Pentru noi şi mai ales pentru generaţiile următoare, acest film cântăreşte mult, e o bucurie pentru cei care-l iubesc pe G. Bacovia. Pentru mine, Casa memorială "George Bacovia" a devenit ceva familiar, când o vizitez am sentimentul că merg la o rudă apropiată. Păşind din cameră în cameră, am senzaţia că trăirile poetului devin ale mele. Îi simt prezenţa. Lucrurile sale sunt aici. Peniţa cu care a scris versurile, obiectele de mobilier care apar deseori în versurile sale, totul e atât de familiar şi în mod paradoxal, liniştitor. În salon, privirea este atrasă de oglinda pe care o pomeneşte în acest film şi poeta Tincuţa Horonceanu Bernevic, custode al Casei Bacovia. Îmi amintesc cât de frumos a descris Constantin Călin (inegalabilul exeget în Bacovia) această oglindă, odată cu evocarea textului "Poem în oglindă", fixându-i gestual locul în "salonul plin de vise".
Cine îl iubeşte pe Bacovia, dar nu locuieşte în Bacău şi nu are posibilitatea de a-i vizita în mod fizic casa, are acum şansa de a o face virtual, bucurându-se de ceea ce are poate cel mai valoros filmul: o şi mai mare apropiere de poet. Trecerea dintr-o cameră în alta e ca trecerea de la o stare la alta, pentru că în poezia şi proza sa, Bacovia nu e întotdeauna sumbru şi pesimist, are pasajele lui de tandreţe şi lumină. Salonul, cu pian, candelabre şi multe ferestre, unele care dau spre strada în care niciodată nu e mult trafic, străluceşte de eleganţă. E pace şi lumină. Ieşi din salon, treci prin celelalte camere, dispuse în stil vagon, şi dispoziţia sufletească se schimbă, devine mai grea, umbrele mai dese. Emanaţii neguroase. Fizic se explică prin rărirea ferestrelor. Poate deveni copleşitor şi când ţi se pare că nu mai suporţi intensitatea, cauţi tensionat una din cele două ieşiri, te trezeşti în curte şi grădina, acaparantă, îţi soarbe sentimentele. Mă întreb uneori dacă nu e un spirit viu, creativ, această casă, atât de mult îi simţi răsuflarea... Poet contemporan cu noi, custode al Casei Bacovia între 1980 şi 1989, Ovidiu Genaru spune despre acest loc că este "aproape sacru"... Şi cum să nu-i dreptate autorului volumului de poezii "Patimile după Bacovia"?! Şi celui care în 2001 s-a îngrijit de de reeditarea volumului "Stanţe burgheze", într-o ediţie bibliofilă.*
Eu zic să veniţi, poeţi, pictori, muzicieni, să vizitaţi Casa Bacovia, merită să urmăriţi acest film documentar! Veţi trăi variate sentimente reflectate în opera lui Bacovia, veţi vedea cu ochii săi locul care a însemnat pentru el "acasă" şi îi veţi auzi, chiar şi-n tăcere, muzica!
Co-producător: Chromatique Photo Studio & Art Gallery ( Ovidiu Ungureanu PFA), cu sprijinul Universității de Arte „George Enescu” Iași, Programul Tabără de Cercetare aplicată pentru studenții masteranzi. Coordonator: Conf. univ. dr. Bogdan Teodorescu, Coordonator tehnic: Vlad Onescu, Sânziana Ceteraş. Imagine: Vlad Onescu, Ovidiu Ungureanu, Sunet: Mădălina Dochiţoiu, Asistent platou: Daniel Ciobanu, Tudor Chertz; Postproducţie: Montaj video: Sânziana Ceteraş, Vlad Onescu, Editare sunet: Vlad Onescu, Colorizare: Sânziana Ceteraş, NARATOR: Nicolae Ionescu, Documentare platou: Ciprian Pricop.
Cu participarea: Prof. univ. dr. Ioan DĂNILĂ, custode Tincuţa BERNEVIC, poet Violeta Savu.
PROMOVAREA MULTIMEDIA A CASEI MEMORIALE GEORGE BACOVIA DIN BACĂU, 2016
Notă: * În respectiva ediţie sunt sunt reproduse manuscrisele rânduite sub titlul „Stante burgheze“, aflate la Muzeul Judetean de Artă şi Etnografie Bacău, caligrafiate de Bacovia ca forma finală a volumului , la care sunt adăugate patru fotomanuscrise din patrimoniul Muzeului Literaturii Române din Iaşi. În această toamnă (a anului 2016), prin grija lui Dumitru Brăneanu, cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău, volum a fost reeditat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu