Ada Lupu
„De ce” , dramatizare după „De ce fierbe copilul în mămăligă” de Aglaja Veteranyi.
„De ce” , dramatizare după „De ce fierbe copilul în mămăligă” de Aglaja Veteranyi.
Regia: Dumitriana Condurache
Un decor frumos și original a închipuit atmosfera circului în care trăiește o fetiță de 13 ani împreună cu familia ei distopică. Ada Lupu chiar a părut, fizic, o fetiță de 13 ani, a mânuit foarte bine obiectele, secvențele cu păpuși sau în care ea însăși interpretează o păpușă, i-au ieșit cel mai bine. Mi-a plăcut mult și rochia aceea imensă, înălțată vertical pe scenă, simbolizând autoritatea extremă a mamei asupra fetiței. De altfel, spectacolul a fost construit mai ales pe simboluri. Actrița a fost gingașă și delicată, a interpretat rolul cu sensibilitate, mie însă mi-ar fi plăcut să accentueze un pic mai mult latura tragică a personajului. Un spectacol care a mizat mai mult pe partea vizuală, pe simboluri (scara dublă ilusra traumele, care de altfel erau prezentate și în monolog). Mânuirea cu măiestrie a obiectelor a fost un alt atu. Însă s-a pus mai puțin accent pe partea de interpretare dramatică.
Romanul-poem „De ce fierbe copilul în mămăligă” este tulburător și mi-ar fi plăcut să i se dea viață pe scenă cu mai multă tensiune dramatică. Totuși, mie mi-a plăcut Ada Lupu, mi se pare o actriță senzorială, expresivă și foarte fotogenică, eu cred că ar fi potrivită şi pentru roluri în filme artistice.
Romanul-poem „De ce fierbe copilul în mămăligă” este tulburător și mi-ar fi plăcut să i se dea viață pe scenă cu mai multă tensiune dramatică. Totuși, mie mi-a plăcut Ada Lupu, mi se pare o actriță senzorială, expresivă și foarte fotogenică, eu cred că ar fi potrivită şi pentru roluri în filme artistice.
Dana Maria Marineci
„XX-euri” de Alina Nelega
„XX-euri” de Alina Nelega
Regia: Irina Crăiță-Mândră
Am fost invitați la o conferință. Tema conferinței: cum ar fi ca toți bărbații să fie transformați în femei? Să fie pe lume numai femei?! Dacă ne luăm după exemplarul prezentat, adică o foarte atrăgătoare sirenă blondă, putem fi convinși că lumea ar fi mult, mult mai frumoasă! Că doar frumusețea este atributul femeii, nu?!
La Dana Maria Marineci am admirat nu doar frumusețea, ci și naturalețea ei. Interpretarea Danei Marineci a fost sinceră și fără zorzoane inutile. Interacțiunea cu publicul a fost foarte reușită și a provocat ropote de aplauze. În a doua parte a recitalului, personajul Danei Marineci este o tânără care vorbește despre e-urile găsite în alimentație, în apă și cam peste tot, chiar și-n aer. Apoi, fantomatică, ea visează să ajungă la Florența. Acolo se află o fântână magică în care dacă arunci un bănuț ți se împlinește o dorință. Puțin frivolă dar copilăroasă și sensibilă, adică până la urmă încărcată de feminitate, această domnișoară cucerește și ea toate inimile. Dar frivolitatea este doar aparentă, sub masca de Halloween se ascund răni. Merită menționată ingenioasa împletire a realismului cu elemente din zona dark.
Acest spectacol, deși a fost simplu construit, a avut culoare - realizată prin arta actorului.
Un spectacol ca o terapie, m-a făcut să mă simt confortabil chiar și atunci când monologul a conținut cuvinte licențioase (și, au fost câteva dar ele au fost generatoare de umor sănătos).
Pe blogul Varanus, Val Mănescu afirmă: „Speculând inteligent principala calitate a interpretei, naturaleţea, tânăra regizoare a recitalului, băcăuanca Irina Crăiţă-Mândra, a creat un spectacol plin de viaţă, credibil şi, unde trebuia, emoţionant.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu