Arlechino moare în mine?! Arlechino moare în noi?! Pierrot trăieşte!

Arlechino moare şi noi privim durerea lui. Arlechino moare şi noi nu credem pentru că el ne acoperă cu un surâs. El ne învaţă că tristeţea se poate întâmpina cu zâmbete. Dumneavoastră, cel din public, vreţi să vă fac o fotografie? Gândiţi-vă la ceva trist... zâmbiţi, vă rog!
Arlechino e prieten cu Moartea, iar Moartea lui este diafană, e o femeie frumoasă care parcă abia a ieşit din valurile înspumate ale mării, poartă rochie albă de mireasă şi cu o voce de privighetoare tulbură ivirea zorilor.
Arlechino moare şi Pierrot, prietenul lui, vrea să dea timpul înapoi măcar cu două ore, vrea să prelungească viaţa lui Arlechino, adevărul este că vrea să şi-o salveze pe a lui însuşi. Arlechino ne învaţă să trăim. Îi spune doctorului că el are mare nevoie să primească un sfat, iar sfatul pe care i-l dă este atât de simplu: "Să trăieşti!". Arlechino ne învaţă să iubim, ne învaţă să ieşim din rutină, să nu fim egali cu noi înşine în activităţile noastre, să nu fim egali în iubire. Arlechino îi iubeşte deopotrivă pe Pierrot şi pe Columbina. Pierrot e copilăros şi nesigur... e gelos pe Arlechino. E gelos pe soţia sa, pe Columbina. Columbina e veselă, năstruşnică, optimistă. Columbina este atât de vie!
Dar până la urmă Arlechino se stinge odată cu ultimul sunet din cutia muzicală, dispare în cada-sicriu. Arlechino moare, sacrificiul lui e pentru bucuria lui Pierrot de a-şi continua viaţa. Trăiesc, strigă extaziat Pierrot, sub şuvoaie de apă. Ploaia mă udă, simt că trăiesc! Trăiesc, trăiesc! De acum, Pierrot este Arlechino!
În mine îl găsesc şi pe Arlechino, şi poate mai ales pe Pierrot, dar şi pe Columbina şi, câteodată, chiar şi doctorul îşi înfige o gheruţă. Dar aş vrea ca niciodată să nu ajung să "îl omor în mine" pe Arlechino... "Bătrâneţea este atunci când nu mai poţi să râzi... Bătrâneţea începe atunci când ţi-e frică..."
De la Arlechino am primit o căniţă din tablă, dar ea strălucea ca aurul alb, în căniţă am păstrat gesturile, zâmbetele şi toate tandreţile lui Arlechino... Şi, am plecat şi cu Pierrot în inimă... şi cu multe, multe zâmbete...

„Arlechino moare?”, de Nikolai Evreinov Adaptare: Oana Turbatu Un spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru Distribuţie: Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu / Raluca Botez, Vlad Oancea / Marius Chivu. Cu participarea sopranei Raluca Oprea. O producţie a Teatrului Bulandra, Bucureşti.





Am văzut acest spectacol, de o copleşitoare senzorialitate transmisă de cei doi actori din rolurile principale (Adrian Ciobanu în Arlechino şi Antoaneta Cojocaru în Pierrot), pe 6 august 2015, la festivalul "Theaterstock", în Bacău, la Centrul de Afaceri şi Expoziţii "Mircea Cancicov", Hala de Teatru. Spectacolul a început cu expoziţia de fotografie care întâmpina spectatorii la intrare. Fotografii aşezate pe scaune cu spătare albe, albul simbolizând puritatea. Aceste fotografii pot fi vizualizate şi pe site-ul Teatrului Bulandra, pe pagina în care este prezentat spectacolul-laborator "Arlechino moare?"

Arlechino moare?”, de Nikolai Evreinov Adaptare: Oana Turbatu

Citeste mai mult: adev.ro/nrswga

„Arlechino moare?”, de Nikolai Evreinov Adaptare: Oana Turbatu Un spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru Distribuţie: Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu / Raluca Botez, Vlad Oancea / Marius Chivu. Cu participarea sopranei Raluca Oprea. O producţie a Teatrului Bulandra, Bucureşti

Citeste mai mult: adev.ro/nrswga

„Arlechino moare?”, de Nikolai Evreinov Adaptare: Oana Turbatu Un spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru Distribuţie: Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu / Raluca Botez, Vlad Oancea / Marius Chivu. Cu participarea sopranei Raluca Oprea. O producţie a Teatrului Bulandra, Bucureşti

Citeste mai mult: adev.ro/nrswga