2 poezii (din grupajul publicat în Revista „Ateneu”, martie 2023)

 

Întâlniri cu trei personaje menționate în evanghelii

 

Mi-ar plăcea să-l pot iscodi pe ultimul iubit al samarinencei:

atunci când Fotinia vestea în tot satul miracolul Întâlnirii,

pe el cum l-a influențat exemplul abandonării plăcerilor lumești.

 

Cu soția lui Petru aș avea o îndelungă conversație despre dimineața

când soțul s-a întors acasă, după ce cocoșul îi declamase înfrângerea.

Sigur Petru i-a mărturisit despre întreita negare, în cugetul lui, de neiertat.

Parcă o văd luându-l în brațe, ștergându-i lacrimile, vorbindu-i

despre coexistența căinței cu înțeleapta iertare, îndrumându-l

în exersarea răbdării. Femeia știe cel mai bine că împăcarea

nu este imediată iertării, survine după absolvirea probei de sacrificiu. 

 

Mi-ar fi plăcut să mă pot întâlni nu cu slăbănogul din Capernaum,

ci cu cei patru prieteni ai lui, cutezătorii cățărători pe ziduri,

îndrăzneții spărgători de acoperișuri. Aș fi împărtășit cu ei o poveste

din anul II de facultate, când o colegă de-a noastră s-a îmbolnăvit,

a făcut citostatice, i-a căzut părul; și-atunci cineva a propus

să ne radem cu toții pe cap. În vara aceea, am purtat șepci sau pălării,

iar profesorii credeau că-i un truc pentru fițuici.

Până într-o zi, când colega noastră s-a dus la decanat cu actele medicale.

A doua zi aveam examen chiar cu doamna decan și, ce să vezi,

profa a intrat cu un zâmbet în amfiteatru, iar noi nu ne-am mirat de noua

înfățișare: era leit Sinéad O’Connor, înainte de convertirea cântăreței la Islam.

Cât a scris subiectele pe tablă, băncile s-au umplut de șepci și pălării colorate.

 

Al nostru Tată

                Spunem Sfințească-Se numele Tău nu pentru că dorim ca Dumnezeu să fie sfințit prin rugăciunile noastre, ci pentru că Îi cerem ca numele Lui să fie sfințit în noi. (Sf. Ciprian al Cartaginei)

 

Al nostru Tată, te rog, coboară din ceruri

și fii aici, pe Pământ. În firele de iarbă,

pe ape, și pe podul Mirabeau,

de unde nu s-ar mai arunca în gol purtătorii tristeții!

 

Nu vreau a mai spune Sfințească-Se numele Tău,

ci numele Tău sfânt să fie în noi.

 

Împărăția Ta să o simțim vie, acum și aici,

iar Voia Ta să o săvârșim cu firesc.

Și ajută-ne să nu-Ți mai cerem pâine,

ci iubire, dreptate și putere de jertfă

pentru aproapele.

 

Ajută-ne să comitem numai acele greșeli

ce ar fi ușor de trecut cu vederea umană,

iar de ochiul atotvăzător, complet ignorate.

 

Ajută-ne să nu mai avem motive să cerem izbăvire

de cel viclean. Cu noi, în toate, continuu, Fii-ne Tu!

 (Violeta Savu, 2 dintre cele 4 poezii publicate în Revista „Ateneu”, nr. 643, martie 2023; p. 8, pdf-ul revistei se poate consulta aici: Ateneu, martie 2023 )


Niciun comentariu: