Ziua a treia de concurs la Gala Star X. O zi minunată

Cu dans, mimica, dans, dans, dans..., emoţii, multe emoţii...
Cea de-a treia zi de concurs la Gala Star, ediția a X-a a venit și ea cu surprize. În zi de duminică,primul spectacol a început la ora 11.

George Ciolpan. „Pasărea în văzduh”. Recital de pantomimă

Nu i-aș zice pantomimă sau n-aș spune doar pantomimă. La cei aproape 60 de ani pe care-i are, George Ciolpan a uimit publicul cu corpul său foarte subțire dar și foarte frumos lucrat, cu perfecțiunea mișcărilor de dance-break. A interpretat mai multe personaje, Spider man, Sperietoarea de ciori, un muzicant ambulant orb care cerșea la metrou, un om rătăcind prin deșert ș.a. Sperietoarea de ciori, cu subiectele ei delicate: singurătatea, părăsirea, nevoia de a oferi și a primi protecție și implicit iubire, a fost un moment plin de poezie (poezie din mișcările sugestive, se înțelege). Dar rafinamentul artistic a fost atins pe deplin în interpretările statuilor lui Constantin Brâncuși (Rugăciune, Pasărea măiastră, Coloana infinită - foarte frumoasă trecerea de la Pasărea măiastră, prin zbor, la Coloana infinită). Cu fascinante și elegante mișcări ale corpului, în armonie cu muzica bine aleasă și purtând cu măiestrie costumele încărcate și ele de sugestii, George Ciolpan a demonstrat că este un artist cu multă forță imagistică. Mie mi-a plăcut mult, au fost momente poetice.

Senzația zilei: Baczó Tünde „7/7” Spectacol de teatru-dans

Spectacolul acesta chiar a zis o poveste, o poveste universală despre vărstele femeii, trecând prin copilăria (cu gingășia fetiței care poartă un ghiozdan extrem de greu și care, pe umerii ei mici, pare a fi Marele Univers), apoi cu descoperirea cochetăriei, cu probarea rochițelor și a pantofilor cu toc din garderoba mamei, cu descoperirea primilor fiori ai dragostei, apoi căsătoria şi maternitatea, dureroasa trecere a anilor, ajungându-se la ... vârsta de argint. Baczo Tunde prin dansul ei a fost feminină, fermecătoare, senzuală, pasională, gingașă, ludică, gravă... a dansat cu toată ființa, cu tot corpul, inclusiv cu cel mai lung și frumos păr pe care l-am văzut eu vreodată... La eleganța acestui spectacol a contribuit și pianul live. A fost și o îmbinare a dansului cu arta vizuală, am admirat și desenele care se derulau pe ecran. Partea în care ea se contopește în dansul fractalilor m-a transpus într-o imaginară călătorie cosmică. 
Un spectacol de mare Artă! 

După aceste momente artistice, a urmat o artă mai puțin obișnuită... 
Kocsardi Levente. „Arta pârțului sau Conferința Daliniană a contelui De la Trompette” (pe texte din „Jurnalul unui geniu” de Salvador Dali). Despre acest spectacol, Val Mănescu a scris pe blogul lui: „Un mare fâââââââs ne-a tras, din fericire nu şi olfactiv, Kocsardi Levente, tot din Timişoara, care s-a aventurat să ilustreze un text de Salvador Dali ce face apologia băşinii, intitulat Arta pârţului sau conferinţa daliniană a contelui de La Trompette. Într-o actoriceală pentru care criteriile de evaluare nu pot fi aplicate, cu încercări repetate de a da valoare artistică unor cuvinte pe care le evităm, prin gesturi scandalos obscene, „curajosul” interpret şi-a atras oprobiul publicului, aşa că mulţi dintre spectatori au părăsit sala înainte de final. M-am numărat printre ei ei, nu din falsă pudibonderie, că doar şi eu sunt om şi mai scap câte una, ci pentru că m-a oripilat stilul plat, fără culoare, al interpretării. ”
Nici mie nu prea mi-a plăcut, dar poate că e vina mea,a m anumite limite și nu am înțeles prea bine ideea și nici arta verbală a lui Dali... Îmi place pictorul Dali, chiar mult. Si animatia lui suprarealista - ”Destino”. 

Seara a fost salvată de Daniela Vrânceanu, cu „Amalia respiră adânc”. Am mai văzut spectacolul și atunci am plâns. Aseară iarăși am plâns. Sensibilitate și mult dramatism, o frumoasă și reușită transpunere a Danielei Vrânceanu în personaj. Felicitări, Daniela Vrânceanu!