blue moon

Fotografii, insurgenti

2011-08-05T02:15:00.000-07:00

La începutul lunii iulie, Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România a organizat, la Galeria „Frunzetti” şi Galeria „Nouă”, „Salonul Anual de Artă fotografică”. La această ediţie, a treia din punct de vedere cronologic, au participat douăzeci şi opt de fotografi, având profesii foarte diverse, demonstrând şi prin aceasta că fotografia se adresează unui public larg, satisface gusturi şi plăceri estetice diferite şi are darul de a-şi face mulţi prieteni.

O ediţie specială, care se anunţa a fi interesantă, mai întâi prin larga ei întindere. Dacă anul trecut Salonul cuprindea doar Galeria „Nouă”, anul acesta publicul s-a bucurat de parcurgerea unui itinerar fotografic în cele două galerii de artă. După mărturisirea artistului Viorel Cojan, curatorul şi organizatorul expoziţiei, în Galeria „Nouă” au fost cuprinse cele mai bune realizări fotografice. Aici i-am întâlnit pe: Mădălina Anton cu portrete care cuprind motivul dedublării, ele inspiră şi un sentiment siderant de tristeţe, lipsit de orice mângâiere sufletească; Viorel Cojan incită din nou cu nuduri artistice de mare rafinament, distincţiile lor constând în sugestie, mister şi seducţie subtilă; Oana Maria Văsâi relevă, în imaginea unei case cu uşor iz arhaic, simboluri ale solitudinii şi îngrădirii, cuprinse de un aer melancolic; Ionuţ Lungu ne invită la meditaţie, abordând tema singurătăţii; Cătălin Niţu se află în căutarea unicităţii prin raportarea extrem de curajoasă la linia infinitului; peisajele lui Cristian Macovei sunt bucolice, idilice, la graniţa dintre lumea onirică şi cea telurică; Liviu Maftei este abstract şi alege ca subiect reflexiile curcubeului în irisul ochiului; Valentin Sarca propune interioare fascinante din catedrala Gaudi, iluzia ieşirii din timp prin ferestre gotice şi lumini dantelate; Mihai Andoni zugrăveşte portretul unui bărbat grobian care se manifestă prin gesturi care denotă o vulgaritatate a spiritului.

Dacă în Galeria Nouă, nota primordială era esteticul, expoziţia din Galeria Frunzetti s-a evidenţiat prin dinamică şi variaţie. Peisaje stranii, cu profunde accente simbolice, sunt reflectate de Ovidiu Ungureanu; la simboluri recurg şi Adrian Cristea, cu un colaj de excepţie având ca temă ochiul, respectiv Răzvan Bibire, prin însemnul unui cub induce o atmosferă suprarealistă; scene din viaţa balerinelor, o foarte sugestivă „prindere” a mişcărilor diafane şi graţioase, reuşită de Mariana Nazarie; cu fotografie de studio se evidenţiază Cezara Dragodan, viziunea ei frizează cu magia, lucrări cu lumini stranii şi sugestivitate de ceremonial obscur; grafismele lui Mihai Andoni sunt rezultate din amestecul între ştiinţă şi eleganţă, fotograful dovedind că are capacitatea de „a vedea dincolo” de lucrurile simple, astfel o picătură de bere picurată pe un pachet de ţigări cuprinde note de sensibilitate; motivul apei îl întâlnim la Ion Mihalache, o imagine picturală, în culorile pământului, care lasă impresia de mătase foarte fină, fotografie pe care în prezentarea de la vernisaj, Viorel Cojan a comparat-o cu „o perlă veritabilă”; în colajul său care mizează pe compoziţie artistică, Ovidiu Bobeică asociază armonia culorilor cu atingerile fine; o prezenţă inedită în Salon a fost cea a fotografului „cu state grele” Romeo Mărăndici, el ne-a încântat privirile cu portretul unei copile, seducţia ei venind din taină, puritate şi senzualitate. Un frumos moment de tandreţe, între un cuplu de îndrăgostiţi dormind în tren, a fost surprins de Silvia Miler. Prin modelul calin prezentat, Gheorghe Frantz aduce un delicat elogiu frumuseţii feminine. În sala „mare” spectacolul fotografic a fost ameţitor! Secvenţe fotografice care s-ar putea constitui în surse de inspiraţie pentru coregrafiile unor piese de teatru, filme documentare sau chiar artistice. Adevărate reportaje fotografice ne-au oferit Liviu Maftei, Valentin Sarca şi Eugen Grigore, peisaje romantice au fost ilustrate de Anca Mihăilă, Marius Vlad şi Dragoş Ţiţei, instantanee din viaţa animalelor ne-au prezentat Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis şi Constantin Broşu. Portrete, portrete, portrete, fiecare cu latura lor de fascinaţie, Ionuţ Lungu dovedindu-se un căutător al fineţei, Adrian Cristea al trăsăturilor de mare forţă expresivă, Ionuţ Boncu impresionând din nou cu „bătrânii lui” care cuprind un ocean de melancolie, blândeţe şi compasiune.

Despre acest eveniment fotografic important, în deschiderea expoziţiei, Viorel Cojan afirma: „Consider că în acest an Salonul a fost o reuşită, în expoziţia de mare întindere şi diversitate, s-au adunat creaţiile unor debutanţi care bat la porţile consacrării şi ale artiştilor-fotografi cu ani buni în privitul prin ochiul magic. În această lume cenuşie în care trăim acum, în care se taie tot şi pentru orice, noi avem ambiţia să construim ceva şi să rămânem pe aceste redute ale artei, suntem astfel un fel de insurgenţi ai rezistenţei prin artă.”

(articol publicat în revista Ateneu, iulie 201, http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2011_07net.pdf)

În afara textului: Viorel Cojan a propus un adevărat eseu fotografic, o relaţie de rivalitate dar şi de atracţie reciprocă între un scorpion şi o femeie frumoasă, diafană, cu strălucire de porţelan a pielii. Cît venin emite scorpionul, cât frumuseţea femeii?! .... Nuduri artistice, deosebit de frumoase am admirat în fotografiile artistului plastic Valentin Sarca, de fapt la salon a fost prezentat doar un fragment din seria - "J. Polock" , titlul este esenţial pentru descifrarea mesajului artistic. Un portret cu mister a propus Cătălin Niţu, instantaneu de pe peronul unei gări.

Viorel Cojan

Valentin Sarca

Mihai Andoni

Mariana Nazarie

Mădălina Anton

Cătălin Niţu

Viorel Cojan, Cristi Gaşpar, Mihai Docea, Eliza Noemi Judeu la vernisajul Din depărtare el mă vedea frumoasă

2011-06-28T06:07:00.000-07:00

Deloc întâmplător, cu ocazia lansării cărţii Din depărtare el mă vedea frumoasă, am invitat trei artişti, toţi trei fiindu-mi buni prieteni, să organizeze o expoziţie cu temă erotică. Cei trei, deşi complementari, au câte ceva în comun cu poezia mea. La Cristi Gaşpar, tema erotică este abordată cu multă delicateţe, gingăşie şi cu o anume magie amintirii. (Lucrările din expoziţie fac parte dintr-un proiect mai amplu, sunt după cum ne mărturiseşte artistul, imagini visate). În plus, Cristi Gaşpar mi-a oferit o ţinută specială pentru carte, o copertă frumoasă şi ilustraţii deosebite în interior. (ilustraţiile fac parte tot din proiectul "Un desen în fiecare dimineaţă" http://cristigaspar.blogspot.com/
Cu Viorel Cojan îmi place să cred că am în comun sugestia, misterul şi seducţia subtilă. Mihai Docea este exuberant şi exotic, ceea ce ne diferenţiază, erotismul în poezia mea fiind mai mult învăluit. Dar aşa cum spuneam şi la vernisaj, cred că am în comun cu arta lui Mihai Docea, deschiderea largă pentru iubire şi senzualitatea.
Le mulţumesc celor trei artişti şi pe această cale pentru că au răspuns pozitiv invitaţiei mele, prin arta lor deosebită au oferit un plus de valoare poeziilor mele! Artiştii sunt minunaţi!

Viorel Cojan

Cristi Gaşpar

Mihai Docea

Alte imagini din galerie, de la vernisaj

fotografii de la vernisaj: Viorel Cojan

Poezii in lectura minunatei actrite Eliza Noemi Judeu

film de Marius Curucli: Bacau - lansare de carte Violeta Savu - Din depărtare el mă vedea frumoasă

Lansare de carte şi expoziţie de artă

2011-06-08T22:42:00.000-07:00

Miercuri, 15 iunie 2011, ora 17, Galeria Nouă a U.A.P. - Filiala Bacău, se lansează volumul de versuri "Din depărtare el mă vedea frumoasă" de Violeta Savu.
Prezintă: Carmen Mihalache (critic de artă) şi Adrian Jicu (critic literar).
Expun artiştii: Cristi Gaşpar (grafică), Viorel Cojan (fotografie), Mihai Docea (pictură)
Recită actriţa Eliza Noemi Judeu

Organizatori: U.A.P. Bacău, Editura Tracus Arte Bucureşti
Afiş de Viorel Cojan

Coperta şi ilustraţiile cărţii: Cristi Gaşpar
Ilustraţiile fac parte din proiectul „Un DESEN in fiecare DIMINEAŢĂ” - un blog jurnal în imagini visate în fiecare noapte, proiect ce constă în schiţarea unui desen în fiecare dimineaţă, reprezentând visul din acea noapte şi postarea lui pe internet.

Desenele sunt postate pe http://cristigaspar.blogspot.com/ şi sunt realizate în perioada 11 august 2009 – 21 mai 2010.

Notă: Poezii cuprinse în această carte au fost citite la o lectură publică, în avanpremieră (cu câteva zile înainte de ieşirea de sub tipar), la Târgul Naţional al Cărţii de Poezie, pe 21 mai 2011. Prima lansare a cărţii a avut loc pe 28 mai 2011, la Târgul de carte Bookfest din Bucureşti, lansare organizată de Editura Tracus Arte, prezentare de poetul Cosmin Perţa (redactorul cărţii).

Cartea mea la Bookfest!

2011-05-26T23:05:00.000-07:00

click pe link pentru a vedea detalii postate pe siteul arttaste:

Din depărtare el mă vedea frumoasă

Cartea a apărut la Bucureşti, Editura Tracus Arte

Coperta şi ilustraţiile: Cristi GAŞPAR

Hello Photo Art

2011-04-11T04:33:00.001-07:00

Din nou cu o generozitate artistică uimitoare, Viorel Cojan şi-a impulsionat colegii fotografi să realizeze un eveniment în care s-au îmbinat armonios eclectismul şi neconvenţionalul. Pornind de la spaţiul unde s-a deschis expoziţia fotografică se poate lesne afirma că fotografii au spart barierele şi au ieşit din tipare. Clienţii mall-ului Real din Bacău vor fi surprinşi la intrare să fie întâmpinaţi în loc de reclame sclipicioase, de... artă! Pentru că multe dintre imaginile expuse, cu precădere cele de pe partea stângă (cum intri în mall), sunt adevărate fotografii de artă. De la început eşti întâmpinat de o imagine care îţi induce recunoaşterea unei arhitecturi hiper-moderne celebre dar care este însoţită de un sentiment straniu, un fior al unei dispariţii a cărei amintire te cutremură şi acum. (Valentin Sarca). Alături un turn arhaic, medieval, din oraşul cu care ne mîndrim noi românii, Sighişoara. Realizare: Marius Vlad. Surorile Nazarie se desfăşoară într-o adevărată simfonie. Mihaela Nazarie propune lucrări mai enigmatice, de o melancolie şi tristeţe cu iz bacovian sau chiar psihedelice. Un turn al singurătăţii din Balcic, un cer înnegrit de grauri amintind spaimele din thriller-ul „Păsările”. Elena Nazare alege să fie pentru noi „chic”. Sunt imagini care decupează fascinaţia unor străzi din Munich despre care aş spune că au un anumit parfum franţuzesc. Mia Nazarie se dovedeşte o foarte bună portretistă, evidenţiază trăsăturile unei fete frumoase şi o învăluie în taină, în mister. Priviri şi gesturi ce denotă o vulgaritate a spiritului surprinde Mihai Andoni într-un colaj, el ne dezvăluie o lume a sordidului. Ovidiu Ungureanu îndeamnă la reverii şi meditaţii, la dorinţa de evadare în natură prin excepţionale şi romantice peisaje. Un alt stil întâlnim în peisajele lui Cristian Macovei: abstracte, suprarealiste. Ciudate, la modul de a transmite o contorsionare psihică, răni care vin din disperare şi nevindecate, crescând în intensitate, duc la deviaţii grave vizând patologicul, stări în care omul recurge la severe automutilări. Scenariu de Mădălina Anton. Dacă vreţi să uitaţi imaginea acestor viziuni sinistre, antidotul magic sunt nudurile semnate Viorel Cojan. Discreţia şi rafinamentul accentuează valoarea estetică, artistul oferindu-ne totodată o viziune a captivităţii femeii şi a zbaterii ei. O femeie de o frumuseţe copleşitoare este prinsă într-o pânză de pescar, precum victima în pânza de păianjen. Stările ei sunt succesiv de resemnare, incantaţie/rugăciune, la un moment dat printr-un impuls de energie reuşeşte să rupă pânza. Şi totuşi... se întoarce cu spatele, rămânând în captivitate. Cu siguranţă, ea plânge...

Viorel Cojan

Mia Nazarie

Elena Nazare

Mihaela Nazarie

Mădălina Anton

Valentin Sarca

Ovidiu Ungureanu

Cristian Macovei

Mihai Andoni

Pe culoarul celălalt: multă culoare şi bucurie de viaţă. Tinereţe şi exuberanţă într-un decor alb (Cezara Dragodan). Că bătrâneţea poate cuprinde valuri de expresivitate ne demonstrează Ionuţ Boncu. Din frumuseţile naturii la Anca Mihăilă şi Constatin Broşu.
Tot în această serie vedem fotografii de Răzvan Bibire, Gheorghe Frantz, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Ionuţ Lungu, Liviu Maftei, Lucian Popa, Dragoş Ţiţei.

Cezara Dragodan

Constatin Broşu

Ionuţ Boncu

Constantin Tănăsache - Sacralitate

2011-04-04T07:01:00.001-07:00

Nu de puţine ori arta şi religia s-au împletit în aceeaşi cunună. Aşa se întâmplă şi în expoziţia artistului Constantin Tănăsache, deschisă pe 1 aprilie 2011 la galeria „Nouă” a Uniunii Artiştilor Plastici din Romănia, Filiala Bacău. Intitulată „Sacralitate” se află într-o deplină armonie cu perioada Postului Paştelui, privitorii care vor parcurge expoziţia vor avea sentimentul că au purces într-o călătorie spirituală. Semnele religioase inspirate din icoane, difuzarea luminii de ceară, revelările de taină şi tonurile plăcute de griuri te transpun într-o lume detaşată complet de materialitate. Tablourile lui Constantin Tănăsache sunt inspirate dintr-o linişte interioară, din împăcarea cu sine şi cu divinitatea. Cel care va reuşi să pătrundă în intimitatea acestei lumi se va bucura de imaginile frumoase şi mângâietoare, trăind totodată momente de reculegere. Ceea ce a realizat artistul mai mult decât tehnic, este mai ales atmosfera unui univers religios. Am putea spune că a transformat o galerie de artă într-o biserică de mici dimensiuni, determinând senzaţia că păşeşti într-o capelă mică şi uitată de timp. În interpretările abstractizate, picturile realizate în tempera câştigă valoric prin punctarea cu simboluri arhaice. Am remarcat arcul de cerc care apare ca un lait motiv, o metaforă a firului vieţii care se regăseşte şi într-o delicată reprezentare a inimii, sugerând deschidere sufletească şi aspiraţie spre infinit.
La vernisaj a fost prezent artistul plastic Vasile Crăiţă-Mândră care a apreciat lucrările expuse ca fiind o combinaţie reuşită de pictură abstractă cu elemente figurative, apropiind farmecul lor de cel al naturilor statice.
Personal, m-a emoţionat puterea artistului Cosntantin Tănăsache de a induce sentimente profunde, stârnind curiozitatea şi dorinţa pentru o viaţă spirituală. Din punct de vedere imagistic, am rămas cu impresia că am privit la lumina unui apus molcomitor, printr-o peliculă care transformă într-o anumită măsură realitatea vederilor, icoane din schituri rupestre.

Link-uri:

http://brosuconstantin.blogspot.com/2011/04/vernisaje-sacralitate.html

Constantin Tanasache - dupa sase ani
Imagini din expozitie (fb)

Elena Lupaşcu - Mistic

2011-01-21T06:24:00.000-08:00

Personaje fantastice ilustrate de Elena Lupaşcu

În Galeria Nouă a Filialei U.A.P. Bacău, „galeria mică” în termeni neoficiali, în decembrie 2010 a expus o personală, pictoriţa Elena Lupaşcu. Tânăra artistă a repurtat deja câteva succese dintre care cel mai notoriu este un important premiu la Saloanele Moldovei, în 2009.

De data aceasta sub genericul „Mistic” a venit cu o propunere inedită pentru public, schimbându-şi registrul, trecând la compoziţie plastică figurativă, zugrăvind personaje care aparţin altei lumi. Practic, Elena Lupaşcu mizează în această expoziţie, pe poveste. Există credinţa, care ţine de eres, potrivit căreia unii morţi se transformă în stafii. Elena Lupaşcu a dat contur fizic acestor făpturi halucinante încercând să redea în imagini plastice, posibile explicaţii pentru condiţia lor spirituală ambiguă. Sunt fiinţe care animă o lume stranie şi obscură, care au rătăcit drumul spre cerul de lumină. Artista explica la vernisaj că personajele ei se simt sufocate negăsindu-şi locul lor de odihnă şi vin să bântuie lumea terestră nu pentru a-i speria pe cei vii, ci pentru a le cere ajutorul. Un imaginar cu personaje fantasmagorice despre care deducem că nu reuşesc să se desprindă de teluric, cele mai multe dintre ele din cauza faptului că au iubit foarte mult viaţa: ele sunt dominate de dorul de a zâmbi, de a dansa, de a se juca, de a cunoaşte pasiunea erotică. Sunt personaje orfice şi onirice pentru că visul este poartă de deschidere spre altă realitate. Ele nu sunt nici groteşti, nici înspăimântătoare, sunt câteva figuri cu note tulburătoare de tragism, iar altele sunt chiar nostime fiind prezentate în secvenţe burleşti, dar însuşirea specifică predominantă este cea a nostalgiei. Elocvente sunt şi titlurile lucrărilor: Foc, Dans, Sarcasm, Regret, Dialog...

Se poate înţelege că mesajul expoziţiei nu este încărcat de pesimism şi din cromatica aleasă, lucrările realizate în tehnică mixtă, ulei cu acrylic sunt caracterizate de culori vii şi luminoase. Elena Lupaşcu deşi se află în zona căutărilor, este realmente talentată. Ea se manifestă pe pânze cu multă fantezie, se remarcă printr-o forţă deosebită, elementul esenţial care o caracterizează atât ca aparenţă frumoasă şi feminină dar totodată şi ca artistă, fiind focul ca simbol al purificării şi energiei dătătoare de viaţă. Dealtfel în tabloul cu influenţe cubiste, intitulat „Foc”, am putea decripta chiar şi un subtil autoportret.

Notă Fotografia de la vernisaj (foto 1) de Constantin Broşu.
Mai multe fotografii de la vernisaj aici

Anuala Bacau 2010

2011-01-15T11:52:00.000-08:00

Vernisajul expozitiei a avut loc pe 17 decembrie 2010. O galerie cu lucrari atractive pentru publicul iubitor de frumos. Anul 2010, din punct de vedere plastic, a fost fructuos. Galeriile bacauane au fost ofertante pentru iubitorii de arta. Dintre cele de grup, expozitiile cu cel mai mare impact la public au fost Salonul foto 2010, Zoomorfe, Atelier 35, Erotic Art, Bacau-Limousin, B'20. Dintre expozitiile personale imi amintesc cu deosebita placere de cele semnate de Dionis Puscuta si Mihai Docea, Teodora Nicodim, Carmen Poenaru, Elena Lupascu si, cu precadere, de doua expozitii ce au avut si un aer de maretie vizuala, semnate de : Dumitru Macovei, respectiv Ion Mihalache, cei doi au castigat premiul "Artistul Anului 2010", iesind la egalitate in urma votului dat de juriul profesionist.
O frumoasa reusita pe plan international, dar din pacate trecuta oarecum cu vederea chiar de catre bacauani, a fost cea a artistilor Mihai Docea si Carmen Poenaru care au expus in Emiratele Arabe Unite, la Abu-Dhabi (Salwa Zeidan Gallery) unde au avut un deosebit succes, starnind admiratia publicului. O parte din lucrarile celor doi artisti au ramas in Emirate, fiind achizitionate de colectionari de arta. [dati click pe numele artistilor pt a vedea lucrarile lor pe site-ul salwazeidangallery]
La Saloanele Moldovei amintim ca au obtinut premii valoroase artistele Viorica Zaharia si Luminta Radu.
Expozitia aniversara Anuala 2010 nu da o nota caracteristica pentru evenimentele de arta ale anului 2010. Au fost artisti care s-au manifestat cu deosebita maiestrie in 2010, care au obtinut rezultate frumoase fie in premii, fie recunoasterea unei valori deosebite din partea publicului sau a breslei, care nu sunt neaparat reflectati sau evidentiati in expozitia Anualei. Expozitia Anuala 2010 este in acest sens o reuniune in care un artist daca a dorit a adus un cadou vizual pentru publicul spectator. Mie mi-a placut expozitia, mi s-a parut din punct de vedere valoric cu cel putin un grad mai ridicata decat cea din anul 2009. Putem trece expozitia Anuala 2010 in randul expozitiilor de grup cu succes la public.
In concluzie, 2010 a fost in Bacau, un an plin de imagini artistice incantatoare.

Galerie de imagini din expozitia Anuala Bacau 2010

Iustinian Scarlatescu, Cristi Gaspar, Dionis Puscuta, Marius Craita-Mandra, Dragos Burlacu, Sergiu Mazerschi
Mihai Docea
Cristina Ciobanu
Vasile Craita-Mandra
Marius Craita-Mandra
Dionis Puscuta
Dumitru Macovei
Luminita Radu
Mari Bucur
Oana Vasai
Viorica Zaharia
Geanina Ivu-Vlad
Constantin Tanasache

Ovidiu Ungureanu, fotograful la cote extreme

2010-12-23T06:14:00.000-08:00

articol despre Ovidiu Ungureanu, scris de artistul fotograf Viorel Cojan si publicat in Revista Ateneu nr. noiembrie-decembrie, 2010, p. 24:

Ascensiunea fulgurantă a fotografului Ovidiu Ungureanu – după numai 3 prezenţe în saloanele UAP Bacău, îl confirmă cu această primă personală, având coeziune, mesaj şi valoare ca pe un cert creator ce şi-a făcut din fotografie un adevărat azimut artistic.

O figură insolită în sine deşi afişează o prezenţă fragilă, timidă, e un adevărat spirit aventurier - gen Discovery, un Ulise sui generis ce-o părăseşte pe frumoasa „Penelopă” şi delicata sa fiică, aruncându-se în lungi expediţii fie la volanul unui 4x4, pe şeaua unui nărăvaş ATV sau la timona unei şalupe. Dacă luăm în consideraţie formaţia sa dintâi – absolvent al Academiei Navale, navigator cu mai bine de 7 ani pe mările şi oceanele lumii (mai apoi s-a angajat în marketing management) îl vedem în Lumea apelor în elementul său. Pixelii de aur pe care-i caută sunt chiar fotografiile pe care le surprinde în intimitatea miraculoasă a Deltei. Mă pot hazarda, pe baza propriei experienţe în afirmaţia că acest subiect este foarte dificil. Seducţia farmecului molatec te poate ameţi să vezi fotografii peste tot şi de fapt să nu le vezi deloc. Constat la Ovidiu că a reuşit să decupeze imagini aproape metafizice, încărcate de măreţia spaţiului, reconstituind cu migală imaginea liniştii şi meditaţiei. Un început de lume încremenit parcă dacă nu ar apărea câteva amprente de viaţă, un grup de cai, un cârd de simpatice gâşte sau cormorani pândind pe luciul apei. Dacă v-aţi întreba de ce nu apar şi clasicele lotci pescăreşti, răspunsul ar fi că acestea fiind acum din plastic le-a ignorat găsindu-le o pată stridentă pe acest tărâm virgin. Remarcabilă fotografia cu marinarul de pe puntea unei şalupe, surprins în manieră Magritte sau De Chirico, replică lacustră a tabloului Lumea Cristinei a lui Andrew Wyeth, un solitar pe o planetă a apelor. Predispus aventurii şi extremelor, Ovidiu Ungureanu se avântă şi într-o temerară expediţie cu ATV-urile în Munţii Parângului - cu atât mai spectaculoasă trecerea de la nivelul 0, la înălţimi sfidătoare de unde vine cu un accent de final apoteotic, la care participă întrega orchestră. Piesa de rezistenţă a expoziţiei este un apus de soare surprins cu măiestrie de pe podul de la Năvodari, într-un moment unic, spectaculos, blocând aproape circulaţia, captând Astrul Zeu în singura zi pe an când poate cădea la apus pe acea perspectivă. Podul mărginit de o parte şi alta de stâlpii electrici configurează parcă scheletul unui uriaş cetaceu ce a înghiţit soarele. Parcă revenind cu picioarele pe pământ, marinarul Ovidiu Ungureanu spre deosebire de alţi marinari care au făcut din asta un dezastru, se revendică ca un fotograf de talent, iar evoluţia lui viitoare ne face deja nerăbdători. M-a impresionat în această colecţie fotografică atmosfera magică de îmbrăţişare tăcută, a Dunării cu Marea, după ce fluviul adună miile de râuri de-a lungul a jumătate din continent, primeşte sărutul sărat al morţii într-un decor fastuos de linişte şi pace, trezind parcă în noi nostalgia Paradisului pierdut.

Viorel COJAN

Teodora Nicodim şi arta digitală de factură emoţională

2010-12-13T09:33:00.000-08:00

La sfârşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie, în Galeria Nouă din Bacău s-a putut vizita expoziţia tinerei artiste Teodora Nicodim. Expoziţia „BCN + friends (momente din Barcelona)” imortalizează, în secvenţe fotografice pe care s-au făcut intervenţii grafice, clipele de neuitat petrecute într-un sejur, în unul din renumitele oraşe ale Spaniei. Deşi Barcelona este un oraş cu mare atracţie pentru turişti, intenţia artistei nu a fost de a reda farmecul local. Mesajul principal este frumuseţea prieteniei. Împărtăşirea împreună cu cei dragi din splendorile unor ţinuturi exotice, recunoaşterea în celălalt a propriei identificări cu spiritul locului, schimburile de impresii strâng şi mai mult legăturile umane. Se dezvoltă astfel memoria comună, un grup restrâns de persoane păstrează în amintiri aceleaşi imagini şi întâmplări dintr-un loc fascinant atît prin splendorile lui naturale şi culturale, cât şi pentru faptul că reprezintă un univers străin unde petrecerea zilelor se efectuează într-o stare deplină a libertăţii, cu bucurie şi fără griji. Trăirile devin mai intense, buze desenate hiperbolic, lângă edificii ale oraşului încărcat de istorie şi artă, figurile liliputane ale celor doi îndrăgostiţi, animând sobrietatea impunătoare a clădirilor, dezvăluie sinceritatea sentimentelor de dragoste. De un deosebit rafinament, tabloul în care cei doi se află în faţa unor pahare de Sangria transmite privitorului un sentiment profund de tandreţe.

Teodora Nicodim este una din puţinii artişti vizuali din oraşul Bacău. Despre tehnica digitală pe care a folosit-o în lucrările expuse, artista ne-a dezvăluit:

„Am folosit o tableta grafică prin care îmi este permis să desenez-pictez pe calculator, ca în realitate. Există un program special de calculator care are unelte care imită materialele şi tehnicile folosite în realitate cum ar fi uleiurile, acrilicile, pastelurile etc. Intenţia mea nu a fost de a păcăli cumva publicul. Am folosit calculatorul şi am declarat acest lucru. La anumite sugestii, am acceptat să printez lucrările pe pânză pentru a face să fie mai uşor primită expoziţia de către artiştii care folosesc tehnicile clasice. Dar nu am dorit să fac acest lucru. Când e acrilic e acrilic, când e ulei, e ulei, când e print e print. Important este că lucrările sunt concepute în total de mine de la alegerea pozelor, la alegerea culorilor, a uneltelor. Calculatorul e doar un instrument, el nu face nimic singur.”

Tânăra Teodora Nicodim este deja o artistă specială, cu amprenta ei aparte, personală. Ea este atrasă de modern şi noutate iar tablourile ei surprind, deşi sunt realizate într-o tehnică socotită de către unii rece şi impersonală, sunt încărcate de sensibilitate şi emotivitate.

(articol publicat în revista Ateneu, noiembrie-decembrie, 2010) http://www.ateneu.info/

Carmen Poenaru - Creaţia e visare

2010-12-10T00:33:00.000-08:00

Carmen Mihalache despre expoziţia pictoriţei (vernisajul a avut loc pe 19 noimebrie 2010):

Mereu plină de surprize, în necontenită căutare şi reinventare, Carmen Poenaru ne propune, în expoziţia de la Galeria Frunzetti, de la începutul lui decembrie, o incursiune în lumea interioară, urmând fluxul memoriei. Imagini diverse, amalgamate, se înlănţuie, îi dansează în faţa ochilor şi se înşiruie ca într-o frescă. Sunt imagini, secvenţe disparate, recompuse apoi printr-un ingenios decupaj, în care imaginaţia deţine rolul principal. “Rupestre” şi-a intitulat pictoriţa o serie de lucrări, inaugurând o nouă tematică din creaţia sa. În care, în mod evident, se întâlnesc ecouri din ”Universul copilăriei”, “Oglinda magică”, “Ritmuri”, “Grădini interioare”. Ca de fiecare dată, ea reuşeşte să spună ceva nou iubitorilor de artă, să le mişte sufletul, să-i facă să redescopere frumuseţea şi farmecul lumii. Pentru Carmen Poenaru, arta e prioritatea absolută, raţiunea ei de a fi. Dialogul cu sine nu încetează la ea niciodată, şi nici competiţia cu ea însăşi. Mereu îşi cere mai mult, vrea altceva, noutate, prospeţime. Creaţia e visare, spune ea. Şi multe căutări, multă trudă, mai trebuie adăugat. Dar rezultatul e admirabil. Şi de această dată, pasionala Carmen ( semănând cu personajul celebru din cunoscuta operă a lui Bizet, un personaj devenit o metaforă a spiritului liber ca viaţa însăşi, imposibil de definit, de prins în formule, şi tocmai de aceea atât de seducător) deţine secretul de a ne încânta pe deplin. Ea a alternat lucrări de mici dimensiuni, cu cele pe suprafeţe întinse, pictura cu grafica şi cu colajul, în fine, a folosit numeroase tehnici mixte şi elemente decorative pentru a transmite senzaţii diverse şi un flux intens de emoţie. Cromatica este extrem de vie şi luminoasă, transmiţându-ţi un sentiment tonic, reconfortant. Lucrările de grafică, minunat asamblate, sunt ca nişte mici bijuterii. Numai bune de dăruit, că tot suntem în luna cadourilor.

Galerie de imagini

Rupestră
Menestrelul
Universul copilăriei

Instantanee

Linkuri:
Vernisajul Dialog un adevărat succes
Dialog artistic

Erotic Art Bacau 2010

2010-12-09T23:10:00.001-08:00

O ediţie care a fost comentată un pic sever comparativ cu celelalte două. Totuşi... ar trebui să ţinem cont de anumite aspecte/conjuncturi:
*la expoziţie au fost invitaţi să participe pictori de vârste, de facturi diferite, cu stiluri extrem de diverse - unele fiind chiar antagonice;
*unii şi-au dorit o concepţie avangardistă a expoziţiei, ar fi fost f frumos să poată fi realizabil, dar s-a gândit cineva cât ar costa aşa ceva şi cine ar fi suportat costurile?;
*ediţia a treia ... unii s-au aşteptat să crească în valoare faţă de celelalte două, să fie mai spectaculoasă, dar unii dintre artişti au epuizat subiectul în primele două ediţii şi nu au vrut să participe cu lucrări prezentate altădată publicului, elementul de "surpriză" s-a diminuat - personal cred că s-ar fi reuşit ceva mai aproape de "pretenţiile" unora dacă expoziţia s-ar fi realizat cu pictori invitaţi şi din alte filiale (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara);
*DAR... mie mi-au plăcut multe dintre lucrări (imaginile unora dintre ele le-am postat aici) - din punctul meu de vedere a fost o ediţie cu valoare pozitivă şi abia acum îi felicit sincer pe artişti, cu întârziere (justificată deoarece în acea perioadă între forţele instinctuale primordiale - eros şi thanatos - în viaţa mea a bântuit celălalt zeu);
*sincer, eu mi-aş mai dori şi o ediţie a patra pentru Erotic art :D !

Dragoş Burlacu

Viorel Cojan - Frumoasa si bestia

Mihai Docea Dionis Puşcuţă, Georgian Mazerschi

Georgian Mazerschi
Marius Crăiţă-Mândră

Teodora Nicodim
Mircea Bujor
Elena Lupaşcu
Ion Mihalache Linkuri:
Laura despre Erotic Art
Notă: cu un click pe numele artistului veţi descoperi fie site-uri personale, fie site-uri cu o legătură de referinţă.

Vasile Crăiţă-Mândră - Balcic 2010

2010-12-08T03:22:00.000-08:00

Noile picturi ale pictorului Vasile Crăiţă-Mândră, din seria Balcic, îndeamnă la visare şi reculegere sufletească. Peisaje încărcate de tandreţe şi melancolie sunt învăluite în culori calde, estompate. Contururi de case cu acoperişuri cărămăzii peste care s-a aşezat o patină, valurile mării cu stranii irizări de violet, verde sau auriu - poartă amprenta unor amintiri încărcate de magie, ale căror evocări bănuieşti că sunt însoţite de un surâs.

Bacau-Limousin, impreuna prin arta

2010-10-01T01:22:00.000-07:00

Marius Crăiţă-Mândră
Dionis Puşcuţă
Willy Lafargeas Viorica Zaharia
Mihnea Baran
Ioan Văsâi
Geanina Ivu Vlad

Expoziţia, foarte luminoasă, a impresionat publicul. Lucrările de pe simeze au satisfăcut toate gusturile: picturi diafane, cu elemente decorative şi corespondenţe între culori şi caractere grafice (litere, cifre) - propuse de Viorica Zaharia; decorativul abstract, geometric al artistului Ioan Văsâi; în sfera neomodernismului, în care sunt prezente elemente de figurativ abstract, se înscriu picturile lui Dionis Puşcuţă, aşa cum ne-a obişnuit, cu apariţii dintr-un bestiar funambulesc, deosebit de expresive, relevând un dramatism agresiv; Marius Crăiţă-Mândră, în tonuri tari galben-roşu-oranj, portretizează asfixierea dorinţei de tandreţe şi armonie, iar personajele lui Willy Lafargeas sunt inspirate din benzile desenate, sunt comice şi pitoreşti, fiecare spunând o poveste aparte. Privind picturile lui Mihnea Baran ne putem imagina o călătorie fantastică în interiorul unui corp definit de pictor, ca fiind astral. Filonul tradiţionalist este reprezentat de maestrul Ilie Boca, dar şi de Geanina Ivu Vlad, ale cărei lucrări au fost inspirate de originalul Cimitir Săpânţa. Simbolul crucii, folosit cu asupra de măsură, este redat plastic în sens existenţialist.
(Violeta Savu in Revista Ateneu, septembrie 2010, pag.12)

Mircea Bujor - Flori si marine

2010-09-30T02:59:00.000-07:00

"Personalitate complicată şi complexă, fire de estet, bon-viveur cu gusturi fine, detestând incultura şi mârlănia, Mircea Bujor este şi un tip generos, cum se arată în noua lui expoziţie, Flori şi marine, unde face daruri de splendidă culoare şi căldură emoţională. Florile lui sunt o încântare absolută, vizualizând pe pânze, o poetică a diafanului. Sunt pictate în tuşe tandre, catifelate, muzicale, cu uluitoare frăgezimi de culoare, aşternută în mişcări rapide, fulgurante, imperioase."

Carmen Mihalache (in Revista Ateneu, septembrie 2010)

Imagini de la vernisaj si din galeria de arta puteti vizualiza in materialul video realizat de Carmen Istrate (click pe expresia Flori si marine, scrisa cateva randuri mai sus, cu albastru)

Impresii de la Salonul foto 2010

2010-08-06T00:41:00.000-07:00

Metafore în desene cu lumini
(articol publicat în Revista Ateneu, nr. 7-8, iulie-august, p. 24)
http://www.ateneu.info/2010/08/metafore-in-desene-cu-lumini/

Indubitabil, această ediţie a fost mai bună şi mai frumoasă decât prima. Un număr mai mare de participanţi, inclusiv cinci debutanţi, în Galeria „Nouă” Bacău au fost expuse lucrări în diverse genuri, fotografii de artă, fotoreportaje, alb-negru şi color, colaje şi fotomontaje. S-au făcut remarcaţi îndeosebi fotografii care au participat şi anul trecut la prima ediţie, dar anul acesta au părut mai motivaţi, au propus viziuni fotografice în interpretări diferite, au adus lucrări în zona experimentalului şi conceptualizării, câteva cu nuanţe de picturalitate abstractă.
Fotografiile care sensibilizează în mod deosebit privitorul, în faţa cărora te opreşti dorind să le „pătrunzi” interioritatea, care te seduc tocmai prin aceea că nu le poţi descifra secretul - aceste fotografii care te cuprind în propriul lor aer de „ceva misterios” sunt compuse din puţine elemente. Fotografia de artă se aseamănă astfel cu poezia, impresionează prin aparenta simplitate şi transmite bogăţie de emoţii prin simboluri şi semne grafice, discrete imagini eliberate de prozaice descrieri. Aşa cum sensul sublim al poeziei este conţinut în metaforă, fotografia atinge idealul artistic tot prin metaforă. Vom zăbovi un pic asupra unor astfel de fotografii pe care le-am admirat în expoziţie.
O „călugăriţă” („mantis religiosa”) - simbol al amorului sadic, îşi îndreaptă ameninţarea asupra unei concurente umanoide, o „frumoasă adormită”. Deşi absent din schemă, bărbatul nu are motive să răsufle uşurat, riscul de a fi devorat rămâne, insecta criminală nu are cum să-şi potolească setea de sânge: rivala ei este fără suflu de viaţă, e doar o Păpuşă Barbie. Într-un colaj, ipostazele unei femei îmbrăcată într-o rochie albă elastică, o hlamidă care-i înveleşte tot corpul, induc o asemănare cu zbaterile fluturelui înainte de a ieşi din crisalidă. Fotografii de Viorel Cojan.
Într-un experiment 3D video, surorile Mihaela Nazarie şi Elena Nazare au contopit picurii de lumină cu stropii de apă. Expansivul dialog al fetelor în mediul acvatic se desfăşoară sub privirile atente ale unui bărbat cu o expresie facială severă, el pare atât un martor uimit de jocul fetelor, cât şi un regizor din umbră. Şi-au păstrat copilăria şi candoarea doi bătrâni, un cuplu surprins într-un moment de contagioasă bună-dispoziţie, ei se prind de mână, se joacă şi se bucură împreună iar bătrâneţea lor se împleteşte firesc cu exuberanţa. O metaforă a sentimentului că poţi rămâne tânăr cu inima, indiferent de trecerea timpului. Realizare: Elena Nazare. În faţa unui portret de femeie cu ţinută mexicană, „recunoscând” profilul carismatic al celebrei pictoriţe, am exclamat: „Asta e Frida Kahlo!”. De fapt, e un remake de Mihaela Nazarie.
Portretele unei fetiţe de o gingăşie serafică în ochii căreia intuieşti o lume magică, îngereşti întrupări fotografice la Ovidiu Ungureanu. O tânără diafană pare a împlini visul eminescian din poemul „Lacul”. Ipostază descoperită de Constantin Broşu. Poetice sunt fotografiile cu tente suprarealiste propuse de Cristian Macovei, privindu-le parcă auzi sunetul paşilor pierduţi pe străzile pustii peste care se aşterne înserarea. Două din fotografiile lui Andrei Venghiac le-aş acorda cu tangoul, cu partea lui lentă, melancolică. În altă fotografie, lângă doi pereţi desenaţi cu graffiti, un bărbat înalt, cu redingotă lungă, fumează, faţa nu i se vede, stă întors cu spatele la privitor - secvenţa pare desprinsă dintr-un misterios police story. Rămânând în zona aluziilor la genuri din filme, Mihai Andoni, combinând armele de foc cu imaginea dură a seducţiei feminine, ne propune un thriller fotografic. De altă factură sunt peisajele din natură, dealuri ondulate ne invită la reverii melancolice, un soare se uneşte cu marea la apus în unduiri rubinii şi diamantine. Într-un alt registru, fotoreportajul lui Justinian Scărlătescu sfidează prin abordarea frustă şi total lipsită de luciu estetic.
Nu putem trece cu vederea participarea decanului de vârstă al Salonului, domnul Valeriu Bogdăneţ a imortalizat expresii, dificil de surprins, fugare pe chipuri dar pline de semnificaţii, înţelesuri tainice sau încărcate de dramatism.
La Salonul Foto 2010 au participat: Viorel Cojan - coordonatorul proiectului, Mădălina Anton, Mihai Andoni, Valeriu Bogdăneţ, Adrian Cristea, Constantin Broşu, Ionel Cuculiuc, Mihnea Baran, Gheorghe Frantz, Eugen Grigore, Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis, Remus Lupuleasa, Anca Mihăilă, Mihaela Nazarie, Elena Nazare, Mariana Nazarie, Liviu Maftei, Cristian Macovei, Lucian Popa, Justinian Scărlătescu, Valentin Sarca, Dragoş Ţiţei, Ovidiu Ungureanu, Andrei Venghiac, Marius Vlad. Vernisajul expoziţiei, desfăşurat pe 9 iulie la Galeria Nouă Bacău, a fost urmat de proiecţia a trei filme: „Tu poţi face diferenţa” regizat de Elena Nazare şi Mihaela Nazarie, „Experiment atelier” de Mădălina Anton şi „Dragostea”, o producţie de Eliza Noemi Judeu, Marius Curucli, Horia Suru şi Alex Judeu.
La vernisaj a fost prezent un public numeros iar evenimentul care a depăşit aşteptările, l-am caracteriza într-un singur cuvânt ca fiind eclectic.
Violeta Savu

Lucrari din Expozitia Salonul foto
Vizionati si:
Imagini de ansamblu din galerie
Imagini de la vernisajul expozitiei

Anunt: Salonul foto s-a mutat la Arena Mall

Salonul Foto 2010 Bacau

2010-07-22T04:34:00.000-07:00

Viorel Cojan

Mihaela Nazarie

Elena Nazare

Mihaela Nazarie, Elena Nazare

Justinian Scărlătescu

Mariana Nazarie

Mihai Andoni

Constantin Broşu

Andrei Venghiac

Cristian Macovei

Vizionati si:

Imagini de ansamblu din galerie

Imagini de la vernisajul expozitiei

Articolul Metafore in desene cu lumini

Salonul foto - imagini din galerie

2010-07-21T00:35:00.000-07:00

Fotografie de artistul fotograf Viorel Cojan (membru UAP, coordonatorul proiectului Salonul foto Bacau)

Fotografii de artista Mihaela Nazarie

Fotografii de la vernisajul Salonul foto 2010

2010-07-21T00:10:00.000-07:00

Fotografii de artista Mihaela Nazarie

Premiile Saloanele Moldovei 2010

2010-07-19T03:54:00.000-07:00

Viorica Zaharia - "Semne creştine"
Luminiţa Radu - "Plimbare"

La evenimentul artistic de anvergură „Saloanele Moldovei” a devenit o tradiţie ca premiile oferite de instituţiile de cultură băcăuane să revină cu preponderenţă artiştilor din Republica Moldova şi viceversa, cele oferite de instituţii de gen din Republica Moldova, ajung în majoritate, la plasticieni din România. Deciziile se iau de un juriu format de specialişti, anul acesta, la cea de-a XX-a ediţie, datorită numărului mare de lucrări bune şi foarte bune, deosebite ca stil şi tehnică, misiunea juriului a fost cât se poate de dificilă. Este grăitor în acest sens faptul că pe lângă cei şapte artişti onoraţi cu premii, au fost nominalizate alte 49 de creaţii, semnate de artişti de o incontestabilă valoare, printre ei numărându-se Vasile Crăiţă-Mândră, Ion Văsâi, Ion Mihalache, Alexandru Rurac, Simion Zamşa, Gheorghe Zărnescu, Mihai Chiuaru.
Am remarcat că întâmplător sau nu, parte din lucrările premiate au o notă comună. Inspirat panotate în expoziţie, una în vecinătatea celeilalte, trei dintre tablourile premiate recurg la semne şi simboluri, elemente grafice, spirituale şi spiritualizate. Spiritul copilăriei, plăcerea jocului, descifrarea labirintului sunt acumulate în colajul Luminiţei Radu. Criptic şi pictural, Marin Gherasim ne-a propus una din cunoscutele sale realizări încărcate de mitologie românească şi sacralitate. Rămânând în zona religiosului, în pictura artistei Viorica Zaharia găsim simboluri creştine, într-o interpretare calofilă, senzitiv emoţională şi diafană. Printre semnele creştine, am identificat şi delicatul porumbel, revelând o atingere sufletească, un zbor lin. Sugestia mişcării de plutire a înaripatei este reuşită şi în tabloul lui Vasile Grama. Cu elemente grafice fin conturate, abstract şi gestual, Andrei Negură atrage atenţia printr-un excelent echilibru compoziţional. Ceramistul Valeriu Vânagă a făurit, din porţelan, figurine abstracte care comunică între ele într-o izolare de restul lumii. Sculptura semnată de Parascheva Popa-Donoi surprinde prin îmbinarea îndrăzneaţă dintre lemnul masiv şi culoare.
Putem trage concluzia că în acest an, juriul a fost foarte sensibil la temele încărcate de spiritualitate, idealism şi enigmatic.

Juriul, alcătuit din Preşedinte Ţăruş Mihai, membrii Ilie Boca, Ecaterina Ajder, Eleonora Brigalda, Cristina Ciobanu, Carmen Poenaru, Tudor Fabian, Mariana Popa, Georgeta Barbu, a decis decernarea următoarelor premii: Premiul Ministerului Culturii şi Turismului din Republica Moldova: Viorica Zaharia (Bacău) - „Semne creştine”, Premiul Centrului Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu” Bacău: Valeriu Vânagă (Chişinău) - „Dialog”, Premiul U.A.P din Republica Moldova: Marin Gherasim (Bucureşti) - „Pietre de hotar”, Premiul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Chişinău: Luminiţa Radu (Bacău) - „Plimbare”, Premiul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău: Andrei Negură (Braşov) - „Procesiune”, Premiul Consiliului Judeţean Bacău: Vasile Grama (Chişinău) - „Planare”, Premiul oferit de Primăria Bacău: Parascheva Popa-Donoi (Chişinău), „Combinaţie”. (Violeta Savu)

* Notă: Imagini ale celor şapte lucrări premiate vizualizaţi aici http://muzeuldeartabacau.wordpress.com/2010/07/13/premii-si-nominalizari-saloanele-moldovei-editia-a-xx-a2010-bacau-chisinau-2/

Premii Atelier 35

2010-06-09T12:00:00.001-07:00

Cristi GAŞPAR - "Şi îngerii pot fi oameni", Trofeul Atelier 35

Dragoş BURLACU, Premiul Filialei UAP Bacău

Sergiu Georgian MAZERSCHI, Premiul Juriului

Gala artiştilor tineri la Atelier 35
Deschisă pe 28 mai 2010, la Galeria Frunzetti Bacău, expoziţia „Atelier 35” a adus, răspunzând aşteptărilor, un suflu de modernitate, o respiraţie proaspătă specifică tinereţii, picturi care evocă atitudini insolente, unele chiar demonstrative. Dominantele expoziţiei sunt elementele figurative, influenţele din pop art sau hiperrealism.
Ciprian Frunză impresionează prin redarea până la milimetru a expresivităţii umane în faţa spaimei de moarte, tema fiind tratată cu profund cinism. La polul opus, se află Mari Bucur, picturile ei sunt calde şi induc privitorului stări optimiste, mângâietoare de suflet. Dealtfel ele sunt din categoria lucrărilor mai rare numeric în această expoziţie în care tehnica aleasă a fost colajul în interpretare expresionistă. Dintre cei care au abordat colajul îi mai amintim pe Anca Muşat, Luminiţa Radu sau Bianca Rotaru. Radu Prisecaru se remarcă printr-un bun simţ al materialităţii. Gheorghiţă Gălan excelează prin combinarea inspirată a scrierii frumoase cu litere de origine chirilică şi portretizarea firii gânditoare a omului care îşi pune mereu întrebări. Teodora Nicodim este singura care recurge la tehnica digitală. Suntem „priviţi”, analizaţi de personajele surprinse digital şi totuşi atmosfera din interiorul ramelor este una de stranietate, ireală iar imaginile sunt cât se poate de picturale. O senzaţie de evadare din spaţiu este redată de Raluca Bârzu, care a pictat în alb-negru o iluzie optică. Recurgând în acelaşi timp la ironie, ea satirizează tarele comunismului.

premianţii ...
Sarcasmul este prezent şi în lucrarea lui Sergiu Georgian Mazerschi, el ilustrează portretul unei femei bătrâne, foarte ridată, în ochii ei negri şi asimetrici se citeşte neputinţa şi se poate intui un hău sufletesc. Totuşi, bătrâna zâmbeşte iar zâmbetul ei vine din ceva ce se află între gluma spusă cu blândeţe, autopersiflare şi ironie: „Vă rugăm trageţi apa şi păstraţi curăţenia la tualetă”.
Dragoş Burlacu propune o tema neobisnuita. Sunt desenati doi porcuşori dar atitudinea lor, forma şi expresia ochilor este teribil de umană. Cel mai adesea este folosită imaginea porcului ca sugestie a unei naturi grobiene. Dragoş Burlacu vine cu o interpretare contrară, printr-o imagine blurată, în mod subtil senzuală, el construieşte plastic şi estetic un paradox, cei doi porcuşori sunt surprinşi într-un emoţionant moment de tandreţe.
O altfel de tandreţe, una cu un plus de spiritualitate, întâlnim în lucrarea lui Cristi Gaşpar intitulată „Şi îngerii pot fi oameni”. O lucrare frumosă, magic-onirică în care Cristi Gaşpar pare a-şi expune un mit personal. Figura legendară a bunicului este asociată cu imaginea unui căţel (un prieten de joacă din copilărie) iar în plan îndepărtat vedem un şir de case ţărăneşti, desprinse dintr-un peisaj idilic. De braţele bunicului s-au prins aripi, rafinat şi minuţios desenate din pene diafane. Aripile par învolburate, iar bunicul cu o pălărie rustică pe cap, cu barba alcătuită din fulgi, parcă ar vrea să rămână şi aici pe pământ alături de cei care i-au fost dragi, ar vrea şi să îşi respecte atributele primite odată cu transfigurarea. Oricum pare cât se poate de nedumerit şi uşor stânjenit de ipostaza lui de înger.
Una peste alta, ediţia „Atelier 35” din acest an a fost frumoasă, iar nota comună putem spune că a fost spontaneitatea şi luminozitatea culorilor.
Juriul, alcătuit din: preşedinte Ilie Boca, membrii Carmen Poenaru, Cristina Ciobanu, Marius Crăiţă-Mândră, Mihnea Baran, a hotărât decernarea următoarelor premii: „Trofeul Atelier 35” – Cristi Gaşpar pentru tabloul „Şi îngerii pot fi oameni”, „Premiul Filialei UAP Bacău” – Dragoş Burlacu pentru lucrarea „The secret”, „Premiul Juriului” – Sergiu Georgian Mazerschi, pentru lucrarea „Păstraţi curăţenia”.
Violeta Savu, Rev. Ateneu, iunie 2010 (nr. 490), pagina 12

Zoomorfe, semne şi simboluri via homo ludens

2010-05-11T04:57:00.000-07:00

[Articol prezentat in REVISTA ATENEU mai 2010, p. 22 (numarul este frumos ilustrat cu lucrari din expozitie)]

Expoziţia Zoomorfe deschisă la Galeria Frunzetti Bacău pe data de 30 aprilie 2010 se remarcă prin spiritul ludic şi umor. Între universul real şi imaginar în care sunt reprezentate pe pânze animalele, liantul este jocul, prezenţa personajelor animate. Dar nu trebuie să minimalizăm valoarea lucrărilor care redau fidel anatomia fiinţelor necuvântătoare. Astfel, la începutul expoziţiei, cu un desen minuţios semnat Sergiu Mazerschi, suntem întâmpinaţi de figura feroce a lupului. În ciuda caracterului său devorator, chiar şi lupul visează ... fireşte, oi. Alăturea putem admira alte sălbăticiuni ale pădurilor: vulpea şi cerbul. Două colaje în care Ion Mihalache recurge la experimentul tablou în tablou cu intenţia de a accentua notele de persiflare, de a rotunji parodia. [Sunt sancţionate acţiunile de denigrare comise sub masca pseudonimelor (zuzu-armaghedon) în spaţiul virtual al blogurilor.] Satira la adresa kitschului cotidian „pe casa scării” este asociată cu autoironia, pictorul mărturisindu-şi dramele existenţiale. Printre pete de culoare şi desene intenţionat naive şi ingenue, Ion Mihalache se exprimă şi caligrafic: „pensulă anesteziată vrea să funcţionez”.
Două simboluri antinomice sunt surprinse unul lângă celălalt pe pelicula artistului fotograf Viorel Cojan. La Arles, lângă o veche statuie a unui leu, animal care întruchipează puterea, grandoarea, triumful, s-a aşezat gingaşul porumbel, pasărea care simbolizează pacea, dragostea, speranţa.
Frumuseţea pe care o poate avea trupul unui animal o recunoaştem în tabloul în care graficianul Ovidiu Marciuc a ilustrat acei cai, despre care, Carmen Mihalache spunea în cartea „Dialoguri în atelier” că au „un aer nobil, mândru, liber”.
De la bestiarul real, trecem la cel imaginar. Animale fabuloase sunt descrise în tablourile lui Dionis Puşcuţă. Un fel de hibirid între pisică şi taur, o creatură fantastică pare înspăimântată de realitatea crudă a lumii terestre. Teama în faţa necunoscutului o determină să aibă şi o atitudine agresivă. O altă creatură ciudată e un Centaur-Ianus, arhetip pentru dualitatea firii omeneşti şi capacitatea de a privi în urmă, în trecut, dar şi înainte către viitor.
Circul .... ne prezintă pentru distracţie, animale aşa-zis sălbatice. Tabloul lui Carmen Cretzu ne transmite că sensul circului este acela de a ne oglindi existenţa ca bâlci al deşertăciunilor. Cu tuşe calde, cu blândeţe şi suavitate, Cristina Ciobanu ne prezintă melancolicul prizonier al circului: elefantul. Îmbrăcat în culori pastelate, uriaşul timid poate fi o jucărie doar în ochii nevinovaţi ai copiiilor. Aceeaşi pictoriţă ne introduce, prin umbra albă a unei feline aristocrate, într-un univers magic. Deasemenea, sub semnul oniricului şi al calofiliei se situează reprezentările oferite de Carmen Poenaru. În plus, artista reflectă aluziv relaţiile afective ce se pot stabili între fiinţele necuvântătoare şi om. Semnificând iubire, devoţiune, loialitate, căluţul din cadru poate fi şi imaginea unei jucării, o reminiscenţă din copilăria lipsită de griji. Fiinţele evocate de Dumitru Macovei par a veni dintr-o imaginaţie a subconştientului, privitorul sensibil rămâne cu impresia unor reverii senzoriale. Inspirând rafinament, eleganţă şi delicată feminitate, pisica desenată de Viorica Zaharia, priveşte cu un interes narcisist la o geometrie abstractă. Graţioasă, felina este întoarsă cu spatele, păstrându-şi caracterul enigmatic.
Peste toate reflecţiile acestea misterioase, patronează polipticul maestrului Ilie Boca. Evocările cu motive zoomorfe sunt bogate imagistic iar spiritul lor este un cumul fascinant de hieratic, arhaic, ingenuu şi mitic.
După cum este ştiut, acrostihul grec ihtys înseamnă peşte iar imaginea lui era semnul de recunoaştere al primilor creştini. Peştele este frumos redat în lucrările artiştilor Anca Muşat şi Adrian Paiu, care a plusat pe simbolistica religioasă, folosind drept suport lemnul, metaforă a sacrificării eului.
Deşi ponderea fantasticului este destul de mare, nota dominantă a expoziţiei este cea a umorului, a destinderii oferită de parodiile plastice. Dintre cele mai hazlii sunt picturile cu influenţe pop-art semnate de Raluca Bârzu. Un căţel roşu ne aminteşte că nu doar oamenii cunosc plăcerea jocului, ci şi animalele. Dar jocul e şi un pretext de a ridiculiza starea de fapt a societăţii moderne româneşti, în care dovezile de bun-simţ atrag după sine marginalizarea. La vernisajul expoziţiei, una dintre cele mai simpatizate lucrări s-a dovedit cea în care un iepuraş din desenele animate ne amuză cu o glumă despre arta seducţiei feminine. Tot prin intermediul unui iepuraş animat, însă unul miniatural, Marius Crăiţă-Mândră ne prezintă fiinţa meditativă – Omul, copleşit de propria raţiune, sufocat de gânduri, încovoiat de tehnologia avansată creată de el însuşi.
Salvarea este posibilă prin caracterul de homo ludens. Iar expoziţia „Zoomorfe” este un exemplu în acest sens, ea demonstrează că jocul artiştilor poate să delecteze iubitorii de artă, să-i deconecteze şi chiar să-i amuze!
Galerie de imagini din expozitia Zoomorfe
Cristina Ciobanu

Viorica ZahariaCarmen Poenaru

Ion Mihalache

(a doua fotografie este realizată de artistul Viorel Cojan)

Dionis Puşcuţă

Raluca Bârzu

Marius Crăiţă-Mândră

Un alt relief in pictura artistului Ion Mihalache

2010-03-25T11:18:00.000-07:00

The paintings by Ion Mihalache

(fotograf: Mihaela Nazarie)

Expozitia de pictura "Pentru Smaranda"
Situat prin expozitiile personale anterioare in zona expresionismului, Ion Mihalache se incadreaza si acum in acest stil, fara a aluneca in manierism, aducand elemente de noutate. Artistul se exprima pe sine, dezvaluind pe panze accente ale temperamentului sau, senzitiv si vulcanic, intr-un veritabil si puternic spectacol al culorilor. Noutatile constau atat in impactul foarte puternic al cromaticii foarte diverse, cat si in absconsul abordarii plastice, totul este invaluit in abstract. Pentru finii simtitori ai imaginilor e un act de intuitie si un exercitiu de abilitate de a descoperi in tablouri, in cazurile rare cand nu sunt explicite, subtilele personaje (vechii "Pasaroi"), discretele elemente figurative.

Expozitia a incantat si impresionat iubitorii de arta, a smuls exclamatii de admiratie din partea colegilor artisti. Explozia de culori, zvacnetul, gestualitatea, sugestiile tactile asociate cu impresia de prospetime, ca dupa o ploaie de primavara, transmit sentimente profunde. O expozitie cu lumini si umbre, cu bucurii si tenebre, felurite si intense emotii care urmeaza trasee labirintice si coloreaza in drumul lor toate celulele! Extaz, bucurie, senzualitate, captivitate, joc, libertate!

Expozitia "Pentru Smaranda" s-a deschis pe data de 19 martie 2010, artistul Ion Mihalache dedicand expozitia fiicei, care chiar in acea zi a implinit minunata varsta de 9 ani! Smaranda a cucerit publicul si s-a manifestat demonstrand inteligenta, acuitate si dezinvoltura. A ascultat discursurile criticilor de arta mai ceva decat un om mare (la drept vorbind ea a fost cea mai atenta persoana din adunare).
In expozitia alcatuita ca un curcubeu de culori a pictorului Ion Mihalache, o raza stralucea mai mult decat toate: fetita Smaranda. La multi ani si sa fii fericita, Smaranda!

Nota: Va recomand articolul "Ion Mihalache si aventura gestualitatii", scris de artistul plastic Vasile Craita-Mandra si publicat in aprilie in Revista Ateneu, la pagina 18

Toate fotografiile sunt realizate de artista Mihaela Nazarie

Link Artistul si fiica lui - fotografie de la vernisaj pe site-ul publikartis

Interviu cu artistul realizat de jurnalista Laura Huiban

Portret al artistului Ion Mihalache realizat de Irina Amalia Bacaoanu

Expoziţie aniversară B'20

2010-03-07T22:01:00.000-08:00

În urmă cu douăzeci de ani, la iniţiativa maestrului Ilie Boca se deschidea în Bacău Filiala Facultăţii de Arte „Mihai Eminescu” Iaşi. Din păcate, această facultate a dus trei generaţii de studenţi, desfiinţându-se mai apoi din motive legate de spaţiu.
După cum demonstrează şi expoziţia aniversară „B’20” (deschisă la Galeriile „Frunzetti” pe 12 februarie 2010) licenţiaţii acestei facultăţi au devenit cu timpul adevăraţi profesionişti. Fiecare şi-a găsit drumul lui artistic în funcţie de temperament, orizont de cunoaştere sau perseverenţă. Panotate cu dibăcie, lucrările de pe simeze sunt dovada talentului celor care au fost altădată studenţi, în marea lor majoritate atingând astăzi un nivel de maturitate artistică. O expoziţie luminoasă, cu o notă de familiaritate, în care profesorii şi studenţii de altădată se întâlnesc în calitatea de artişti consacraţi. Subiectele centrale, limbajele plastice, manierele de lucru, apartenenţele la un anumit curent artistic sunt diverse şi diferite de la un artist la altul. Expoziţia cuprinde genuri multiple: peisaje, portrete, compoziţii cu elemente abstracte sau figurative, colaje, grafică, sculptură. O parte din lucrările expuse sunt remarcabile prin culoare, armonii pastelate, altele prin bogăţia imaginaţiei şi metaforă vizuală pregnantă.
Să-i amintim pe cei care ţin afişul (profesori - Ilie Boca, Vasile Crăiţă-Mândră, Ovidiu Marciuc, Carmen Poenaru, Gheorghe Zărnescu, Danny Zărnescu; absolvenţii Marius Crăiţă-Mândră, Viorica Zaharia, Geanina Ivu-Vlad, Dumitru Macovei, Dionis Puşcuţă, Liliana Dumitriu, Adrian Paiu, Tamara Antal, Doina Munteanu, Constantin Tănăsache, Ştefan Suditu, Dan Palade, Dorel Făcăoaru, Constantin Ciupercă, Carmen Istrate, Monica Carp şi regretatele Viorica Cocioiu şi Camelia Budău). Cele aproximativ 70 de lucrări strânse de aceste semnături justifică din plin atenţionarea pe care o făcea însuşi domnul Ilie Boca la vernisajul expoziţiei. În centrul universitar băcăuan, este necesară înfiinţarea unei secţii de artă! Argumentele?! Vizitaţi expoziţia „B’20” şi deja ar fi suficient pentru a vă convinge că în oraşul Bacău există artişti valoroşi. Ar fi păcat ca tinerele talente, elevi în prezent la Liceul de Artă „George Apostu”, să se piardă în timp din cauza lipsei de oportunităţi.
Cei care mai ieri erau la început de drum au avut şansa de a fi luptat pentru ei până la capăt, doi artişti de mare valoare, şi care, pe deasupra au avut şi vocaţie pedagogică, Ilie Boca şi Vasile Crăiţă-Mândră. Au făcut aceasta din generozitate, nobleţe şi mai ales din dorinţa ca în Bacău spiritul artistic să se păstreze viu. Gestul lor ne induce în memorie celebrul motto stenheirdtian devenit dicton „Dăruind vei dobândi!”.
Pe 21 februarie Ilie Boca împlineşte respectabila vârstă de 73 de ani - ne înscriem în rândul admiratorilor care îi preţuiesc deosebita valoare artistică şi modul de a trăi frumos, şi îi spunem un cald şi sincer „La Mulţi Ani, Maestre!”
[Revista de cultură Ateneu, nr. 2 (486), februarie 2010, p. 19]

Galerie imagini

Marius Crăiţă-Mândră

Viorica Zaharia

Geanina Ivu-Vlad

Dumitru Macovei

Marius Crăiţă - Mândră vs. Klaus Schulze

2010-01-18T11:40:00.000-08:00

O cromatică variată pare paradoxal de identificat în muzică. Nu şi pentru Klaus Schulze, preocuparea lui pentru eventuale conexiuni artistice vizuale reiese chiar din denumirea albumului „Picture Music” (1975). Am putea crede că începând de atunci, artistul denumit de unii „vizionar” lansa o provocare artiştilor plastici. Cum răspund eu acestei provocări?!
Prin picturile mele, mă intersectez cu Klaus Schulze într-o artă minimalistă, îmi propun să transmit mesaje de forţă şi profunzime folosind elemente simbolice, încifrate şi repetitive. În seria „Biţi”, calculatorul care apare ca un laitmotiv ar putea fi asociat cu ceea ce înseamnă sintetizatorul în cazul lui Klaus Schulze. Zonele de greutate de alb, în contrast valoric cu tuşele consistente de negru, sugerează ca şi în muzica infinită, dorinţa de dezlipire de forţele telurice, evadarea în spaţii astrale. Sunetele din tenebre alternează la Klaus Schulze cu cele de un lirism genuin. Compoziţiile mele transmit sau descriu sentimente antagonice, sunt irizări ale unui suflet candid, pur, sau dimpotrivă reflecţii ale unui personaj mefistofelic.

[Consultant literar: Violeta Savu]

Galerie de imagini

The paintings by Marius Craita-Mandra

Marius Crăiţă-Mândră - "Biţi"

Marius Crăiţă-Mândră - "Mefisto"

Ioan Burlacu - Arc Rotitor

2009-12-01T06:52:00.000-08:00

Expoziţia Arc Rotitor
Ne-am „rotit” în Galeria Nouă la invitaţia artistului Ioan Burlacu. Spectacolul vizual ne-a fost oferit de modelarea ramurilor de lemn în obiecte de artă. Obiectele au căpătat contururi de personaje, cu siluete seducătoare, prin fineţea conferită de subţietate. În acelaşi timp, personajele dispun de forţa magică a prelungirii ce pare fără de sfârşit, pe trunchiul înalt ca de vrej, fiecare personaj pare a fi cu capul în nori.
Deosebit de ingenios, artistul ne introduce într-o atmosferă de basm şi ne oferă „ajutoare” magice: „prinzătorul de nori”, „formatorul de nori”, „prinzătorul de bestii”, „sita lunii”.

Având insolenţa unui cocoş frumos şi tacticos, „Viarul” îmi este cât se poate de simpatic pentru că dincolo de aparenţa semeţiei, mai are şi un „anume” altceva prin care se aseamănă năzdrăvanului pintenat din „Punguţa cu doi bani”. Poveşti, poveşti ... A nu se uita însă că basmele diseminează mitologii, etici, principii morale, estetici, idealuri, aspiraţii spirituale. Poate de aceea artistului Ioan Burlacu nu-i sunt străine elemente precum „rădăcină de spirit”, „trinitatea cercului” dar şi cele care într-o anumită măsură semnifică suferinţa purificatoare: „Săgetătorul rănit”, „Coroană sângerie”, „Amăgitoare de vise”.
„Arc rotitor” este una dintre cele mai inedite expoziţii pe care le-am vizitat în acest an. Ea dispune de farmec atrăgându-ne într-o lume imaginară, frumoasă nu atât prin aparenţa unor nostalgii după lumi feerice şi dispărute, ascunse prin basme, ci mai ales prin fascinaţia visului şi candoarea înaripării în zbor.

Galerie imagini

Art objets by Ioan Burlacu

Viarul şi prinzătorul de nori

Sita lunii

Săgetătorul rănit

Amăgitoare de vise

peisaj

2009-11-19T09:57:00.000-08:00

In februarie 2008 m-am jucat si am compus o poezie in culori, nicidecum cu pretentie de artista. Era doar un dor ...

Arena photo 2009

2009-11-01T03:09:00.000-08:00

Arena Mall Bacău găzduieşte în perioada 2 octombrie – 10 noiembrie o inedită expoziţie de artă fotografică. Au expus 11 fotografi (Mădălina Anton, Mihai Andoni, Dan Abălaşei, Titi Broşu, Ioan Viorel Cojan, Eugen Grigore, Liviu Maftei, Mihaela Nazarie, Elena Nazare, Ovidiu Ungureanu, Andrei Venghiac) reunindu-se la „Salonul Anual al artiştilor fotografi”. Proiectul a fost iniţiat şi conceput de Viorel Cojan.
Imagini deosebite pot fi admirate prin ochii artiştilor fotografi care privesc lumea relevându-i farmecul. Fini cunoscători ai psihologiei umane, prin jocul lor de lumini şi umbre, ei surprind în portrete, diverse tipologii. În decoruri desprinse din cotidian, elementele subtile din compoziţie determină aspectul estetic şi armonios.
O bancă de lemn ocrotind semne ale gingăşiei materne, acoperişuri de biserici adăpostind apropieri de suflete, frunze care au contururi de inimi fragile, o eşarfă în adiere descoperind goliciunea graţioasă feminină, o urmă de toc pe un asfalt fie el şi din New York, manechine imobile cu zâmbete triste, petale efemere de flori, freamătul gărilor în care secretele călătorilor se îmbină într-o notă comună de mister, o umbrelă agăţată de cer printr-un pas de dans, zmeie care ne amintesc inevitabil de copilărie, un puşti muşcând cu expresia suferinţei umane dintr-un codru de pâine, arbori cu siluete înalte, dorinţa omului de a prinde aripi şi a zbura, preaplinul de senzualitate feminină, atitudini carismatice ale unui artist, un felinar cu abajur rotund exacerbând tandreţea lunii – toate acestea şi altele pe deasupra se pot admira în fotografiile expuse.
Am vizitat expoziţia şi în altă zi decât cea a vernisajului care a avut loc pe 2 octombrie, curioasă fiind să aflu ce impact are asupra trecătorilor ocazionali. Nu mică mi-a fost bucuria când cineva zăbovea asupra acestor imagini atât de frumoase. Unele dintre ele au parfumul din filmele vechi, altele au mesajul direct al reportajului iar dintre cele mai distinse sunt cele cu reflexe picturale. Parcurgând expoziţia îţi rămâne gustul subtil şi plăcut că te-ai întâlnit cu frumosul.
[Revista de cultura Ateneu, nr. 10 (482), oct. 2009, Bacău; p. 17]

Galerie imagini

Ioan Viorel Cojan
Zbor

Gigolo

Între cer şi pământ

Mihaela Nazarie

Mădălina Anton

Mihai Andoni

Elena Nazare

Ovidiu Ungureanu

Vernisaj

Notă: Pentru mai multe imagini şi un text de excepţie, despre frumuseţea fotografiei artistice, semnat Ioan Viorel Cojan, vizitaţi

Mihaela Nazarie Arena photo 2009

Caldura spiritului de la Tescani

2009-10-29T02:00:00.000-07:00

La sfârşitul lunii august şi începutul lui septembrie, soarele de la Tescani îşi revărsa lumina şi peste câţiva artişti adunaţi în tabăra de creaţie „Colonia”. Razele lui aveau dominantele începutului de toamnă, respectând acel efect pe care bine l-a observat cândva, tot la Tescani, Andrei Pleşu: „Soarele de toamnă e o metaforă mai adecvată a cunoaşterii decât soarele estival. [...] «Căldura» spiritului nu trebuie nici să topească, nici să exalte lucrurile: trebuie să le mângâie”. Această căldură a ţinutului mirific de la Tescani se pare că i-a învăluit anul acesta pe artiştii ce-şi zic colonişti sosiţi în tabără. Ei au fost însoţiţi de mentorul lor, maestrul Teodor Moraru.
Sentimentul naturii este relevat în lucrările pictorilor. La unii discret, chiar dacă au lucrat abstract, se simte vibraţia luminii de acolo, iar pentru câţiva dintre ei sentimentul de legătură între artist şi peisaj este foarte puternic, profund. Dragoş Burlacu a combinat pe pânze două universuri diferite: imagini de la Tescani cu personaje pe care le-a întâlnit într-o călătorie în Franţa. Cu propunerile lui alb-negru sau color, Dragoş atrage privitorul într-un spectacol al umbrelor subtile, într-o notă de oniric, mister şi intimitate. Luxuriant în picturile de acum, Marius Crăiţă-Mândră nu renunţă la înclinaţia lui de abstractizare, chiar dacă o face într-un mod mai puţin provocator. El este recognoscibil prin culoarea puternică şi prin trăsăturile de temperament sudic, solar. Prin simboluri grafice şi frumoasa metaforă a arborilor îmbrăţişaţi, peisajele Cristinei Nedelea invită la meditaţie şi transmit un sentiment de melancolie. Cristi Gaşpar a introdus elemente vegetale în tablourile sale, cu reiterări din Gauguin, în interpretări ludice şi cu emoţia inocenţei redescoperite. Anca Irinciuc a folosit peisajul ca pretext pentru a aduce în atenţie teme de profunzime psihologică. Pictoriţa îşi propune după cum ea însăşi mărturiseşte să înţeleagă acele forme în care omul se situează „în afara normalului”.
În Tabăra de Creaţie „Colonia” care s-a desfăşurat în perioada 21 august - 4 septembrie la Tescani au participat artişti din Bucureşti şi Bacău: prof. univ. Teodor Moraru, Cristi Gaşpar, Anca Irinciuc, Mihai Mihalache, Dan Badea, Cristina Nedelea, Justin Scărlătescu, Dragoş Burlacu şi Marius Crăiţă-Mândră.
Una peste alta, picturile din această ediţie sunt mult mai prietenoase pentru iubitorii de artă, produc încântare sulfetească şi sunt preponderent contemplative. E semnul maturizării care a luat locul exaltărilor şi al căutărilor de altădată, după cum reiese şi din impresiile următoare:
Dragoş Burlacu „A fost o tabără foarte omogenă. Deşi a durat mai mult decât altă dată (14 zile) s-a lucrat mai puţin dar mai bine. Lucrările au fost mai elaborate decât sunt de obicei în taberele de acest gen. Majoritatea artiştilor s-au inspirat din loc: motive, imagini, personaje, atmosferă. Nu prea s-a ieşit din tabără, doar într-o singură zi o parte dintre noi am fost în vizită pe la mănăstiri.”
Marius Crăiţă-Mândră „Dintre toate ediţiile Taberei de Creaţie Colonia, aceasta mi s-a părut cea mai liniştită. În schimb, lucrările mi s-au părut mult mai bune, mai minuţios lucrate. Cred că începem să ne clasicizăm uşor stilurile în detrimentul experimentului. Asta e, îmbătrânim şi noi!” a conchis cu umor Marius.
[Revista de cultură Ateneu, nr. 9 (481), septembrie 2009, Bacău]

Galerie de imagini

Dragoş Burlacu

Marius Crăiţă-Mândră

Cristi Gaşpar

Anca Irinciuc

Cristina Nedelea

Picturi Viorica Zaharia

2009-10-28T22:38:00.000-07:00

Paintings by Viorica Zaharia

Imagini Viorica Zaharia - Copilaria
Copilaria in viziunea artistei

Picturi Marius Craita-Mandra

2009-10-28T22:30:00.000-07:00

Paintings by Marius Craita Mandra