată cu maturizarea, înțelegem mai multe sau prea multe și ne năpădesc spaimele. Supremația o deține „frica de frică”.
Un spectacol teatru-dans fascinant, rafinat, elegant, plin de sensuri și mesaj! Balerinii, amândoi superbi!
Am vizionat „Zic zac”, la Festivalul Theaterstock, în Sala Mare a Teatrului Bacovia.

„Fidelitate”, de Chazz Palminteri, Regia: Dragoș Campan, Cu: Adelaida Zamfira, Gheorghe Ifrim, Florin Busuioc. O producție Teatrul ACT și Fundația Carta

„Fidelitate” se potrivește cu replica din „American Buffalo” - „Pe unii nu-i poți schimba decât dacă-i omori”. La figurat, vorbind.

În „Fidelitate” nu găsim strop de misoginism, dimpotrivă, admirăm complexitatea gândirii și abilitatea unei femei, care deși este o depresivă cu tendințe suicidale (oare?!), are capacitatea nu doar de a se salva dintr-o situație critică, ci de a întoarce lucrurile total în favoarea ei. Tony, interpretat de Gheorghe Ifrim, este un asasin plătit, dar care merge regulat la... psiholog. Cu toate că, dintr-un motiv sentimental, refuză ca victimele sale să fie femei, dintr-o acută criză financiară, acceptă comanda care ar trebui să ducă la moartea lui Maggie. Acceptul lui are și o justificare, femeia este... infidelă soțului. În prima parte a piesei asistăm la dialogul dintre Maggie și Tony, între victimă și călău se iscă un joc de-a șoarecele și pisica, dar rolurile lor se inversează cam așa cum se întâmplă în filmul „Sleuth” (1972). Mai intervine, din când în când telefonic, psihologul, un ratat care are mai multă nevoie de consiliere decât cei doi.

A doua jumătate a piesei începe cu întoarcerea acasă a soțului (Florin Busuioc)... Între surpriza întâlnirii și tensiunea de a ști că și-au dorit sau își doresc unul celuilalt răul, cei doi soți se iscodesc unul pe celălalt. Fiecare vrea să scoată la iveală infidelitatea celuilalt. În cele din urmă, problemele de cuplu trec pe planul doi și odată adus în miezul problemei Tony, importantă devine supraviețuirea. Soțului i se va potrivi zicala „cine sapă groapa altuia cade singur în ea”.
O piesă coerentă, foarte bine legată, interpretările celor trei actori, Adelaida Zamfira, Gheorghe Ifrim și Florin Busuioc, impecabile. În impresiile mele la „American buffalo” spuneam că mi-a plăcut la Gheorghe Ifrim interpretarea sa, stilul său minimalist, notele flegmatice. Am regăsit același stil și aici (cele două roluri nu sunt cu mult diferite). Şi, mai mult decât atât, toți cei trei actori din „Fidelitate” au avut o asemenea abordare interpretativă. Poate fi o rețetă riscantă dar spectacolul „Fidelitate” nu are niciun cusur, este rotund, lipsit de stridențe, are o logică impecabilă, se joacă cu mintea spectatorului și, în definitiv, îl cucerește. Așa cum s-a și văzut din aplauzele furtunoase ale publicului.
M-a emoționat bucuria pe care au manifestat-o cei trei actori la primirea aplauzelor furtunoase. Și mai e ceva. Eu până mai ieri nu știam nimic despre Gheorghe Ifrim, nu prea vizionez filme românești contemporane, dar am aflat acum că acest actor este o adevărată vedetă în lumea teatrului și a filmului românesc. Pe Florin Busuioc nu cred că este cineva care să nu-l cunoască. Amândoi au fost naturali pe scenă și în atitudinea față de public.
La momentul primirii ovațiilor, am simțit la cei trei actori o bucurie nespusă, care cred că le-a fost dată de încrederea că teatrul nu va pieri niciodată. Chiar dacă în timpurile moderne e sufocat de industria cinematografică.
La acest spectacol, pentru mine surpriza a fost Adelaida Zamfira, o actriță cu aplomb, foarte talentată!
Nota 10 cu plus pentru „Fidelitate”!

Am urmărit „Fidelitate”, la Festivalul Theaterstock, în sala de expoziții a Centrului Internațional de Cultură „George Apostu”, Bacău.