Dupã cum se știe, calul a fost reprezentat artistic de cãtre om încã din preistorie. În picturile rupestre este schițat acest animal, desenul fiind fãcut într-un stil pe care acum lesne l-am putea numi minimalism. În peștera Chauvet din Franța, descoperitã abia în 1994, s-au gãsit peste 1000 de desene, cu o vechime de peste 36000 de ani, ilustrând preponderent diferite animale sãlbatice. Într-o frescã e gravat un rinocer mic și patru capete de cal. În ciuda vechimii paleolitice, s-a constatat cã tehnica realizãrii acestor imagini nu era deloc simplã, pereții stâncii fiind mai întâi rãzuiți; artistul care a desenat deținea știința de a aplica umbre prin pigmentare. Comitetul UNESCO a evaluat calitãțile desenelor din celebra peșterã: „Arta stãpânirii culorilor, asocierea picturii și a gravurii, precizia reprezentãrilor anatomice și capacitatea de a da impresia volumelor și a mișcãrilor“. E îmbucurãtor sã descoperi cã aceste calitãți pot fi identificate și în cea mai recentã expoziție de graficã semnatã de plasticianul Mihnea Baran, „Caii liberi“, deschisã la Galeriile „Frunzetti“ din Bacãu, la data de 2 iulie. Tot în acea zi, artistul și-a lansat volumul de versuri „Autoportrete“ (Onești, Ed. „Magic Print“, 2021), o carte de autor, cu versuri și ilustrații proprii, iar la Galeria „Nouã“, calul a fost subiectul expoziției de fotografie „Nihil sine Deo“ (pentru decorul floral, Mihnea Baran a colaborat cu Lucia Pãdurariu). Despre expoziția de graficã au vorbit artista Carmen Poenaru (președinta filialei Bacãu a Uniunii Artiștilor Plastici din România) și criticul de artã Iulian Bucur, care a justificat de la bun început titlul expoziției: „Sã știți cã atunci când a fost prima reprezentare a unui cal, acel cal era liber. Dar nu este epocã în care acest superb animal sã nu fie reprezentat. Expoziția lui Mihnea Baran o putem considera una polarã: la parter el expune fotografii cu cai, iar în sala de la etaj, calul e reprezentat grafic. Artistul realizeazã o dihotomie. În fotografie, Mihnea Baran ne prezintã calul realist; în graficã, e vorba de calul ideal. Carmen Poenaru ne-a vorbit despre portretizare. ªi așa este: acești cai au multe asemãnãri cu omul. Sunt antropomorfizați. Veți avea surpriza sã vã recunoașteți în eleganța, în tristețea, în melancolia, în prietenia, în energia sau chiar în oboseala cailor, dar și în ideea de libertate“. Caii liberi ar putea fi considerați caii sãlbatici... Cineva a șoptit în timpul vernisajului: „Caii de la Letea!“ În pãdurea din Delta Dunãrii trãiesc peste 2000 de cai... sãlbãticiți, despre care nu știm neapãrat dacã se simt liberi; știm însã cã mulți dintre ei au fost abandonați de stãpânii lor din cauza sãrãciei. O situație de acest fel existã și în SUA, cu o amploare mai mare; drama mustangilor este impresionantã: peste 100 000 de cai sãlbatici trãiesc în preriile nepopulate de om, iar guvernul nu le poate sprijini nici mãcar la o treime dintre ei supraviețuirea. Dar existã excepții, și câte un animal mai norocos ajunge sã fie folosit în programe de reabilitare. Acest subiect este tratat cu multã sensibilitate în filmul „The mustang“ (2019) care, la fel ca expoziția lui Mihnea Baran, vorbește despre libertate și captivitate, despre tandrețe și comunicarea fãrã vorbe rostite. De altfel, calul ocupã un loc aparte în istoria cinematografiei, începând cu filmele western și mergând pânã la filmele contemporane motivaționale: „Seabiscuit“ (2003, regie Gary Ross) este una dintre cele mai frumoase realizãri despre cal, ideal, îndrãznealã, ambiție, recãpãtãrea încrederii, depãșirea obstacolelor, speranțã și curaj. La rândul sãu, în volumul de versuri „Autoportrete“, Mihnea Baran își mãrturisește idealurile și dorințele, nu se sfiește sã vorbeascã despre obstacole, dar și despre formele deosebit de personale ale curajului sãu: „Un curaj nebun sã spui da,/ un curaj nebun sã spui nu,/ un curaj nebun sã cânți prima notã,/ un curaj nebun sã pictezi prima floare,/ un curaj nebun sã fotografiezi o operã,/ un curaj nebun sã dansezi primii pași./ Fii un învingãtor, chiar dacã pierzi./ Asta e arta vieții: de a câștiga zi de zi“. Despre cartea care reprezintã debutul editorial al lui Mihnea Baran au vorbit arhivistul Vilicã Munteanu și universitarul Ioan Dãnilã, care a semnat și prefața din care spicuim: „Însemnãtatea versurilor lui Mihnea Baran rezidã în impulsul interior de a se destãinui. Avem sub ochi încã o dovadã cã arta deține neștiute valori terapeutice. Autoportretele în linii (grafica din portofoliul artistului) se întregesc cu cele brodate prin cuvinte, pentru a împlini adagiul latin care ne obligã sã nu despãrțim imaginea de poezie“. Regalul eveniment s-a încheiat cu un emoționant recital de muzicã și poezie, susținut de Alexandra ElefterescuTãbãcaru (violoncel) și de actorul Valentin Braniște, pe versurile lui Mihnea Baran.
 |
| Mihnea Baran, imagine din expoziția „Caii liberi” |
 |
| Mihnea Baran, imagine din expoziția „Caii liberi” |
(articol publicat de Violeta Savu, în Revista „Ateneu”, iulie-august 2021, p. 17)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu