Copilul furnică - o carte fabuloasă scrisă de Tincuţa Horonceanu Bernevic
Povestea Copilului Furnică m-a dus la un moment dat cu gândul la povestea „Regina albinelor” (Fraţii Grimm), în care dacă-mi aduc bine
aminte, apare la un moment dat, o crăiasă a furnicilor. În plus, acţiunile
ambelor poveşti respectă principiul „bine faci, bine găseşti”. Alice din Ţara
Minunilor bea dintr-o sticluţă şi se micşorează sau gustă dintr-un cozonac şi
dimensiunile ei se măresc. Când se afla în trupul de furnică, băieţelul Alikan
dacă tuşeşte devine din ce în ce mai mare, ajungând la dimensiuni
impresionabile. Însă întreaga istorie a lui Alikan poate fi citită şi în cheie
simbolică, un cititor matur se va lăsa impresionat de dramatismul inclus în
conţinut. Întâmplările prin care trece personajul principal pot fi
transpunerile din visele avute în stările febrile cât timp a zăcut. Începând cu
vizita eroului în cimitir şi înţepăturile furnicilor bătăuşe, totul ar putea fi
doar un vis. De aceea consider că ar fi interesantă şi o evaluare a textului
din perspectivă suprarealistă. Metamorfoza şi visele zbuciumate m-au dus cu
gândul la Kafka. Dar în principal, cartea se adresează copiiilor şi poate fi
citită ca un roman de aventuri.
Din punct de
vedere al tehnicii literare, Tincuţa Horonceanu Bernevic construieşte foarte
bine povestea, existând o interferenţă continuă între planul real şi cel
imaginar. Ca modalitate artistică, foloseşte ingenios personificarea şi
hiperbola. Un mijloc prin care rezolvă conflictul între bine şi rău este
antiteza. Răul este întruchipat de prinţesa Yarinda, regina
furnicilor-cameleon. Algun reprezintă binele şi frumosul, având totodată şi un
caracter sacru. Intriga poliţistă pigmentată de umorul inteligent şi ironia
fină determină desfăşurarea acţiunii într-un ritm alert. Dar registrele sunt
schimbate cu măiestrie şi paginile antrenante sunt succedate de fragmente
încărcate de lirism. [...]
În esenţă, am
sentimentul că povestea „Copilul-furnică” ar fi fost şi pe placul lui G.
Călinescu care afirma: „A ieşi din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta
este secretul marilor lecturi pentru tineret”. Din punctul meu de vedere,
„Copilul-furnică” este o carte fascinantă şi am convingerea că îşi va câştiga
mulţi admiratori în rândul cititorilor de toate vârstele.
(fragmente dintr-un comentariu mai amplu, publicat în Revista Ateneu, noiembrie decembrie 2013., p. 6)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu